Decizia nr. 483/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererile înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petenții A. și B. S.R.L. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Brașov - secția penală, apreciind că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor de la această instanță este afectată datorită împrejurărilor cauzei. Astfel, petenta B. S.R.L. a susținut, în esență, că dosarul nr. x/2021, a fost disjuns din dosarul nr. x/2017 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, înregistrat pe rolul instanței sub nr. x/2021 și soluționat în mod definitiv prin decizia nr. 134 din 12.02.2025.

În acest din urmă dosar au fost administrate ca probe toate declarațiile de martori obținute în cursul urmăririi penale, declarații de martor care au fost utilizate inclusiv în cauza a cărei strămutare se solicită (având în vedere că în cursul urmăririi penale din prezenta cauză au fost utilizate declarațiile martorilor din dosarul penal nr. x/2017, fără a fi reaudiați). De asemenea, a arătat că situația de fapt din prezenta cauză a fost analizată într-o oarecare măsură de către Curtea de Apel Brașov, care a soluționat cererile de apel formulate în dosarul penal nr. x/2021 în sensul respingerii acestora ca nefondate, rămânând astfel definitivă soluția instanței de fond prin care s-a constatat vinovăția inculpaților, însă s-a dispus încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În acest sens, petenta a redat în cererea de strămutare, în mod detaliat, aspectele privind situația de fapt reținută în dosarul nr. x/2021, apreciate ca fiind relevante și în cauza a cărei strămutare se solicită. Așadar, având în vedere că în cadrul deciziei penale pronunțate în dosarul penal nr. x/2021 soluționat de către Curtea de Apel Brașov, au fost examinate în mod nelegal elemente din cadrul prezentei cauze, petenta a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Brașov este afectată, impunându-se strămutarea cauzei la o curte de apel învecinată Curții de Apel Brașov. Petentul A. a susținut, în esență, că dosarul a cărui strămutare o solicită are ca obiect o infracțiune continuată, iar ultimul act material îl constituie o suprapunere a stării de fapt cu cea reținută în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov, în care a fost pronunțată o hotărâre definitivă pentru o infracțiune sub o altă încadrare juridică.

Altfel spus, în dosarul a cărui strămutare se solicită, Curtea de Apel Brașov trebuie să se pronunțe, din nou, asupra aceleiași stări de fapt asupra căreia s-a pronunțat anterior, în dosarul nr. x/2021 în care a fost pronunțată decizia penală nr. 134/AP din 12.02.2025, definitivă. De asemenea, în opinia petentului, un alt motiv care pune la îndoială obiectivitatea și imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Brașov în privința soluționării echitabile a dosarului nr. x/2023 îl reprezintă refuzul judecătorilor de a lua în considerare și de a sancționa formularea acuzației de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale în condițiile existenței în cauză a unui impediment de drept material, dar și procesual, respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

Totodată, petentul a învederat că suspiciunea apărării privind lipsa de obiectivitate și imparțialitate a judecătorilor Curții de Apel Brașov reiese și din modalitatea în care, la termenul din 01.10.2025, a fost apreciată ca fiind "abuz de drept" cererea inculpaților de a se acorda un al doilea termen de judecată, pentru a își angaja avocați, pentru ca apărătorii care nu au fost participanți până în faza procesuală a apelului să fie în măsură să pregătească în mod corespunzător, nu formal, apărarea. Prin urmare, pentru toate aceste motive, petentul A. a solicitat admiterea cererii și strămutarea judecării apelului de la Curtea de Apel Brașov la o curte de apel învecinată. Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc.

pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Brașov. În informarea transmisă, Curtea de Apel Brașov, după ce a prezentat parcursul dosarului nr. x/2023, a arătat că aspectele invocate de petenți vizează desfășurarea procedurii judiciare, modul de administrare a probelor și sunt atribuții exclusive ale completului de judecată, neputând reprezenta motive de strămutare în accepțiunea art. 72 din C. proc. pen. De asemenea, împrejurarea că soluționarea apelului în dosarul a cărui strămutare se solicită este realizată de aceeași instanță (curte de apel), dar de către judecători diferiți de cei care au pronunțat hotărârea definitivă în dosarul nr. x/2021, dosar în care petenții au avut calitatea de inculpați, nu constituie motiv de strămutare, fiind dispusă de normele procedural penale și de dispozițiile din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor.

