ÎCCJ, Decizia nr. 46/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, Înalta Curte a constatat următoarele:

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de către una dintre părțile din proces (recurentul A.), în fața unei instanțe judecătorești învestite cu soluționarea căii de atac împotriva deciziei nr. 10/R din 28 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, prin care s-a admis recursul declarat împotriva încheierii nr. 80 din 22 iulie 2020 și s-a dispus trimiterea la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov.

Ca atare, Înalta Curte, secția penală, a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către recurentul A. îndeplinește cerințele de admisibilitate privind calitatea autorului excepției de a fi parte într-un proces în curs de soluționare, aflarea în vigoare a dispoziții legale criticate și inexistența unei decizii prin care Curtea Constituțională să fi sancționat anterior acel text de lege.

Totodată s-a reținut că în speță recurentul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27 și art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunii, respectiv neprevederea dreptului persoanei vătămate, a victimei infracțiunii de a beneficia de dreptul de compensație financiară sau de avans din compensația financiară, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, în ceea ce privește neprevederea persoanei vătămate de a beneficia de dreptul de a formula recurs la instanța imediat superioară împotriva respingerii excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă sau din alte motive, după comunicarea acestei, și nu în termen de 48 de ore de la pronunțare, art. 341, art. 347, art. 408, art. 425 și art. 351 alin. (2) din C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010) în ceea ce privește neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, excepția de neconstituționalitate neprevederea dreptului persoanei vătămate, victimei infracțiunilor de a beneficia de dreptul de beneficia de compensație financiară sau de avans din compensația financiară, precum și excepția de neconstituționalitate privind lipsa prevederilor din C. proc. pen. și C. proc. civ., legislație conexa, privind asigurarea dreptului persoanei vătămate a victimei infracțiunilor a desemnării/alegerii unui avocat "din oficiu.

Înalta Curte, secția penală a reținut că petentul nu a argumentat și motivat pertinent cererea formulată privind excepțiile invocate, nefiind suficient ca partea care ridică excepția de neconstituționalitate să indice textele de lege pe care dorește să le supună controlului și să dea acestora o interpretare proprie pentru a crea aparența utilității demersului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea.

Astfel, Înalta Curte, în raport cu argumentele susținute de petent, a constatat că nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri cu privire la constituționalitatea dispozițiilor legale criticate și soluționarea cauzei ce are ca obiect examinarea căii de atac formulată de petent împotriva dispoziției de admitere a sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate și trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului, deoarece aspectele de neconstituționalitate invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial, care să fie date în competența jurisdicției constituționale sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

Deopotrivă, s-a constatat că nu există un interes al petentului A. în cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor indicate, criticile aduse de petentul A. dispozițiilor legale a cărei neconstituționalitate o invocă nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate și previzibilitate a acestora în raport cu conținutul propriu-zis in abstracto.

Or, în speță, s-a constatat că doar aparent sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepțiile invocate în cauza aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 425/64/2020, au doar o legătură formală cu soluționarea cauzei, în concret, aceasta vizând o chestiune de interpretare și aplicare a legii, în contextul în care invocarea neconstituționalității nu este motivată în concret.

În concluzie, Înalta Curte, secția penală a constatat că excepțiile invocate nu au legătură cu prezenta cauză, petentul în motivarea excepțiilor formulate nu a indicat în concret textele de lege pe care dorește să le supună controlului, cererea sa nefiind argumentată pertinent, astfel încât se constată că nu există un interes al petentului A. în cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor indicate.

II. Împotriva încheierii din data de 17 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, în termen legal, a formulat recurs A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 15 decembrie 2020 sub nr. x/2020, fiind stabilit în mod aleatoriu prim termen la data de 1 februarie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, față de criticile formulate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că recursul declarat este nefondat.

Astfel, referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menționată.

Efectuată întotdeauna de instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului. Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate";

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Verificând, din această perspectivă, solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurentul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că aceasta îndeplinește cerințele de admisibilitate privind calitatea autorului excepției (persoană care are, în speță, calitatea de recurent -A.) de a fi parte într-un proces în curs de soluționare (Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, învestită cu soluționarea căii de atac formulate împotriva deciziei nr. 10/R din 28 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, prin care s-a admis recursul declarat împotriva încheierii nr. 80 din 22 iulie 2020 și s-a dispus trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov), aflarea în vigoare a dispozițiilor legale criticate și inexistența unei decizii prin care Curtea Constituțională să fi sancționat anterior aceste texte de lege .

