ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 448/2019

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 135 din 29 mai 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. (în prezent deținut în Penitenciarul Craiova, județ Dolj) privitor la Sentința penală nr. 380 din data de 16 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la data de 9 februarie 2011, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 526/2010 din 01.04.2011, de către Curtea de Apel București.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 212 din data de 22 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 47 alin. (1), art. 50 și art. 584 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul condamnat A. - deținut în Penitenciarul Craiova - în favoarea Curții de Apel Craiova.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, a rămas în sarcina statului și s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin cererea formulată la data de 28.03.2019, înregistrată sub nr. x/2019, condamnatul A. (deținut în Penitenciarul Craiova) a solicitat înlocuirea detențiunii pe viață cu pedeapsa cu închisoare.

În vederea soluționării cauzei, tribunalul a dispus citarea persoanei condamnate la locul de deținere, emiterea unei adrese către Baroul Dolj în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru persoana condamnată și emiterea unei adrese către Penitenciarul Craiova, care să comunice relații privind executarea și o copie a mandatului în a cărei executare se află petentul A.

Urmare relațiilor solicitate de tribunal, Penitenciarului Craiova a înaintat la dosar copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 526 din 01.04.2011 și Sentința penală nr. 380 din 16.11.2010, emise de Curtea de Apel București.

La termenul de judecată din data de 22.04.2019, din oficiu, tribunalul a invocat și a pus în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii formulate de petentul condamnat și, analizând competenta materială și teritorială a instanței de judecată, s-au reținut următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 584 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii se dispune, la cererea procurorului ori a persoanei condamnate, de către instanța de executare, iar dacă persoana condamnată se află în stare de deținere, de către instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere. Competența reglementată de acest text este una exclusivă (imperativă), așa cum s-a statuat în doctrina judiciară în materie, în sensul că, în situația prevăzută de art. 584 alin. (1) C. proc. pen., competenta aparține exclusiv instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Astfel, tribunalul a constatat că, în cauză, condamnatul A. se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 526/2010 din 01.04.2011, emis de Curtea de Apel București în baza Sentinței penale nr. 380 din 16.11.2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la data de 09.02.2011, prin care s-a recunoscut hotărârea penală pronunțată în Dosarul nr. x Js 20422/05.1 Kf de Tribunalul Frankenthal - Germania, prin care petentul a fost condamnat la detențiune pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor, prevăzută de art. 26 și 211 din C. pen. german, fapta având ca și corespondent în legislația penală română infracțiunea de instigare la omor prev. de art. 25 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 47 alin. (1), art. 50 și art. 584 alin. (1) C. proc. pen., precum și faptul că petentul condamnat A. se află în Penitenciarul Craiova în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 526/2010 din 01.04.2011, emis de Curtea de Apel București în baza Sentinței penale nr. 380 din 16.11.2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la data de 09.02.2011, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a dispus, în consecință, declinarea competenței de soluționare a cererii de față în favoarea Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Primind cauza spre competentă soluționare a cererii în contestație la executare formulată de condamnatul A., Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a înregistrat-o la data de 3 mai 2019, sub nr. x/2019.

S-a constatat că, în motivarea cererii formulate de contestator, înregistrată de Tribunalul Dolj la data de 14 martie 2019, acesta a arătat că "a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor prev. de art. 25 rap. la art. 174 C. pen., care se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani", însă în mandatul de executare emis de Curtea de Apel București sub nr. x la data de 01.04.2011, pe care îl execută în prezent, s-a menționat "pedeapsa detențiunii pe viață", în opinia sa impunându-se remedierea mandatului de executare a pedepsei închisorii și înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii.

Ulterior, la data de 26 martie 2019, condamnatul A. a susținut, în esență, că a clarificat cererea sa ca fiind înlocuire detențiune pe viață cu pedeapsa închisorii, așa cum prevăd dispozițiile legale în materie și Constituția României, în raport cu fapta comisă, pentru care a fost condamnat, respectiv să i se aplice legea penală mai favorabilă - "conversiunea pedepsei conform art. 159 din Legea nr. 302/2004 pe care instanța germană chiar a recomandat-o".

