ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1.622 din data de 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel a admis apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 1.192 din data de 16 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. x/2018, a desființat sentința penală apelată și a trimis cererea de contestație în anulare spre competenta soluționare la Curtea de Apel Craiova, secția penală.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 1.192 din data de 16 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. x/2018, s-a dispus disjungerea contestației în anulare formulată de contestatorul A. și întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. c) și g) C. proc. pen. și înaintarea acesteia la registratură, în vederea formării unui nou dosar; s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A., întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON; în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că A. a formulat contestație în anulare împotriva Sentinței penale nr. 3.262/2018 din 28/09/2018 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. x/2017, apreciind-o nefondată și neîntemeiată, solicitând anularea acesteia.

În motivare, contestatorul a menționat că expertiza psihiatrică nu a fost luată în considerare la pronunțarea soluției de achitare.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 431 din C. proc. pen., instanța de fond a constatat că deși este formulată în termenul prevăzut de lege, aspectele învederate în cuprinsul ei nu pot constitui vreunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 426 lit. a) - i) din C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorul A. a declarat apel, susținând că nu a fost de acord cu stabilirea de către medicul de familie a dreptului de conducere a autoturismului pe drumurile publice, medicul declinându-și competența; expertiza medico-legală psihiatrică nu a fost făcută doar pentru a se da o hotărâre judecătorească, ci din dorința de a se obține informații cu caracter strict secret; atâta timp cât numele său este implicat în mai multe dosare penale aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu poate exista un dialog între el și I.M.L., cu atât mai mult cu cât, unele probleme au fost deja discutate și analizate de Curtea Constituțională; pe rolul Judecătoriei Craiova se află și Dosarul nr. x/2019, în procesele-verbale atașate la acest dosar consemnându-se informații militare; motivarea deciziei s-a făcut ulterior declinării competenței în dosarul disjuns din Dosarul nr. x/2018, respectiv Dosarul nr. x/2019, încălcându-se astfel legea.

Instanța de apel a constatat fondată calea de atac, însă pentru alte aspect decât cele învederate de apelant, și anume competența de soluționare a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., în condițiile în care hotărârea primei instanțe a rămas definitivă prin decizia instanței de apel, ca urmare a respingerii apelul ca nefondat, aparținea curții de apel și nicidecum judecătoriei.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat apel, reiterând motivele invocate în calea de atac inițial formulată, solicitând, în esență admitere lui așa cum a fost formulat.

Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma dispozițiilor legale incidente Înalta Curte constată că este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte este învestită cu soluționarea unui apel, cale de atac exercitată de A. împotriva unei decizii pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în calea de atac a apelului prin care s-a dispus rejudecarea admisibilității în principiu a contestației în anulare fundamentată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., de către instanța competentă.

Se reține, astfel, că Sentința penală nr. 1.192/16 aprilie 2019 a fost pronunțată în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu a contestației în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Apelul declarat de A. împotriva Sentinței penale nr. 1.192/2019 a Judecătoriei Craiova, a fost apreciat ca admisibil și fondat, Curtea de Apel Craiova dispunând rejudecarea admisibilității în principiu a contestației în anulare, motivat de faptul că hotărârea judecătorească a primei instanțe a fost dată cu încălcarea normelor de competență materială, apreciindu-se că instanța competentă era Curtea de Apel întrucât contestația în anulare formulată viza o hotărâre rămasă definitivă în calea de atac a apelului.

Se constată că Decizia penală nr. 1.162/2019 a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova în procedura reglementată de art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., care prevede că "Sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă".

Ca atare, decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată, acesta exercitând o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

În acest context, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1.622 din data de 25 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, și va obliga apelantul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1.622 din data de 25 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 martie 2021.

GGC - ED