În acest context se constată că recurentul a invocat neconstituționalitatea următoarelor dispoziții:

- art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27 și art. 31 din Legea nr. 211/2004 din 27 mai 2004 privind unele masuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor; excepția de neconstituționalitate privind neprevederea dreptului persoanei vătămate, victimei infracțiunilor de a beneficia de dreptul de a beneficia de compensație financiară sau de avans din compensația financiară, dispoziții ce împiedică/restricționează abuziv/limitează accesul privind neprevederea dreptului de a beneficia de compensație financiară și avans din compensația financiară fără discriminare privind prejudiciile ce li s-au produs în legislația internă, persoanele vătămate fiind și mai vătămate secundar și repetat astfel se discriminează persoanele vătămate, victime a infracțiunilor după criterii discriminatorii ce stau la bunul plac al aprecierii unor terțe persoane;

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respectiv neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de dreptul de a formula recurs la instanța imediat superioară împotriva respingerii excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă sau din alte motive după comunicarea acesteia persoanei sau reprezentantului legal, iar nu în termen de 48 de ore de la pronunțare. De asemenea, a solicitat corectarea neconstituționalităților legislative existente din abundența în legislația internă, persoanele vătămate fiind și mai vătămate secundar și repetat, astfel, părțile care invoca excepția de neconstituționalitate nu participă/nu au cunoștință de data la care se va pronunța încheierea, fiind de cele mai multe ori înștiințați sau aflând tardiv de data pronunțării încheierii respingerii excepției de neconstituționalitate invocate, fiindu-le respinse recursurile din diverse motive datorită necomunicării pronunțării încheierilor de respingere de către instanțe; lipsa de predictibilitate și transparență a pronunțării respingerii prin încheiere a excepției de neconstituționalitate invocate (principii minimale ale actului juridic încălcate).

- excepția de neconstituționalitate lipsa prevederilor din C. proc. pen. și C. proc. civ., legislație conexa, privind asigurarea dreptului persoanei vătămate a victimei infracțiunilor a desemnării/alegerii unui avocat "din oficiu" amplificând astfel victimizare secundară și repetată a acestora, în opinia sa, fiind o ilegalitate extremă a lipsirii persoanei vătămate de asistență juridică "din oficiu" amplificând astfel victimizare secundară și repetată a acestora;

- art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de dreptul la doua grade de jurisdicție în materie penală;

- art. 367 alin. (9) din C. proc. pen.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că nu este însă îndeplinită condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că partea care invocă o excepție de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale.

Prin urmare, simpla invocare a neconstituționalității unor dispoziții din C. proc. pen. nu este adecvată atâta timp cât recurentul nu a argumentat în ce constă legătura textului în discuție cu prevederile constituționale și care este neconcordanța dintre ele și textul legii fundamentale. Or, neindicarea textului pretins neconstituțional sau a principiului constituțional încălcat constituie motiv de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare, nefiind invocată, în realitate o veritabilă excepție de neconstituționalitate.

Totodată, cu referire la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

În acest context se reține că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, (paragraful18) s-a statuat că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

În ceea ce privește examenul legăturii excepției cu soluționarea cauzei, analizat din perspectiva argumentelor învederate de recurent, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține, în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de fond că obiecțiunile formulate nici la o examinare formală nu au legătură cu cauza în condițiile în care nu poate fi stabilită o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei decizii în contenciosul constituțional cu privire la dispozițiile menționate și soluționarea recursului promovat de recurent împotriva încheierii pronunțate de judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov.

Astfel, prevederile legale a căror constituționalitate se contestă nu influențează în niciun mod hotărârea ce se poate pronunța în calea de atac promovată de recurent împotriva încheierii pronunțată în camera preliminară.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, subliniază că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

Premisa sesizării instanței constituționale o constituie, așadar, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții, în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

O atare premisă nu este realizată atunci când, așa cum se constată în speță, autorul excepției nu tinde la declanșarea unui mecanism de cenzurare implicită, pe calea excepției de neconstituționalitate, a concordanței dintre o normă legală și exigențele Constituției României, ci, în realitate, dorește modificarea și completarea dispozițiilor pretins neconstituționale ceea ce ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare în raport cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În concluzie, în cauza de față aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

Pentru aceste considerente, concluzionând că excepția de neconstituționalitate este contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va respinge ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 17 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul r. x/2020

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 17 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2021.