ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 666/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

În ședința din 25.09.2023, revizuentul-inculpat A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., iar în data de 26.09.2023 a depus, prin registratură, motivele formulate în susținerea acestei solicitări.

Prin motivele formulate, revizuentul inculpat A. a arătat că invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. cu privire la sintagma "admiterea unei excepții de necostituționalitate ridicate în acea cauză" cu referire la art. 459 alin. (1) C. proc. pen.. "se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire", art. 459 alin. (3) C. proc. pen. "instanța examinează dacă a) cererea a fost formulată de o persoană dintre cele prevăzute de art. 455" (părțile din proces în limitele calității lor procesuale) și art. 459 alin. (4) C. proc. pen. "în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin. (3) dispune prin încheiere admiterea cererii de revizuire" în raport cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituția României "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".

Revizuentul a susținut că excepția invocată îndeplineste cele patru condiții de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., invocată de revizuentul-inculpat A., Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Excepția de neconstituționalitate este un mijloc procesual de apărare prin care partea chemată în fața unei instanțe de judecată sau de arbitraj, procurorul sau instanța din oficiu invocă neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță. Excepția de neconstiționalitate poate fi invocată în cadrul oricărui tip de proces (civil, penal, administrativ etc), în orice faza a acestuia (fond, apel, recurs sau căile extraordinare de atac) și în fața oricărei instanțe (judecătorie, tribunal, curte, instanța supremă).

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționale, ca incident procedural, poate fi folosită. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Alin. 2 și alin. (3) ale aceluiași articol au următorul cuprins:

"(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.".

Din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

S-a reținut că, în cauză, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate vizează prevederile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., susținându-se că aceste dispoziții încalcă prevederile art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Din analiza textului de lege criticat și a motivelor invocate de către revizuentul-inculpat A., Curtea de Apel Craiova a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele de admisibilitate expres prevăzute de lege.

În acest context, Cutea de Apel Craiova a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 119 din 15.03.2022, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., cu referire la Deciziile nr. 126/2016, nr. 633/2018, nr. 651/2018 și nr. 683/2018.

Din această perspectivă, Curtea de Apel Craiova a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. nu întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate prev. de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva încheierii din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs petentul A..

Prin motivele formulate, cu titlu prealabil, recurentul a arătat că prin sentința penală nr. 4619 din 20.12.2017 a Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1014 din 03.07.2018 a Curții de Apel Craiova, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, în baza art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Deopotrivă, a precizat că a mai fost trimis în judecată în două dosare, într-unul dintre acestea (nr. x/2016 al Judecătoriei Craiova) dispunându-se o soluție de achitare (cu trimitere la prevederile art. 18

1

C. pen. din 1969), iar în cel de-al doilea (nr. x/2018 al Judecătoriei Craiova) o soluție de încetare a procesului penal.

Totodată, recurentul a învederat că a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 155 alin. (1) C. pen. în mai multe cauze, iar prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată, printre alții, "de A. în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Craiova, secția penală (...), de A. în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori" și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituționale.

Ulterior, în baza deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, recurentul a formulat o cerere de revizuire, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., cu privire la hotărârea de condamnare pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Craiova, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința penală nr. 233 din 19.01.2023.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat apel, formându-se dosarul nr. x/2022, înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, cauză în care a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. cu privire la sintagma "admiterea unei excepții de necostituționalitate ridicate în acea cauză", iar prin încheierea ce formează obiectul prezentului recurs (din 28 septembrie 2023), Curtea de Apel Craiova a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

În susținerea căii de atac formulate, recurentul A. a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, având în vedere că excepția a fost ridicată în fața unei instanțe de judecată, la cererea sa, care este parte în proces, vizează neconstitutionalitatea unei dispoziții legale în vigoare, nu are ca obiect prevederi constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și are legătura cu soluționarea cauzei penale, producând un efect real concret asupra cursului procesului penal.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii privind sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată.

Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul A., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerințe:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și 3, instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În aplicarea acestui text de lege, instanța de judecată realizează o verificare sub aspectul realizării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal, căci verificarea admisibilității excepției de neconstituționalitate de către judecătorul în fața căruia este ridicată are ca efect evitarea încărcării inutile a Curții Constituționale și eliminarea încercărilor de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanțelor.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege, iar sub acest aspect, instanțele judecătorești au statuat în mod constant că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau când se urmărește o completare sau o modificare a actului normativ.

Obligația instanței de a examina și această condiție implicită de admisibilitate rezultă chiar din jurisprudența instanței de contencios constituțional, ale cărei decizii au fost, în mod constant, în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate formulate cu nerespectarea competenței sale expres prevăzute de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată (mutatis mutandis, deciziile Curții Constituționale nr. 35 din 20.01.2011; nr. 284 din 24.02.2011; nr. 187 din 6.03.2012; nr. 378 din 26.06.2014).

În susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurentul a arătat că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. cu privire la sintagma "admiterea unei excepții de necostituționalitate ridicate în acea cauză" sunt contrare prevederile art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Înalta Curte are în vedere cele statuate prin decizia Curții Constituționale nr. 126/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 185 din 11.03.2016), în sensul că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că "în reglementarea cazului de revizuire examinat - art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., deși intenția legiuitorului actual a fost de a da în continuare eficiență controlului de constituționalitate, posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curții este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control, anterior momentului publicării deciziei, în condițiile prevăzute de lege. În acest sens este și jurisprudența recentă a Curții, respectiv Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, potrivit căreia, "în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât și-ar pierde caracterul concret". În aceste condiții, având în vedere importanța principiului autorității de lucru judecat, Curtea constată că, pentru a garanta atât stabilitatea raporturilor juridice, cât și o bună administrare a justiției, este necesar ca ceea ce a stabilit instanța de contencios constituțional, pe cale jurisprudențială, cu privire la condițiile în care se poate formula revizuire, în temeiul unei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, să se transpună în cuprinsul normelor procesual penale examinate în prezenta cauză. Așadar, Curtea reține că o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică." (paragraful 33).

Deopotrivă, s-a reținut că "Întrucât principiul autorității de lucru judecat este de o importanță fundamentală atât în ordinea juridică națională, cât și în ordinea juridică comunitară, precum și la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea reține că atingerea adusă acestuia prin legislația națională trebuie să fie limitată, fiind necesar ca acestui principiu să i se aducă derogare doar dacă o impun motive substanțiale și imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, și Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunțată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52). În speță, Curtea constată că motivul substanțial și imperios care justifică derogarea de la principiul autorității de lucru judecat îl constituie decizia de admitere a excepției de neconstituționalitate, pronunțată de instanța de contencios constituțional. Însă nereglementarea condiției ca excepția de neconstituționalitate să fi fost invocată în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere atribuie efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, determină o încălcare nepermisă a autorității de lucru judecat, o atingere adusă principiului securității raporturilor juridice - element fundamental al supremației dreptului, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61)" (paragraful 34).

Drept urmare, instanța de contencios constituțional a constatat că "soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu circumstanțiază cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională" (paragraful 35).

Ulterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 126/2016, prin art. II pct. 113 din Ordonanța de urgență nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, au fost modificate prevederile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., după cum urmează:

"La articolul 453 alin. (1), lit. f) se modifică și va avea următorul cuprins: f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate."

Așadar, sintagma cu privire la care recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate ("admiterea unei excepții de necostituționalitate ridicate în acea cauză" din cuprinsul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen..) a fost introdusă prin art. II pct. 113 din Ordonanța de urgență nr. 18/2016, urmare a celor statuate prin decizia Curții Constituționale nr. 126/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 185 din 11.03.2016), în sensul că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, prin invocarea prezentei excepții de neconstituționalitate se tinde la obținerea unei modificări legislative, respectiv să se revină la forma inițială a acestui text de lege, astfel cum era reglementat anterior modificării aduse prin art. II pct. 113 din Ordonanța de urgență nr. 18/2016, ce a fost declarat anterior neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 126/2016.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2023.