ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 258/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 9 din 4 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Săveni, formulată de petentul A..

A fost obligat petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație petentul A., reiterând, motivele invocate în cuprinsul cererii de strămutare formulate.

Analizând contestația formulată de petentul A., Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea căii de atac exercitate de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 9 din 4 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care, în procedura prevăzută de art. 72 - 74 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Săveni, formulată de petentul A..

Potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (6) C. proc. pen., sentința prevăzută de alin. (1) al aceluiași text de lege nu este supusă niciunei căi de atac.

În consecință, constatând că petentul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza finală raportat la art. 74 alin. (6) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 9 din 4 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2021.

GGC - CL