ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 953/2021

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 132/CP din data de 23 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins cererile petentului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepții de neconstituționalitate vizând:

- art. 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164 - 173 din Legea nr. 134/2010 și art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264 din Legea nr. 135/2010;

- art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, 24, 27 și 31 din Legea nr. 211/2004,;

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,;

- art. 80, 81, 91 și art. 93 C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ.,;

- art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) C. proc. pen.,;

- art. 367 alin. (9) C. proc. pen.,.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul să plătească statului 300 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a reținut următoarele:

A constatat că prin Decizia nr. 395/16.04.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, a fost admis recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva încheierii penale nr. 31/CP din data de 24 martie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, care a fost casată în ceea ce privește nepronunțarea asupra cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de petent și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în aceste limite.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență că prin Încheierea penală nr. 31/CP din data de 24 martie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 57/CP/17.06.2020 pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. x/2020, încheiere prin care s-a dispus respingerea plângerilor formulate de petentul A. împotriva actelor și măsurilor procurorilor și/sau a lipsei acestora din dosarul de urmărire penală nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov (astfel cum au fost intitulate și motivate de către petent) și au fost respinse cererile formulate de către petent și depuse în scris la dosarul cauzei. Curtea de apel a reținut că petentul nu avea deschisă o cale de atac împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, soluția fiind definitivă, conform prevederilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen. și că în condițiile în care petentul nu avea dreptul de a se adresa instanței cu o astfel de cerere care face obiectul prezentei judecăți, nu pot fi analizate în acest cadru procesual alte cereri formulate de acesta în cauză, întrucât soluționarea tuturor celorlalte cereri nu are nici o relevanță, neputând influența soluția pronunțată cu privire la acțiunea principală, motiv pentru care Curtea nu s-a pronunțat asupra lor.

Înalta Curte a constatat că potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, fie se dispune sesizarea Curții Constituționale de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, fie dacă se apreciază că excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. În condițiile în care în speță, la dosarul cauzei au fost depuse excepții de neconstituționalitate invocate de către petent, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestora, Înalta Curte a apreciat întemeiat recursul declarat în cauză de recurentul petent A. și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în aceste limite.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov la 11.06.2021.

Analizând cererea petentului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate conform dispoziției din decizia de casare cu trimitere spre rejudecare și prin prisma dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2), (4), (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel Brașov, în rejudecare, a reținut următoarele:

În raport cu prevederile art. 29 alin. (1), (5) din Legea nr. 47/1992 una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este aceea ca dispoziția criticată pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la condiția existenței unei legături între textul cu privire la care se invocă excepția de neconstituționalitate și soluționarea cauzei Curtea Constituțională a reținut în mod repetat (decizia 203/06.03.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324/14.05.2012, respectiv Decizia nr. 244/06.04.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 529/06.07.2017) că "o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția".

A. a invocat excepții de neconstituționalitate cu privire la art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 -173 din Legea nr. 134/2010 - C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010 - C. proc. pen.

Având în vedere natura cauzei în care s-au invocat excepțiile, respectiv un dosar penal vizând o plângere împotriva actelor procurorului dintr-un dosar de urmărire penală, în mod vădit art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din C. proc. civ. nu au legătură cu pricina în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate. Art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010 reglementează procedura de citare, însă Curtea a constatat că modul de reglementare a procedurii de citare nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, în condițiile în care partea care invocă neconstituționalitatea acestor texte a fost prezentă în ședința de judecată la termenul din 24.03.2021 în fața Curții de Apel Brașov în Dosarul nr. x/2020, în care s-a invocat excepția, dar și la ședința de judecată din 03.06.2020 când au avut loc dezbaterile în fața Tribunalului Brașov care a soluționat în fond plângerea, și potrivit art. 353 alin. (1) C. proc. pen. înfățișarea părții în instanță acoperă orice nelegalitate în procedura de citare. Apelantul are interes să invoce vicii ale procedurii de citare numai cu privire la modul în care a fost citat el însuși, nu și cu privire la alte părți. Cu toate acestea curtea a apreciat că în cauză nu au existat alte părți întrucât nici o persoană nu a dobândit calitatea de suspect în faza de urmărire penală.

Au mai fost invocate excepții de neconstituționalitate cu privire la art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, 24, 27 și 31 din Legea nr. 211/2004, și cu privire la art. 80, 81, 91 și art. 93 C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la acestea Curtea a constatat că:

- Legea nr. 211/2004 privește "unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor", și textele criticate ca neconstituționale vizează categoriile de persoane (victime ale unor infracțiuni) cărora li se cuvin compensații financiare, condițiile de acordare a compensațiilor financiare, categoriile de prejudicii și procedura de soluționare a cererilor de acordare a compensațiilor,

- art. 80, 81, 91 și art. 93 C. proc. pen. vizează situația în care în cauză există un număr mare de persoane vătămate care nu au interese contrarii și posibilitatea desemnării unui reprezentant comun sau a unui avocat din oficiu care să reprezinte toate persoanele vătămate, (art. 80 C. proc. pen.), drepturile persoanei vătămate (art. 81 C. proc. pen.), desemnarea, înlocuirea și obligațiile avocatului din oficiu (art. 91 C. proc. pen.) și asistența juridică a persoanei vătămate, părții civile și părții responsabile civilmente.

