ÎCCJ, Decizia nr. 331/2021

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin încheierea penală nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 431 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 13.11.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020

În baza 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, au fost respinse cererile formulate de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor:

- art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 și art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen.

- art. 367 alin. (9) C. proc. pen.

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României;

- art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen.

- art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) și (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la data de 08.12.2020 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2020, cererea de contestație în anulare formulată de A. împotriva încheierii de recuzare din 13.11.2020 pronunțată în dosarul penal nr. x/2020 de Curtea de Apel Brașov, invocând în drept dispozițiile art. 426 lit. a), d), f), g) și h) C. proc. pen.

Totodată petentul a invocat excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 și art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen. art. 367 alin. (9) C. proc. pen. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României; art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) și (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.

Analizând cererile petentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor anterior menționate, Curtea de Apel Brașov a constatat că acestea nu îndeplinesc condiția premisă prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, respectiv ca legea, ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare a cărei neconstituționalitate se invocă să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva dispoziției din încheierea penală nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, petentul A. a formulat recurs.

II. Prin Decizia nr. 602 din data de 16 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției din încheierea nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secția penală, a reținut că analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În analiza acestor condiții, secția penală, a Înaltei Curți a constatat că excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 și art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen. art. 367 alin. (9) C. proc. pen. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României; art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) și (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., au fost invocate de petentul A. în cererea de contestație în anulare împotriva încheierii de recuzare din 13.11.2020 pronunțată în dosarul penal nr. x/2020 de Curtea de Apel Brașov.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, instanța a apreciat că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

Având în vedere obiectul cauzei (contestație în anulare împotriva încheierii de recuzare din 13.11.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020), Înalta Curte, secția penală, a constatat, în acord cu instanța de fond, că dispozițiile legale care fac obiectul cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind aplicabile.

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de petentul A. în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, situație în care un asemenea demers este inadmisibil, s-a constatat că, în mod corect, Curtea de Apel Brașov a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că excepțiile invocate nu respectă cerința reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

III. Împotriva Deciziei nr. 602 din data de 16 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, recurentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de recurent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În cauză, recurentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva Deciziei nr. 602 din data de 16 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții: art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 și art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen. art. 367 alin. (9) C. proc. pen. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României; art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) și (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.

De asemenea, instanța supremă reține că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

În raport cu aceste dispoziții legale, se constată că legea specială a prevăzut posibilitatea atacării cu recurs numai a încheierii prin care se dispune respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, nu și a hotărârii prin care se soluționează calea de atac a recursului declarată împotriva acestei încheieri.

În acest context, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că, în privința hotărârii prin care se soluționează recursul formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a instanței de control constituțional, nu a fost reglementat un alt grad de jurisdicție, această hotărâre având caracter definitiv.

Prin urmare, hotărârea recurată în prezenta cauză, fiind definitivă, nu este susceptibilă a fi atacată, calea de atac exercitată de către recurentul A. fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 602 din data de 16 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 602 din data de 16 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - ED