ÎCCJ, Decizia nr. 366/2021

Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 494 din data de 27 noiembrie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, secția penală.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că petentul susține, în esență, că "există suspiciuni rezonabile privitoare la afectarea calității și imparțialității actului juridic având în vedere calitățile părților implicate în speță, respectiv un nr. de peste 1200 de persoane - angajați publici", precum și presupuse conexiuni existente între părți și în toate sferele de putere. Or, aceste aspecte nu pot constitui un motiv temeinic de strămutare, câtă vreme nu au fost prezentate elementele din care să rezulte influența directă ori dovedită a acestora asupra imparțialității judecătorilor din cadrul curții de apel.

Așadar, s-a constatat că nemulțumirile petentului referitoare la eventualul mod de soluționare a cauzei, fără a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, nu pot conduce la strămutarea cauzei.

De altfel, nici aspectele invocate privind modul în care s-a desfășurat ancheta penală de către procurorul de caz nu pot conduce la strămutarea cauzei, întrucât sunt manifestări ale exercițiului funcției judiciare, care nu pot fi evaluate în actuala procedură prin prisma criteriilor de imparțialitate și obiectivitate prevăzute de lege, ci numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Secția penală a instanței supreme a constatat că în procedura de față, instanța poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea tuturor judecătorilor din cadrul unei instanțe, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit, legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului sau să constate o eventuală lipsă a documentelor depuse de către petent, cu titlu de "probe", în cursul urmării penale.

Ca urmare, s-a constatat că nici aceste nemulțumiri ale petentului nu generează eo ipso o suspiciune colectivă de lipsă de obiectivitate a întregii Curți de Apel Brașov, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza.

În consecință, în lipsa unor elemente concrete, Înalta Curte, secția penală a apreciat că împrejurările invocate de petent nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Brașov.

Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Împotriva sentinței penale nr. 494 din data de 27 noiembrie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 18 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, luând în considerare efectele principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiul privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și exigențele stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Prin urmare, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Făcând un scurt istoric al cauzei, se reține că în speță, contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, sentința penală nr. 494 din data de 27 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, prin care i s-a respins cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, secția penală.

ÎNALTA CURTE,

Completul de 5 judecători reține că potrivit art. 74 alin. (6) din C. proc. pen. sentința penală prin care se soluționează cererea de strămutare a unei cauze nu este supusă niciunei căi de atac.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților. Din acest motiv, contestația împotriva unei hotărâri penale definitive apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, contestatorului nu îi este recunoscută calea de atac exercitată împotriva sentinței penale nr. 494 din data de 27 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 494 din data de 27 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 494 din data de 27 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2021.