ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 65/2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 605/Ap din 10 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, s-au respins cererile și excepțiile formulate de apelantul A. în dosarul penal nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Brașov.

S-a respins cererea apelantului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate în dosarul penal nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Brașov.

S-a respins apelul declarat de A. împotriva încheierii penale nr. 93/CP din 17 august 2021 a Tribunalului Brașov, respectiv împotriva tergiversării primirii de către Tribunalul Brașov a căilor de atac în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul să plătească statului 100 RON cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în 48 de ore de la pronunțare cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale. Definitivă cu privire la celelalte aspecte.

Curtea de apel a constatat că excepțiile de neconstituționalitate au vizat dispozițiile art. 80, 81, 91 și 93 C. proc. pen. și art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ., art. 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164 - 173 din Legea nr. 134/2010 și art. 197, 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264 din Legea nr. 135/2010, art. 3, 8, 9, 16, 24, 30, 33 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, 24, 27 și 31 din Legea nr. 211/2004, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) C. proc. pen. și art. 367 alin. (9) C. proc. pen.

În raport cu prevederile art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este aceea ca dispoziția criticată pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Întrucât nici unul dintre articolele criticate ca fiind neconstituționale nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale, motiv pentru care cererea petentului A. a fost respinsă.

Cu privire la celelalte cereri și excepții invocate de petent s-a apreciat de către Curtea de apel că sunt, de asemenea, nefondate (Curtea de Apel este competentă material și teritorial fiind instanță superioară celei care a pronunțat încheierea atacată, respectiv Tribunalului Brașov, petentul nu are vreo calitate procesuală care să reclame asistența juridică prin apărător din oficiu) sau inadmisibile în raport de cauza dedusă judecății, astfel că se va dispune respingerea lor.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei penale nr. 605/Ap din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, petentul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind acordat termen aleatoriu la 08 februarie 2022, Completul 7.

Recurentul a transmis în scris la dosarul cauzei cererea prin care a formulat recurs împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei penale nr. 605/Ap din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, arătând pe larg motivele pe care se bazează acestea.

Examinând recursul formulat de recurentul petent A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Înalta Curte constată că încheierea de sesizare a Curții Constituționale este un act procedural prin care sunt definite limitele învestirii instanței de contencios constituțional. Așadar, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării Curții Constituționale în strictă conformitate cu dispozițiile legii, dar și cu specificul cauzei. În acest sens este și Decizia nr. 688 din 12 iunie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008). S-a statuat că instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicată de parte, având obligația de a o respinge, ca inadmisibilă, pe cea care nu îndeplinește cerințele legii.

În speța de față, Înalta Curte constată că excepția a fost invocată de petentul A. într-un dosar aflat pe rolul unei instanțe de judecată și are în vedere neconstituționalitatea mai multor dispoziții legale, astfel cum au fost menționate în decizia penală atacată.

Înalta Curte, examinând cererea de sesizare prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale în această materie, constată că nu este îndeplinită condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Înalta Curte constată că obiectul dosarului pendinte l-a reprezentat apelul declarat de către petentul A. împotriva încheierii penale nr. 93/CP din 17 august 2021 pronunțată de către Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr. x/2021

Se constată că prima instanță a reținut faptul că prin sesizarea inițială înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, petentul a indicat două numere de dosar ce ar avea ca obiect acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, regimul de soluționare al unor astfel de cereri fiind cel reglementat de Legea nr. 211/2004, precum și un număr de dosar penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, 104/P/2021. Fără să indice ce anume solicită în legătură cu aceste dosare, petentul a solicitat desemnarea unui avocat din oficiu, depunerea dosarului de cercetare al Ministerului Public, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru interpretarea mai multor articole din C. proc. pen., dar și din C. proc. civ., fără să indice ce legătură ar avea cu dosarul. Din verificările Tribunalului a reieșit că în dosarul penal nr. x/2021 s-a respins definitiv la 28 mai 2021 plângerea formulată de petentul A. cu privire la soluția dată în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Raportat la obiectul dosarului pendinte, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei. Examenul legăturii cu cauza a excepției de neconstituționalitate invocate de recurent se face atât prin raportare la stadiul procedurii, cât și prin prisma interesului specific al autorului acesteia și influența pe care dispozițiile legale o au în concret. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. De asemenea, se constată că examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță (Încheierea nr. 128 din 23 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Decizia nr. 499 din 18 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021).

Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul petent A. împotriva dispoziției de de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei penale nr. 605/Ap/10 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei penale nr. 605/Ap/10 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 februarie 2022.