La dosar s-a atașat xerocopia Deciziei penale nr. 856/10 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2014 (prin care s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 347/10.03.2014, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014) și xerocopia adresei emise la data de 1 martie 2010 de Ministerul Justiției din Germania, către Ministerul Justiției din România, tradusă în limba română [prin care autoritatea judiciară germană solicita autorităților judiciare române preluarea punerii în executare în continuare a pedepsei cu închisoare pe viață dispuse prin sentința Tribunalului Frankenthal (Pfalz) la 30 ianuarie 2008 contra cetățeanului român A. - cu ultimul domiciliu în județ Dolj - conform art. 2 alin. (2) din acordul european].

În ședința publică din data de 28 mai 2019, curtea de apel a procedat la audierea contestatorului condamnat, în conformitate cu dispozițiile art. 83, art. 108 alin. (1) și (2) și art. 374 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 420 alin. (4) C. proc. pen. și art. 378 C. proc. pen., declarația fiind consemnată, semnată și atașată la dosar la fila x, acesta precizând că nu dorește înlocuirea pedepsei detenției pe viață cu închisoarea în condițiile art. 58 C. pen., ci o schimbare a felului pedepsei în executarea căreia se află.

În ceea ce privește conversia pedepsei, s-a reținut că aceasta se poate realiza numai în cadrul procedurii de recunoaștere a condamnării, conform art. 159 din Legea nr. 302/2004, iar aplicarea legii penale mai favorabile, în condițiile art. 6 C. pen., a fost analizată odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen.

Prin Hotărârea nr. 380/F din 16.11.2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la data de 09.02.2011, de recunoaștere a hotărârii penale pronunțate în dosarul 5120 Js 20422/05.1 de Tribunalul Frankenthal, s-a reținut că fapta pentru care a fost condamnat contestatorul A. la pedeapsa detențiunii pe viață își are corespondent în legislația internă în infracțiunea de instigare la omor simplu, conform art. 25 rap. la art. 174 C. pen. din 1969.

S-a constatat că aspectele învederate de petentul condamnat au fost analizate anterior prin Sentința penală nr. 856/10 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, în care s-a reținut ca fiind nefondată cererea petentului, constatându-se că, din analiza hotărârii de condamnare pronunțată de Tribunalul Frankenthal, rezultă că inculpatul a comis fapta de instigare la omor din interes material, în condițiile în care s-a reținut în hotărârea de condamnare, paragraful IV că acesta "a acționat din lăcomie, numai din calcule financiare, a dat ordin să fie omorât colegul său de muncă pe care îl cunoștea doar superficial și cu care nu se certase... Unicul său țel era să ajungă după moartea lui B. în posesia unei treimi din suma de asigurare, de 250 000 euro." (hotărârea de condamnare pronunțată în Dosarul nr. x Js 20422/05.1 de Tribunalul Frankenthal).

A fost avut în vedere că, față de această expunere a stării de fapt, din hotărârea de condamnare, rezultă că fapta pentru care a fost condamnat contestatorul A., de către Tribunalul Frankenthal, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la omor calificat, pentru care în C. pen. actual [art. 47 rap. la art. 189 alin. (1) lit. b)] este prevăzută pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani, neputându-se astfel susține că a intervenit o lege penală mai favorabilă, care să prevadă o pedeapsă mai ușoară pentru condamnat.

Instanța a constatat, totodată, că prin Sentința penală nr. 237/F din 24.05.2103 a Curții de Apel București, o contestație privind conversia pedepsei recunoscute a fost respinsă cu autoritate de lucru judecat de Curtea de Apel București, prin Sentința penală nr. 237/F din 24.05.2013, definitivă prin Decizia nr. 3169/17.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se că, în procedura de recunoaștere a hotărârii penale pronunțate în Dosarul nr. x Js 20422/05.1 Ks de Tribunalul Frankenthal, autoritățile germane au comunicat că Republica Federală Germania, prin declarația formulată în baza dreptului acordat de art. 3 alin. (3) din Convenția de la Strasbourg, a exclus procedura modificării pedepsei prevăzute de art. 9 alin. (1) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate.

