ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 613/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 4/R din data de 29 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Încheierii nr. 2/CP/16.03.2021 a Tribunalului Covasna pronunțate în Dosarul nr. x/2020, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În baza 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-au respins cererile formulate de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții:

- art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 și art. 173 din C. proc. civ.,

- art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din C. proc. pen.,

- art. 40, art. 80, art. 81, art. 91, art. 92 și art. 93 din C. proc. pen.,

- art. 3, art. 6, art. 8, art. 13, art. 80, art. 90 din C. proc. civ.,

- art. 29 alin. (1), (2), (3), (4), (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

- art. 367 alin. (8), (9) din C. proc. pen.,

- art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin Încheierea nr. 2/CP/16.03.2021 a Tribunalului Covasna pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă în baza art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, cererea invocată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții legale:

- art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27 și art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor;

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale;

- art. 80, art. 81, art. 91, art. 93, art. 341, art. 347, art. 351 alin. (2), art. 367 alin. (9), art. 408 și art. 425 din C. proc. pen.

- art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1) și art. 90 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (3) din C. proc. civ., precum și

- C. proc. pen. și C. proc. civ., privind lipsa prevederilor care asigură dreptul persoanei vătămate și a victimei infracțiunilor de a beneficia, din oficiu, de asistență juridică de specialitate.

În baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. x/D/P/2020 din data de 8 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Covasna, prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de același petent, soluție menținută prin Ordonanța nr. x/II-2/2020 din data de 09 iunie 2020 a procurorului șef serviciu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul A. să plătească statului 1.500 RON cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu pentru petentul A. - av. B., în sumă de 313 RON, a rămas în sarcina statului, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva Încheierii nr. 2/CP/16.03.2021 a Tribunalului Covasna, cu referire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, petentul A. a formulat recurs.

Cu ocazia soluționării prezentului recurs, petentul a înțeles să formuleze o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții:

- art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 și art. 173 din C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din C. proc. pen., toate raportate la Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Declarația Universală a Drepturilor Omului;

- art. 40, 80, 81, 91, 92 și 93 din C. proc. pen., art. 3, art. 6, art. 8, art. 13, art. 80, art. 90 din C. proc. civ., prin raportare la art. 24 alin. (1) și (2) din Constituția României, privind avocatul ales sau din oficiu;

- art. 29 alin. (1), (2), (3), (4), (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, fiind încălcate prevederile art. 24, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 22, art. 23, art. 42, art. 58, art. 52, art. 59 din Constituția României;

- art. 367 alin. (8), (9) din C. proc. pen., respectiv neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecății până la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate ridicate, conform prevederilor Constituției României privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și altele asemenea;

- art. 341, 347, 408, 425, 351 din C. proc. pen. privind neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, conform Constituției României.

În ceea ce privește excepțiile de neconstituționalitate, curtea de apel a constatat că textele legale criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei, condiție esențială impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în vederea sesizării Curții Constituționale. De asemenea, instanța a reținut că o parte din articolele indicate de recurent sunt norme de procedură civilă, ce nu au nicio incidență în cauza penală, iar celelalte reglementează diverse aspecte în materia procedurii de citare, competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, acordării asistenței juridice pentru părțile din procesul penal (inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente) și subiecții procesuali principali (suspect, persoană vătămată), în condițiile în care recurentul nu are niciuna din aceste calități, precum și reglementări în materia modalității de soluționare a plângerilor împotriva soluțiilor procurorului, soluționării contestației împotriva încheierilor pronunțate în cadrul etapei procesuale a camerei preliminare sau legate de etapa procesuală a judecății în primă instanță și în apel, toate fără nicio aplicare concretă în cadrul judecării recursului.

Dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 au fost criticate de recurent ca fiind neconstituționale prin prisma faptului că nu prevăd posibilitatea declarării recursului împotriva încheierii în termen de 48 de ore de la comunicare, în loc de pronunțare, dar nici aceste dispoziții nu au legătură cu soluționarea cauzei având în vedere că recurentul a promovat prezentul recurs în termenul prevăzut de lege.

De asemenea, s-a constatat că dispozițiile art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., potrivit cărora ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei, nu au legătură cu cauza, în raport de faptul că suspendarea cauzei nu a fost solicitată de către petent în fața instanței de recurs. Deopotrivă, s-a apreciat că nici dispozițiile art. 367 alin. (8) C. proc. pen. care vizează verificarea măsurilor preventive în cursul judecății nu au legătură cu cauza.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din cuprinsul Deciziei penale nr. 4/R din data de 29 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a declarat recurs petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26 aprilie 2021, sub nr. x/2020.

Examinând recursul declarat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din cuprinsul Deciziei penale nr. 4/R din data de 29 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de recurentul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 și art. 173 din C. proc. civ.. art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din C. proc. pen. art. 40, 80, 81, 91, 92 și 93 din C. proc. pen. art. 3, art. 6, art. 8, art. 13, art. 80, art. 90 din C. proc. civ. art. 29 alin. (1), (2), (3), (4), (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale; art. 367 alin. (8), (9) din C. proc. pen. art. 341, 347, 408, 425, 351 din C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014).

În cauză, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153 - art. 164 din C. proc. civ. (citarea și comunicarea actelor de procedură, organe competente și modalități de comunicare, locul citării, obligația alegerii locului citării, cuprinsul citației, alegerea locului citării și al comunicării altor acte de procedură, termenul pentru înmânarea citației, invocarea și înlăturarea neregularităților privind citarea, înmânarea făcută personal celui citat, înmânarea făcută altor persoane, procedura de comunicare și cuprinsul dovezii de înmânare și al procesului-verbal) și art. 173 din C. proc. civ. (comunicarea către alți participanți); art. 257 - art. 264 din C. proc. pen. art. 40, art. 80 (desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate, art. 81 (drepturile persoanei vătămate), art. 91 (avocatul din oficiu), art. 92 (drepturile avocatului suspectului și inculpatului) și art. 93 din C. proc. pen. (asistența juridică a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente); art. 3 (aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului), art. 6 (dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil), art. 8 (egalitatea), art. 13 (dreptul la apărare), art. 80 (Reprezentarea părților în judecată - formele reprezentării), art. 90 din C. proc. civ. (asistența judiciară - condiții de acordare); art. 29 alin. (1), (2), (3), (4), (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; art. 367 alin. (8), (9) din C. proc. pen. (suspendarea judecății) și art. 341 (soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară), art. 347 (contestația), art. 408 (hotărârile supuse apelului), art. 425 (limitele rejudecării), art. 351 din C. proc. pen. (oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea), din cuprinsul Deciziei penale nr. 4/R din data de 29 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Totodată, Înalta Curte reține că excepțiile de neconstituționalitate mai sus menționate au fost invocate în recursul promovat de recurent împotriva Încheierii nr. 2/CP/16.03.2021 a Tribunalului Covasna pronunțate în Dosarul nr. x/2020, încheiere prin care s-a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. x/D/P/2020 din data de 8 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Covasna, prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de același petent, soluție menținută prin Ordonanța nr. x/II-2/2020 din data de 09 iunie 2020 a procurorului șef serviciu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate invocată nu îndeplinește una din condițiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, și anume nu are legătură cu soluționarea cauzei. Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Înalta Curte constată, notând și că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională, că remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit în concordanță cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, iar soluția dispusă prin hotărârea recurată este legală.

Pentru aceste considerente, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, art. 81, art. 91 și art. 93 C. proc. pen. cuprinsă în încheierea penală nr. 96/CP din data de 04 august 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din cuprinsul Deciziei penale nr. 4/R din data de 29 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2021.

GGC - GV