ÎCCJ, Decizia nr. 334/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

Prin încheierea din data de 16 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că în Dosarul nr. x/2021 având ca obiect cererea formulată de petentul A. privind strămutarea dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov, secția penală, acesta a depus o cerere de sesizare a Curții Constituționale, iar în vederea soluționării acestei cereri s-a format dosarul asociat cu nr. x/2021

Petentul A. a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 257-264 din Legea nr. 135/2010, precum și a prevederilor art. 153 - 164 și art. 173 din Legea nr. 34/2010, depuse în scris, privind actele procesuale și procedurale, citarea, comunicarea actelor procedurale raportat la Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv neprevederea dreptului persoanei vătămate, a justițiabilului de a-i fi comunicate real și într-un termen rezonabil citațiile și actele procedurale, în mod efectiv, fără a se prezuma din oficiu comunicarea, fiind astfel încălcat dreptul real la justiție.

De asemenea, petentul a mai invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. referitoare la neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecații până la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate invocată apreciind că este contrară dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 22 alin. (1) și (2), art. 23, art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 58, art. 52 alin. (1), (2) și (3),art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1) și (2), art. 131 din Constituția României, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) din prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului "privind eliminarea discriminărilor", art. 2, art. 7, art. 8, art. 10 din prevederilor Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 13, art. 14, art. 17 din prevederile Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European.

Petentul a mai invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) din C. proc. pen. referitoare la neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de dreptul la doua grade de jurisdicție în materie penală apreciind că sunt contrare dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 22 alin. (1) și (2), art. 23, art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 58, art. 52 alin. (1), (2) și (3), art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1) și (2), art. 131 din Constituția României, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) din prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului "privind eliminarea discriminărilor", art. 2, art. 7, art. 8, art. 10 din prevederilor Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 13, art. 14, art. 17 din prevederile Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European.

Totodată acesta a mai invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor referitoare la neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de asistență de specialitate din oficiu apreciind că sunt neconstituționale în raport de art. 24 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 22 alin. (1) și (2), art. 23, art. 24 alin. (1) și (2), art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 58, art. 52 alin. (1), (2) și (3),art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1) și (2), art. 131 din Constituția României,art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) din prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului "privind eliminarea discriminărilor", art. 2, art. 7, art. 8, art. 10 din prevederilor Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 13, art. 14, art. 17 din prevederile Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European.

La termenul de judecată din 02.06.2021, petentul a invocat oral, și excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiile art. 12, 13 și 14 din Constituția României.

Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că aceasta este inadmisibilă, având în vedere că analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Astfel, din perspectiva dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, iar în ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte, secția penală, a constatat că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către petentul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege, iar textele criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Astfel, s-a constatat că obiectul cauzei în care au fost invocate excepțiile de neconstituționalitate îl reprezintă cererea de strămutare a petentului A. a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov, secția penală.

De asemenea, Înalta Curte a arătat că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepțiilor trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal și, în acest context, Înalta Curte, secția penală, a subliniat că excepțiile de neconstituționalitate invocate nu au legătură cu fondul cauzei întrucât dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se solicită a fi constatate nu pot produce un efect real, concret, asupra cursului procesului penal în care au fost invocate și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces, în condițiile în care cauza în care au fost invocate cererile de neconstituționalitate are ca obiect o cerere de strămutare, iar excepțiile de neconstituționalitate invocate nu vizează instituția strămutării.

Împotriva încheierii din data de 16 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, a formulat recurs, în termen legal, recurentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de petentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători reține că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, revine Curții Constituționale.

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată cu modificările și completările ulterioare, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția de neconstituționalitate, astfel cum este reglementată în cuprinsul dispozițiilor anterior menționate, este un mecanism creat cu scopul de a garanta supremația Constituției în cadrul procedurilor judiciare, prin intermediul ei exercitându-se controlul de constituționalitate a posteriori și asigurându-se accesul părților la jurisdicția constituțională.

Așadar, instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate, nu realizează un control al constituționalității propriu-zise a prevederilor legale contestate, ci doar apreciază asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului.

Din perspectiva acelorași dispoziții legale, instanțele judecătorești au apreciat, în mod constant, că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmărește o modificare sau completare a actului normativ.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători subliniază că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 în prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că excepțiile au fost invocate de către petentul A., în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, având ca obiect cererea privind strămutarea dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov, secția penală.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți reține că recurentul petent A. a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 257 - 264 din Legea nr. 135/2010, precum și a prevederilor art. 153 - 164 și art. 173 din Legea nr. 134/2010, art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., art. 80, art. 81, art. 91, art. 93, art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) din C. proc. pen., art. 12, 13 și 14 din Constituția României.

Or, așa cum a apreciat și prima instanță, se constată că aspectele invocate de recurentul petent în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale fac referire la neconstituționalitatea unor dispoziții legale sau instituții reglementate de C. proc. pen. și C. proc. civ. care nu au aplicabilitate și nici relevanță în ce privește soluția ce poate fi pronunțată în cauza în care au fost invocate și care are ca obiect cererea privind strămutarea dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov, secția penală.

Prin urmare, având în vedere că dispozițiile legale pretins neconstituționale nu prezintă relevanță în soluționarea respectivei cauze, nefiind de natură a produce un efect concret în judecarea cererii de strămutare, lipsind astfel legătura cu cauza, cerință obligatorie impusă de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu se impune sesizarea instanței de contencios constituțional.

Așadar, reținând că premisa sesizării instanței constituționale o constituie constatarea, inter alia, că prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții Constituționale în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători apreciază că demersul recurentul petent A. este inadmisibil.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 16 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 16 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 octombrie 2021.

GGC - ED