ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2/P pronunțată la data de 23 ianuarie 2025 de Tribunalul Bihor, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat A. pentru comiterea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., i s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în concurs real, astfel că în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) din C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioada de 2 ani, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., cu pedeapsa de 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. în pedeapsa mai grea de 2 ani, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 2 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare, inculpatul A. urmând a executa, pedeapsa rezultantă de 2 ani 2 luni închisoare, ce se va executa in regim de detenție;

- interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., respectiv după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate;

- interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) si g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie, ce se va executa conform dispozițiilor art. 65 alin. (3) și art. 45 alin. (4) din C. pen., respectiv din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1400 RON (suma de 500 RON reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală și suma de 1000 RON reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente procedurii de cameră preliminară și fazei de judecată).

Împotriva sentinței penale, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 161/A din data de 10 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 2/P/2025 pronunțată la data de 23 ianuarie 2025 de Tribunalul Bihor.

A fost desființată în parte sentința atacată și, rejudecând cauza:

A fost înlăturată pedeapsa accesorie rezultantă aplicată inculpatului A., conform art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. g) din C. pen.

S-a constatat că acțiunea civilă formulată în procesul penal de persoana vătămată B., împotriva inculpatului A., nu a fost soluționată de prima instanță și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Tribunalul Bihor, în vederea soluționării acțiunii civile.

În baza art. 424 alin. (4) din C. proc. pen., judecarea acțiunii civile va avea loc din etapa cercetării judecătorești, cu respectarea nemijlocirii și contradictorialității judecății cu privire la toate aspectele incidente în cauză.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor declarate de inculpat și Parchet, au rămas în sarcina statului.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., suma de 998 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat C., urmează a fi plătită din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Bihor, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 449/11.02.2025, urmând ca, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., această sumă să rămână în sarcina statului.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 19.03.2025 (dată plic), cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Inculpatul A., neindicând niciun motiv de casare, în esență, a susținut că persoana vătămată B. i-a transferat de bunăvoie în cont suma de bani în raport de care a fost acuzat de cele două infracțiuni de acces ilegal la un sistem informatic și de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În acest sens a depus la dosar mai multe înscrisuri (55 de capturi de ecran), care, în opinia inculpatului, probează faptul că a convins-o pe persoana vătămată să îi transfere suma de bani despre care a făcut vorbire anterior.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05.06.2025, sub nr. x/2022, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 17.09.2025.

Procedura de comunicare a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost îndeplinită la înaintarea dosarului în calea de atac.

Până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. nu au fost depuse concluzii scrise.

La data de 18.08.2025 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând, în raport cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.

Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casație să îndeplinească condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând aceste condiții în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație a fost formulată în termen, însă nu îndeplinește cumulativ condițiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

În ceea ce privește decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, în sensul dispozițiilor art. 434 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunțată de o curte de apel, ca instanță de apel.

În raport cu actele dosarului, se constată că cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată inculpatului A. la penitenciar la data de 20.03.2025, iar acesta a declarat recurs în casație la data de 19.03.2025 (dată plic), cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

În cauză au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., apelantul-inculpat având calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a declara recurs în casație și nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiași articol.

Cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele, domiciliul inculpatului, semnătura acestuia și hotărârea atacată.

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora.

Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Așadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casație obligația de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea și motivele de recurs în casație (motivarea în fapt și în drept) prin însăși cererea de recurs în casație, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Or, Înalta Curte constată că inculpatul nu a indicat niciun caz de casare, iar motivele invocate nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile expres prevăzute de dispozițiile anterior menționate.

Din conținutul cererii de recurs în casație rezultă că în realitate inculpatul critică situația de fapt, în sensul că persoana vătămată i-ar fi transferat suma de bani, iar el nu se face vinovat de cele două infracțiuni de care este acuzat, aspecte ce nu pot forma obiectul recursului în casație.

Totodată, acesta a solicitat interpretarea înscrisurile atașate cererii de recurs în casație (55 de capturi de ecran), care, în opinia sa, probează faptul că a convins-o pe persoana vătămată să îi transfere respectiva sumă de bani

Or, Înalta Curte subliniază că, pe calea recursului în casație, nu se poate proceda la reinterpretarea materialului probator aflat la dosar cu consecința stabilirii unei alte baze factuale, care să conducă la achitarea inculpatului pentru infracțiunile de care este acuzat, și cu atât mai mult nu pot fi avute în vedere probele atașate de inculpat în susținerea cererii de recurs în casație, așa cum acesta a solicitat, evaluarea materialului probator fiind un atribut ce aparține exclusiv instanței de fond și, respectiv, instanței de apel.

Totodată, Înalta Curte reamintește că recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Pe de altă parte, nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voința de a recura, fiind necesar să rezulte și limitele acestei voințe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanței de casație, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare.

Prin această cale extraordinară de atac este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile și vizează exclusiv legalitatea hotărârilor definitive pronunțate de curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, fără a se da posibilitatea instanței că examineze situația de fapt și să dea o nouă apreciere materialului probator administrat în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 161/A din data de 10 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRUACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 161/A din data de 10 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2025.