Nu au putut fi primite susținerile petentului în sensul că au intervenit împrejurări noi pe timpul executării, calificate ca fiind cauze de micșorare a pedepsei, înscrisurile depuse la dosar privind acordul autorităților germane pentru executarea pedepsei aplicate fiind înscrisuri adresate Ministerului Justiției în corespondența din 2008 și 2009.

S-a reținut că eroarea intervenită la încadrarea faptei în dispozițiile legii române, realizată la data recunoașterii hotărârii germane, nu reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei recunoscute în condițiile solicitate de autoritățile germane, hotărârea de recunoaștere intrând în puterea lucrului judecat.

Pentru aceste motive, față de dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., constatând contestația ca inadmisibilă, aceasta a fost respinsă, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva Sentinței penale nr. 135 din 29 mai 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestație condamnatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Contestatorul a apreciat că în mod greșit a fost respinsă contestația sa la executare, în esență criticând faptul că, prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost recunoscută hotărârea penală pronunțată în Dosarul nr. x Js 20422/05.1 Kf de Tribunalul Frankenthal, Germania - prin care acesta a fost condamnat la detențiune pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor, prevăzută de art. 26 și 211 din C. pen. german - s-a reținut că infracțiunea pentru care a fost condamnat de către autoritățile judiciare germane are corespondent în legislația penală română în infracțiunea de instigare la omor, prevăzută de art. 25 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar în mandatul de executare emis de către Curtea de Apel București, pe care îl execută în prezent, se menționează că este condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

În cauză, Înalta Curte constată că, prin raportare la dispozițiile legale anterior menționate, în mod corect instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. cu privire la Sentința penală nr. 380 din data de 16 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală (definitivă prin nerecurare la data de 9 februarie 2011), în baza căreia, urmare recunoașterii hotărârii penale pronunțate în Dosarul nr. x Js 20422/05.1 Kf de Tribunalul Frankenthal, Germania - prin care contestatorul a fost condamnat la detențiune pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor - s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 526/2010 din 01.04.2011, de către Curtea de Apel București, având în vedere împrejurarea că, anterior, au mai fost formulate, de către același contestator, alte contestații la executare, cu același obiect (solicitarea contestatorului de schimbare a felului pedepsei pe care o execută), care au fost respinse de instanță, hotărârile fiind intrate în autoritatea lucrului judecat.

Pe de altă parte, se observă că, în considerentele hotărârii atacate, Curtea de Apel Craiova a analizat și pe fond criticile formulate de contestatorul condamnat în susținerea contestației la executare - critici pe care acesta le-a reiterat în prezenta cale de atac - în mod corect reținându-se că legea penală română prevede pentru săvârșirea infracțiunii pentru care contestatorul a fost condamnat de către autoritățile judiciare germane (infracțiunea de instigare la omor calificat) pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani, neputându-se aprecia că a intervenit o lege penală mai favorabilă, care să prevadă o pedeapsă mai ușoară pentru condamnat și, totodată, că eroarea cu privire la încadrarea juridică a faptei, menționată în cuprinsul Sentinței penale nr. 380 din data de 16 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin care a fost recunoscută pedeapsa detențiunii pe viață, nu ar fi de natură să conducă la schimbarea acestei pedepse.

Nu în ultimul rând, se reține că în mod corect instanța fondului a avut în vedere împrejurarea că autoritățile judiciare germane au exclus procedura modificării pedepsei aplicate condamnatului A. (pedeapsa detențiunii pe viață) atunci când au solicitat recunoașterea hotărârii penale pronunțate în dosarul 5120 Js 20422/05.1 de către Tribunalul Frankenthal.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 135 din 29 mai 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 135 din 29 mai 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2019.

Procesat de GGC - GV