ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 896/2021

HOTĂRÂRE

02.11.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 896/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra recursului declarat de recurentul A., împotriva dispoziției din sentința penală nr. 145/F din data de 19 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021,referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145/F din data de 19 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a respins cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale.

Analizând cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale, s-a constatat că acesta a invocat excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții legale: art. 80 C. proc. pen. (desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate), art. 81 C. proc. pen. (drepturile persoanei vătămate), art. 91 C. proc. pen. (avocatul din oficiu) și art. 93 C. proc. pen. (asistența juridică a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente); art. 367 alin. (9) C. proc. pen. conform căruia ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei; art. 153 - 173 C. proc. civ. (capitolul referitor la citarea și comunicarea actelor de procedură); art. 197 C. proc. civ. (timbrarea cererii de chemare în judecată); art. 257 - 264 C. proc. pen. (dispozițiile privind citarea și comunicarea actelor procedurale în procesul penal); art. 3, art. 8, art. 9, art. 16, art. 24, art. 30 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 care prevăd procedura de acordare de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni; art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie formulat recurs împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale - 48 de ore de la pronunțare; art. 3 alin. (1) alin. (2) C. proc. civ. (Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului), art. 6 alin. (1) C. proc. civ. (Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil), art. 8 C. proc. civ. (Egalitatea), art. 13 alin. (1) alin. (2) C. proc. civ. (Dreptul la apărare), art. 80 alin. (1) C. proc. civ. (Formele reprezentării), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ. (Asistența judiciară - Condiții de acordare); art. 341 C. proc. pen. (Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară), art. 347 C. proc. pen. (care reglementează contestația formulată împotriva soluțiilor pronunțate în faza de cameră preliminară după sesizarea instanței cu rechizitoriul), art. 408 C. proc. pen. (Hotărârile supuse apelului), art. 425 C. proc. pen. (Limitele rejudecării), art. 351 alin. (2) C. proc. pen. (Oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea).

În cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt reglementate condițiile în care se poate dispune sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate ridicată de către părți sau din oficiu. Astfel:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare*), care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Din analiza dispozițiilor legale invocate de petent ca fiind neconstituționale, s-a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește una din condițiile esențiale inserate de legiuitor în cuprinsul alin. (1) al articolului mai sus invocat, respectiv prevederile enumerate nu au legătură cu prezenta cauză.

S-a constatat că deși se invocă faptul că mai multe norme legale privind drepturile persoanei vătămate, reprezentarea acesteia și asistarea sa de către un avocat ar încălca Legea fundamentală a țării (art. 80, art. 81, art. 91 și art. 93 C. proc. pen. și art. 3 alin. (1) alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), alin. (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. proc. civ.), petentul nu are o asemenea calitate în cauză, fiind, în acest moment, un denunțător care reclamă mai multe fapte penale presupus a fi comise de angajați ai A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Brașov.

În ceea ce privește art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 367 alin. (9) C. proc. pen., s-a reținut că instanța, în acest dosar, nu a fost investită cu soluționarea căii de atac a recursului în baza dispozițiilor Legii nr. 47/1992, ci cu cererea de strămutare a unei cauze aflate pe rolul Tribunalului Brașov, fiind astfel evidentă lipsa vreunei legături a cauzei cu normele legale arătate.

La aceeași concluzie s-a ajuns și în urma verificării dispozițiilor art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că obiectul prezentului dosar îl constituie cererea de strămutare formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Brașov și în niciun caz căile de atac sau procedurile reglementate de dispozițiile legale arătate.

De asemenea, soluționarea cauzei nu are legătură nici cu dispozițiile art. 257 - 264 C. proc. pen. (având corespondent în art. 153 - 173 C. proc. civ.). Procedura de soluționare a cererii de strămutare se desfășoară conform prevederilor art. 73 C. proc. pen., iar tribunalul a încunoștințat petentul cu privire la termenul fixat în cauză potrivit regulilor instituite de acest articol.

În continuare, s-a apreciat că nu se poate trece cu vederea că în cadrul procesului penal, și implicit și în cursul procedurii reglementate de art. 71 și urm. C. proc. pen., nu se percepe taxă judiciară de timbru, astfel că, nu devin incidente dispozițiile art. O.U.G. nr. 80/2013 și nici ale art. 197 C. proc. civ. (timbrarea cererii de chemare în judecată). În aceste condiții, s-a constatat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale în vederea verificării respectării Legii fundamentale nici în ceea ce privește prevederile legale cuprinse în această ordonanță.

În final, întrucât în speță nu se poate discuta de acordarea unor compensații bănești, s-a constatat că nu se poate sesiza instanța de contencios constituțional nici cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, mai precis, referitor la procedura de acordare de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni.

Pentru aceste considerente, având în vedere lipsa unei legături cu soluționarea prezentei cauze, instanța a respins cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale mai sus arătate.

Împotriva dispoziției din sentința penală nr. 145/F din data de 19 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate, a formulat recursul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 octombrie 2021 sub nr. x/2021/a1, fiind stabilit termen de judecată la data de 2 noiembrie 2021.

Prealabil, în ceea ce privește cererile transmise la dosarul cauzei formulate de petentul A. de strămutare, de daune interese, reparatorii, cerere audiere angajați instituții publice, excepții de necompetență materială, teritorială, cerere de audiere martori, îndreptare eroare materială, asigurare apărător din oficiu, excepție de nelegalitate și neconstituționalitate, cerere de transcriere înregistrare ședință, cerere de încuviințare efectuare audit, cerere de stabilire, recunoaștere a calității de contribuabil european, cerere de eliberare în format electronic a tuturor documentelor din dosar, a tuturor înregistrărilor și transcrierile ședințelor, excepția de nelegalitate privind statutul procurorului ca participant la ședințe, cerere de constatare a nelegalității documentelor procurorului, Înalta Curte constată că sunt inadmisibile și le va respinge ca atare, având în vedere modul în care petentul A. le formulează, acestea nefiind argumentate pertinent în sensul dispozițiilor legale și nu rezultă un scop în promovarea acestora.

Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte amintește că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

În acest caz, sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, căci Legea nr. 47/1992 stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, Înalta Curte constată că recurentul A., în fața Curții de Apel Brașov în dosarul nr. x/2021 ce are ca obiect cererea de strămutare a dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Brașov a invocat excepțiile de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții: art. 80 din C. proc. pen. - desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate, art. 81 din C. proc. pen. - drepturile persoanei vătămate, art. 91 din C. proc. pen. - avocatul din oficiu, art. 93 din C. proc. pen. - asistența juridică a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente; art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. conform căruia ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei; art. 153 - 173 din C. proc. civ. - capitolul referitor la citarea și comunicarea actelor de procedură; art. 197 din C. proc. civ. - timbrarea cererii de chemare în judecată; art. 257 - 264 din C. proc. pen. - dispozițiile privind citarea și comunicarea actelor procedurale în procesul penal; art. 3, art. 8, art. 9, art. 16, art. 24, art. 30 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 care prevăd procedura de acordare de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni; art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie formulat recurs împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale - 48 de ore de la pronunțare; art. 3 alin. (1), alin. (2) din C. proc. civ. - Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, art. 6 alin. (1) din C. proc. civ. - Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil, art. 8 din C. proc. civ. - Egalitatea, art. 13 alin. (1), alin. (2) din C. proc. civ. - Dreptul la apărare, art. 80 alin. (1) din C. proc. civ. - Formele reprezentării, art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ. - Asistența judiciară - Condiții de acordare; art. 341 din C. proc. pen. - Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, art. 347 din C. proc. pen. - contestația formulată împotriva soluțiilor pronunțate în faza de cameră preliminară după sesizarea instanței cu rechizitoriul, art. 408 din C. proc. pen. - Hotărârile supuse apelului, art. 425 din C. proc. pen. - Limitele rejudecării, art. 351 alin. (2) din C. proc. pen. - Oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal. Legiuitorul nu impune limite referitor la cadrul procesual, prevăzând doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia".

Pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale.

Pe baza acestor considerații teoretice, în speță, se constată că excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurentul A. nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât, pe de o parte nu au legătură cu obiectul cauzei, iar pe de altă parte, nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a textelor de lege.

În aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Așadar, prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" se înțelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Astfel, instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

Ca atare, acest cadru procesual este limitat la verificarea legalității și temeiniciei respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de petent, iar dispozițiile legale care reglementează condițiile de admisibilitate a sesizării instanței de contencios constituțional sunt cele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În această situație, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul A. cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 din C. proc. pen. ce reglementează desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate, art. 81 din C. proc. pen. - drepturile persoanei vătămate, art. 91 din C. proc. pen. - avocatul din oficiu, art. 93 din C. proc. pen. - asistența juridică a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente; art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. conform căruia ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei; art. 153 - 173 din C. proc. civ. - referitor la citarea și comunicarea actelor de procedură; art. 197 din C. proc. civ. - timbrarea cererii de chemare în judecată; art. 257 - 264 din C. proc. pen. - citarea și comunicarea actelor procedurale în procesul penal; art. 3, art. 8, art. 9, art. 16, art. 24, art. 30 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27, art. 31 din Legea nr. 211/2004 care prevăd procedura de acordare de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni; art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie formulat recurs împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale - 48 de ore de la pronunțare; art. 3 alin. (1), alin. (2) din C. proc. civ. - Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, art. 6 alin. (1) din C. proc. civ. - Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil, art. 8 din C. proc. civ. - Egalitatea, art. 13 alin. (1), alin. (2) din C. proc. civ. - Dreptul la apărare, art. 80 alin. (1) din C. proc. civ. - Formele reprezentării, art. 90 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ. - Asistența judiciară - Condiții de acordare; art. 341 din C. proc. pen. - Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, art. 347 din C. proc. pen. - contestația formulată împotriva soluțiilor pronunțate în faza de cameră preliminară după sesizarea instanței cu rechizitoriul, art. 408 din C. proc. pen. - Hotărârile supuse apelului, art. 425 din C. proc. pen. - Limitele rejudecării, art. 351 alin. (2) din C. proc. pen. - Oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea, nu au legătură cu soluționarea cauzei ce are ca obiect cererea de strămutare formulată de petentul A..

Astfel, instanța supremă a statuat, în mod constant, că cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

În raport cu aceste argumente, Înalta Curte constată că în cauza de față nu există o legătură efectivă și necesară între pronunțarea unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate de petentul A. nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unor excepții de neconstituționalitate.

În același sens este și jurisprudența instanței supreme. Astfel, în decizia nr. 443/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală s-au reținut următoarele: "Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."

Or, având în vedere cererea de sesizare privind excepțiile de neconstituționalitate ale textelor indicate, în raport cu criticile formulate de către petentul A., Înalta Curte constată că, în cauză, nu se antamează, în realitate, o chestiune de constituționalitate, ci se contestă însăși conținutul textelor de lege a căror neconstituționalitate se invocă. Așadar, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal, ci partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională.

În acest context, Înalta Curte notează că, în cauză, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile indicate nu au legătură cu soluționarea cauzei, și totodată, petentul A. nu justifică un interes real în promovarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate. Or, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces. Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenței unui interes procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, incidența acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanței și pertinenței asupra soluționării cauzei.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A., împotriva dispoziției din sentința penală nr. 145/F din data de 19 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.