ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 807/2021

Asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 129/F din data de 30 iunie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, printre altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a constatat inadmisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate invocate de petentul A. și s-a dispus respinge cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea acestora.

Pentru a dispune în aceste sens, Curtea de Apel Brașov a reținut că printre toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei de petent, se regăsesc mai multe înscrisuri prin care se invocă excepții de neconstituționalitate.

În privința acestor cereri (care sunt depuse la numeroase dosare), Curtea a constatat că nu se invocă veritabile vicii de neconstituționalitate. Petentul realizează o enumerare a unor (numeroase) prevederi legale, din diferite acte normative (C. proc. pen., C. proc. civ., O.U.G. nr. 80/2013, Legea nr. 211/2004, Legea nr. 47/1992 etc.). și arată că acestea încalcă diferite articole din Constituție (fiind pur și simplu enumerate mai multe articole din acest act normativ), precum și din Declarația universală a drepturilor omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului etc.

Curtea a mai constatat că nu se indică, în mod concret, în ce modalitate dispozițiile legale încalcă unul sau mai multe texte din Constituție și, cu atât mai puțin, în ce formă eventuala soluție a Curții Constituționale ar avea o influență asupra soluționării prezentei cauze, astfel încât, în raport de acestea, s-a considerat că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate este realizată doar formal, fără a exista elemente care să permită Curții Constituționale să analizeze în mod real criticile petentului, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra acestora.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Sentinței penale nr. 129/F din data de 30 iunie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală recurentul A. a formulat prezentul recurs, în susținerea acestuia fiind depuse aceleași înscrisuri pe care le regăsim și în cadrul dosarului în care s-a pronunțat sentința recurată.

Examinând recursul formulat de recurentul petent A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Înalta Curte constată că încheierea de sesizare a Curții Constituționale este un act procedural prin care sunt definite limitele învestirii instanței de contencios constituțional. Așadar, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării Curții Constituționale în strictă conformitate cu dispozițiile legii, dar și cu specificul cauzei. În acest sens este și Decizia nr. 688 din 12 iunie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008). S-a statuat că instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicată de parte, având obligația de a o respinge, ca inadmisibilă, pe cea care nu îndeplinește cerințele legii.

În cauza de față, Înalta Curte constată că excepția a fost invocată de petentul A. într-un dosar aflat pe rolul unei instanțe de judecată și are în vedere neconstituționalitatea mai multor dispoziții legale.

Înalta Curte, examinând cererea de sesizare prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale în această materie, constată că nu este îndeplinită condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Raportat la datele speței, se constată că obiectul dosarului pendinte a fost cererea formulată de A. privind strămutarea judecării cauzei nr. 2024/64/2021 înregistrate pe rolul Tribunalului Brașov, astfel că instanța de fond a reținut în mod corect că excepțiile de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cauzei, fiind invocate în cursul judecării cererii de strămutare.

Așadar, examenul legăturii cu cauza a excepțiilor de neconstituționalitate invocate de recurent se face atât prin raportare la stadiul procedurii, cât și prin prisma interesului specific al autorului acesteia și influența pe care dispozițiile legale o au în concret. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță

Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Sentinței penale nr. 129/F din data de 30 iunie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Sentinței penale nr. 129/F din data de 30 iunie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 octombrie 2021.

GGC - MM