ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 602/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 431 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 13.11.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020

În baza 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, au fost respinse cererile formulate de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor:

- art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 și art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen.

- art. 367 alin. (9) C. proc. pen.

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României

- art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen.,

- art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) și (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că la data de 08.12.2020 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2020, cererea de contestație în anulare formulată de A. împotriva încheierii de recuzare din 13.11.2020 pronunțată în dosarul penal nr. x/2020 de Curtea de Apel Brașov, invocând în drept dispozițiile art. 426 lit. a), d), f), g) și h) C. proc. pen.

Totodată petentul a invocat excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 și art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen. art. 367 alin. (9) C. proc. pen. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României; art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) și (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.

Analizând cererile petentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor anterior menționate, Curtea de Apel Brașov a constatat că acestea nu îndeplinesc condiția premisă prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, respectiv ca legea, ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare a cărei neconstituționalitate se invocă să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva dispoziției din încheierea penală nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, petentul A. a formulat prezentul recurs.

Examinând recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziției din încheierea penală nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare următoarele:

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții: să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziții normative.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

În analiza acestor condiții, Înalta Curte constată că excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 și art. 173 din Legea nr. 134/2010, respectiv C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din Legea nr. 135/2010, respectiv C. proc. pen. art. 367 alin. (9) C. proc. pen. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României; art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen. art. 3 alin. (1), alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) și (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., au fost invocate de petentul A. în cererea de contestație în anulare împotriva încheierii de recuzare din 13.11.2020 pronunțată în dosarul penal nr. x/2020 de Curtea de Apel Brașov.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Or, având în vedere obiectul cauzei (contestație în anulare împotriva încheierii de recuzare din 13.11.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020), Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond că dispozițiile legale care fac obiectul cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, care nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind aplicabile.

Înalta Curtea observă că, în ceea ce privește admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, sau Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, Curtea Constituțională a statuat:"că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția.

Aceasta deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă".

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de petentul A. în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, situație în care un asemenea demers este inadmisibil, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Brașov a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că excepțiile invocate nu respectă cerința reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, se va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției din încheierea nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției din încheierea nr. 34/CP din data de 29 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2021.