ÎCCJ, Decizia nr. 45/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentința penale nr. 444 din 29 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, secția penală a constatat că aspectele învederate de petentul A. nu au natura împrejurărilor reglementate de dispozițiile art. 71 din C. proc. pen., care să genereze suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Brașov este afectată, datorită împrejurărilor cauzei ori calității părților.

Astfel, s-a constatat că, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., aspectele invocate de petent și care, în opinia sa ar justifica strămutarea cauzei, sunt bazate doar pe o neîncredere generală în actul de justiție, iar în absența unor indicii concrete, nu pot crea suspiciunea că imparțialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Brașov ar fi afectată.

Având în vedere cele expuse anterior, Înalta Curte a constatat că în cauză nu au fost evidențiate aspecte din care să rezulte că imparțialitatea tuturor judecătorilor Curții de Apel Brașov ar putea fi știrbită, fiind asigurate la nivelul acestei instanțe condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a cauzei, astfel încât în baza art. 74 din C. proc. pen. a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov.

II. Împotriva sentinței penale nr. 444 din 29 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020 petentul A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 1 februarie 2021, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

III. Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată contestația ca fiind inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III

1

din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 425

1

din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Totodată, conform dispozițiilor art. 74 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la alin. (1) al aceluiași articol, sentința prin care se soluționează cererea de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac.

Se constată că petentul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva hotărârii prin care a fost soluționat, în mod definitiv, conflictul de drept dedus judecății în care contestatorul avea un interes legitim, hotărâre nesusceptibilă a fi reformată prin exercitarea altor căi de atac, în condiții nereglementate de legea procesual penală.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulat de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 444 din 29 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulat de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 444 din 29 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2021.