ÎCCJ, Decizia nr. 372/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 251 din 14 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, a reținut că din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că o cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, textul de lege menționat prevăzând doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia".

În ceea ce privește primele trei condiții prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în acord cu instanța de fond, a constatat că acestea sunt îndeplinite.

Astfel, excepțiile au fost invocate de recurentul A. în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, respectiv Dosarul nr. x/2020, vizează neconstituționalitatea unor dispoziții legale în vigoare, iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Însă, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, a reținut că excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurentul A., ce privesc dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) și (2), art. 80 alin. (1) și art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) din C. proc. civ., cele ale art. 29 alin. (5) și art. 29, în integralitatea sa, din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cele ale art. 367 alin. (9), art. 341, art. 347, art. 408, art. 425 și art. 351 alin. (2) din C. proc. pen., precum și cele ale art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27 și art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunii, au fost ridicate în calea de atac a recursului declarat împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 80, art. 81, art. 91 și art. 93 din C. proc. pen., cuprinsă în Încheierea nr. 96/CP din data de 4 august 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov, secția penală.

Totodată, s-a constatat că aspectele invocate de recurent în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale fac referire la neconstituționalitatea unor dispoziții din legi speciale (Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunii) și instituții reglementate de C. proc. pen. și C. proc. civ. care nu au aplicabilitate și nici relevanță în ce privește soluția ce poate fi pronunțată în calea de atac a recursului, exercitat potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva încheierii penale anterior menționate.

Așadar, având în vedere că dispozițiile legale pretins neconstituționale nu prezintă relevanță în soluționarea respectivei căi ordinare de atac, nefiind de natură a produce un efect concret în judecarea recursului formulat împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 80, art. 81, art. 91 și art. 93 din C. proc. pen., cuprinsă în Încheierea nr. 96/CP din data de 4 august 2020 a Curții de Apel Brașov, lipsind astfel legătura cu cauza, cerință obligatorie impusă de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu se impune sesizarea instanței de contencios constituțional.

De asemenea, s-a constatat că prin invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 și art. 351 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul nu justifică un interes legitim având în vedere că textele de lege anterior menționate au făcut obiectul cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate în Dosarul nr. x/2020, cerere ce a fost admisă prin Încheierea penală nr. 96/CP din data de 4 august 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov, secția penală.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) - dreptul la un proces echitabil, art. 13 alin. (1) și (2) - dreptul la apărare, art. 80 alin. (1) - reprezentarea părților în judecată și art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) din C. proc. civ. - asistența juridică, similar celor stabilite de instanța de fond, Completul de 5 Judecători al instanței supreme a constatat că recurentul a invocat neconstituționalitatea unor dispoziții din C. proc. civ., în condițiile în care acestea au corespondent în C. proc. pen. Or, având în vedere prevederile art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile acestui cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare, s-a constatat că nici această excepție nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei în care a fost invocată, din moment ce dispozițiile din C. proc. civ., pretins neconstituționale, nu au aplicabilitate în speță.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 și art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a apreciat că obiecțiunile formulate nu reprezintă, în realitate, critici de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normei legale cu legea fundamentală a României.

În concret, criticile formulate de recurentul A. cu privire la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 tind la modificarea acestora, în sensul ca termenul de 48 de ore în care se poate exercita calea ordinară de atac a recursului să înceapă să curgă din momentul comunicării încheierii, ci nu din momentul pronunțării, așa cum prevede forma actuală a textului de lege.

Totodată, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., s-a constatat că recurentul urmărește modificarea acestora, în sensul prevederii exprese a suspendării judecării cauzei până la soluționarea, de către Curtea Constituțională, a excepției de neconstituționalitate invocate.

Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând modifica sau completa textele legale supuse controlului.

Față de cele dezvoltate anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

II. Împotriva Deciziei penale nr. 251 din 14 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a exercitat calea de atac prezentă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 8 noiembrie 2021.

Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători - P1- 2020 constată că este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Cap. III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

Cum în prezenta cauză petentul a formulat contestație împotriva unei decizii definitive, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul formulat împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate se constată că hotărârea atacată nu are natura și aptitudinea de a fi atacată. Decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată, acesta exercitând o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei alte căi de atac ordinare sau extraordinare.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 251 din 14 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul recurent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 251 din 14 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul recurent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 noiembrie 2021.

GGC - ED