Curtea a reținut că textele nu au legătură cu soluționarea cauzei întrucât A. nu are calitatea de persoană vătămată în procedura în care au fost invocate excepțiile, fiind vorba despre o contestație în legătură cu care s-a reținut în mod definitiv (prin Încheierea nr. 31/CP/24.03.2021 a Curții de Apel Brașov) că este inadmisibilă și care reprezintă o cale de atac împotriva unei încheieri de cameră preliminară (Încheierea nr. 57 C. pen./17.06.2020 a Tribunalului Brașov) prin care s-a respins tot ca inadmisibilă plângerea petentului împotriva actelor și măsurilor procurorului și/sau a lipsei acestora din dosarul de urmărire penală nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov. Calitatea de persoană vătămată poate fi atribuită exclusiv în cadrul unui dosar penal care vizează fondul unei infracțiuni care prin natura sa permite constatarea existenței unui subiect pasiv care să fie titularul valorii sociale ocrotite penal prin incriminarea faptei, or, astfel cum s-a arătat, procedura în care a fost formulată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate nu vizează cercetarea fondului unei cauze ce are ca obiect trimiterea în judecată a unor persoane pentru săvârșirea de infracțiuni.

Chiar dacă s-ar analiza calitatea petentului A. în raport cu natura infracțiunilor care au format obiectul dosarului de urmărire penală nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov se constată că A. nu poate avea calitate de persoană vătămată, nefiind subiect pasiv al respectivelor infracțiuni: constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1), (6) C. pen. și a infracțiunilor informatice prev. de art. 360, 362 și 364 C. pen., despre care petentul a pretins că ar consta în emiterea de către organele fiscale a unor decizii de impunere și acte de executare silită în fals.

Reiterând faptul că prezenta cauză este un dosar penal vizând o plângere împotriva actelor procurorului dintr-un dosar de urmărire penală, Curtea a constatat că în mod vădit textele prevăzute de art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ. nu au legătură cu pricina în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește cererea privind art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, excepția vizând termenul de declarare a recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Curtea de Apel a constatat că nu are legătură cu soluționarea contestației promovate de petent împotriva Încheierii nr. 57 C. pen./17.06.2020 a Tribunalului Brașov, ci cu soluționarea unui eventual recurs împotriva încheierii prin care se respinge cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Cu privire la art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că:

- art. 341 C. proc. pen. vizează procedura de soluționare a plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, or procedura în care s-a invocat excepția viza o contestație inadmisibilă împotriva unei încheieri pronunțate într-o plângere care nu viza soluția de clasare fiind îndreptată împotriva "actelor și măsurilor procurorului și/sau a lipsei acestora din dosarul de urmărire penală"

- art. 347 C. proc. pen. vizează contestația exercitată împotriva unei încheieri prevăzute de art. 346 alin. (1) - (4) C. proc. pen., respectiv a încheierilor prin care se analizează competența și legalitatea sesizării instanței, legalitatea efectuării actelor de urmărire penală din dosarul finalizat cu sesizarea instanței de către procuror, legalitatea administrării probelor și prin care se soluționează cererile și excepțiile invocate de părți cu privire la obiectul procedurii de cameră preliminară. Cu alte cuvinte art. 347 vizează o procedură desfășurată ca urmare a sesizării instanței de către procuror prin rechizitoriu, ceea ce nu este cazul în speță, astfel cum am arătat mai sus, astfel încât nici acest text nu are legătură cu cauza pendinte;

- art. 351 C. proc. pen. stabilește că "instanța este obligată să pună în discuție cererile procurorului, ale părților sau ale celorlalți subiecți procesuali și excepțiile ridicate de aceștia sau din oficiu și să se pronunțe asupra lor prin încheiere motivată".