Așadar, Curtea de Apel Brașov a apreciat că la această instanță sunt asigurate condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a cauzei. Examinând cererea de strămutare, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o curte de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este, așadar, un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". Astfel, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982). Demersul obiectiv a fost explicat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria).

În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă" (Cazul Hauschildt contra Danemarcei). De asemenea, având în vedere existența în dreptul intern a mai multor reglementări referitoare la imparțialitate, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au statuat următoarele: "la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei ori calității părților.

Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal. În cazul strămutării, motivele nu privesc - personal - pe judecători, ci condițiile în care o instanță penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză." (sentința nr. 569 din 16 iulie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015). Analizând, în aceste coordonate de principiu, motivele invocate de petenții A. și B. S.R.L., Înalta Curte constată că acestea nu au natura împrejurărilor reglementate de dispozițiile art. 71 din C. proc.

pen., negenerând suspiciunea colectivă menționată anterior, specifică unei cereri de strămutare. Astfel, pronunțarea de către doi dintre judecătorii Curții de Apel Brașov a unei soluții în altă cauză privindu-i pe petenți, respectiv în dosarul nr. x/2021, nu generează, în mod automat, o suspiciune de lipsă de imparțialitate a întregii instanțe. Aspectele invocate de către petenții A. și B. S.R.L., respectiv că, în dosarul nr. x/2023, a cărui strămutare se solicită, instanța de apel trebuie să se pronunțe, din nou, asupra aceleiași stări de fapt asupra căreia s-a pronunțat anterior Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/2021, prin decizia nr. 134/AP din 12.02.2025, definitivă, vizează, în realitate, modalitatea de soluționare a cauzei de către completul învestit cu soluționarea cauzei și nu se regăsesc printre cele avute în vedere de art. 71 din C. proc.

pen. ca posibile temeiuri pentru strămutarea unui dosar, constituind, așadar, apărări de fond care nu pot forma obiectul analizei în această procedură. De asemenea, aspectele invocate de petentul A. referitoare la refuzul judecătorilor de a sancționa formularea acuzației de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov în condițiile existenței în cauză a unui impediment de drept material, dar și procesual, respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, precum și împrejurarea că la termenul din 01.10.2025, cererea inculpaților de a se acorda un al doilea termen de judecată, pentru a își angaja avocați, a fost apreciată ca fiind "abuz de drept", vizează modalitatea de soluționare a cauzelor de către procuror sau de către instanța de judecată și au semnificația unor veritabile critici aduse acestor soluții sau măsuri.

Or, în cadrul cererii de strămutare, Înalta Curte poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze legalitatea măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului. În plus, invocarea unor aspecte vizând lipsa de imparțialitate a unora dintre judecătorii curții de apel pune în evidență caracterul individual al incompatibilității invocate, împrejurare ce nu este specifică unei cereri de strămutare, pentru rezolvarea eventualelor suspiciuni de incompatibilitate privind judecătorii cauzei petentul având posibilitatea să uzeze de alte mijloace puse la dispoziție de C. proc. pen. Așadar, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc.

pen., atâta timp cât nu au fost invocate și nici identificate elemente obiective care să genereze suspiciuni asupra imparțialității tuturor magistraților Curții de Apel Brașov, împrejurările învederate de petenți, astfel cum au fost expuse în cuprinsul cererii și susținute cu prilejul dezbaterilor, nu pot conduce la admiterea cererilor de strămutare. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, conform art. 74 din C. proc. pen., ca nefondate, cererile formulate de petenții A. și B. S.R.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Brașov - secția penală. Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petenții vor fi obligați la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Respinge, ca nefondate, cererile formulate de petenții A. și B. S.R.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Brașov - secția penală. Obligă petenții la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2025.