Deși acest text a fost introdus de petent pe lista celor criticate pentru neconstituționalitate, Curtea a remarcat faptul că nu au fost invocate critici de neconstituționalitate, nu s-a arătat că textul ar contraveni unuia sau mai multor articole din Constituție, petentul fiind în realitate nemulțumit de modul în care au fost soluționate cererile și excepțiile pe care le-a invocat, de felul în care a fost aplicat textul de către instanțele de judecată, astfel încât nu se poate afirma că textul ar avea legătură cu soluționarea cauzei;

- art. 425 C. proc. pen. stabilește limitele rejudecării în situația în care o hotărâre a fost desființată și s-a dispus de către instanța de apel trimiterea cauzei spre rejudecare; în Dosarul nr. x/2020 la momentul invocării excepției de neconstituționalitate nu a existat vreo sentință desființată în apel, astfel încât textul nu are legătură cu soluționarea cauzei. Este posibil ca petentul să fi avut în vedere prevederile art. 4251 C. proc. pen. astfel încât în continuare cererea va fi analizată și din această perspectivă,

- art. 408 C. proc. pen. prevede care sunt hotărârile supuse apelului; art. 4251 C. proc. pen. reglementează declararea și soluționarea contestației (cale de atac). Curtea a constatat că petentul a invocat neconstituționalitatea acestor texte de lege întrucât îngrădesc exercitarea dreptului la dublul grad de jurisdicție și aduc atingere egalității în fața legii; art. 367 alin. (9) C. proc. pen. stabilește că ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei. S-a invocat încălcarea art. 24 alin. (1), (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), (2), art. 20 alin. (1), (2), art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), (2), (3), art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1), (2), art. 131 din Constituția României și art. 15 și 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2, 7, 8 și 10, 13, 14, 17 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului. "Legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. În privința dreptului la două grade de jurisdicție în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acesta obligă statele membre la asigurarea unui dublu grad de jurisdicție doar în situația examinării vinovăției în materie penală. Garantarea existenței unui dublu grad de jurisdicție în materie penală are ca premisă faptul că examinarea unei "acuzații penale" formulate împotriva unei persoane a fost examinată la nivelul unui prim grad de jurisdicție (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 531 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 23 noiembrie 2017). În procedura pendinte nu se stabilește vinovăția sau nevinovăția vreunui inculpat. (Decizia Curții Constituționale nr. 554 din 19 septembrie 2017, par. 23) Ca urmare, dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală nu este incident în cauză, astfel încât motivarea excepției nu are nicio legătură cu textele criticate, deci nu pot fi respectate exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale. În contextul în care s-a stabilit în mod definitiv atât inadmisibilitatea plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară promovate de petentul A. împotriva actelor și măsurilor procurorului și/sau lipsei acestora dar și inadmisibilitatea contestației în cadrul căreia au fost invocate excepțiile, cauza fiind deja soluționată, invocarea neconstituționalității art. 367 alin. (9) C. proc. pen. nu are legătură cu soluționarea cauzei, modificarea acestui text în sensul solicitat neputând influența în nici un mod soluția.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04 octombrie 2021.

Examinând recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea penală nr. 132/CP din data de 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerințe de admisibilitate, cumulativ, prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

a) - calitatea de parte în proces a autorului excepției;

b) - identificarea normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

c) - existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

d) - verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine însă dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are, însă, valențele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. Instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are, potrivit legii, nu doar competența, ci și obligația corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

În aceste coordonate de principiu, procedând la reevaluarea admisibilității sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de contestatorul A. prin prisma exigențelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a tuturor motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte constată următoarele:

Excepția a fost ridicată de către o parte din proces (contestatorul A.), în fața unei instanțe judecătorești, respectiv Curtea de Apel Brașov, secția penală, învestite cu soluționarea contestației declarate împotriva împotriva Încheierii nr. 57/CP/17.06.2020, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. x/2020, prin care s-a dispus respingerea plângerilor formulate de petentul A. împotriva actelor și măsurilor procurorilor și/sau a lipsei acestora din dosarul de urmărire penală nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov (astfel cum au fost intitulate și motivate de către petent.

Referitor la excepția de neconstituționalitate invocată, Înalta Curte reține că, deși dispozițiile prevăzute de art. 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164 - 173 din Legea nr. 134/2010 și art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264 din Legea nr. 135/2010, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, 24, 27 și 31 din Legea nr. 211/2004, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 80, 81, 91 și art. 93 C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) C. proc. pen., art. 367 alin. (9) C. proc. pen., sunt în vigoare, textele criticate nefiind declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, cererea de sesizare a Curții Constituționale apare ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție observă că argumentele prezentate de recurent nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate.

Raportat la datele speței, se constată că obiectul dosarului pendinte a fost contestația declarată împotriva încheierii nr. 57/CP/17.06.2020, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. x/2020, prin care s-a dispus respingerea plângerilor formulate de petentul A. împotriva actelor și măsurilor procurorilor și/sau a lipsei acestora din dosarul de urmărire penală nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov, astfel că instanța de fond a reținut în mod corect că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei, fiind invocate în cursul judecării unei căi de atac inadmisibile, în raport cu dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

Așadar, examenul legăturii cu cauza a excepției de neconstituționalitate invocate de recurent se face atât prin raportare la stadiul procedurii, cât și prin prisma interesului specific al autorului acesteia și influența pe care dispozițiile legale o au în concret. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea penală nr. 132/CP din data de 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea penală nr. 132/CP din data de 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.

GGC - ED