ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 martie 2024

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 77 din data de 06 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 23/05.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 72/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2016

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că prin sentința penală nr. 23/05.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2016, inculpatul A. a fost condamnat la:

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a H-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor in formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

S-a constatat că infracțiunile din cauză sunt în concurs real, potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, cu infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă și modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., de la 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002;

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. cu pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., din 1969, stabilită prin sentința penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova in dosar nr. x/2014, definitivă și modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969.

Prin decizia penală nr. 72/04.05.2023 pronunțată în dosar nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost menținută pedeapsa aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 23/2021 din 05.04.2021 a Curții de Alba Iulia pentru fapta de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) si alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din la 1969, art. 5 C. pen. și fapta de complicitate la evaziune fiscală în forma continuată, prev. de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) li. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 si art. 5 C. pen.

Totodată, instanța de apel, prin decizia nr. 72/2022 a admis apelul si a dispus achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, și delapidare, și a menținut celelalte pedepse aplicate prin sentința de fond, respectiv: pedeapsa de 4 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64.

Împotriva sentinței penale nr. 23/05.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 72/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2016 a formulat revizuire persoana condamnată A..

Procedând la analiza admisibilității în principiu a cererii de revizuire și incidența dispozițiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen., invocate de către petent, prima instanță a reținut că revizuentul a arătat că instanța nu a luat în considerare existența Deciziei CCR nr. 297/2018, iar această împrejurare constituie în opinia sa motivul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a), interpretarea oferită prin Decizia nr. 385/2022 fiind considerată o împrejurare nouă.

De asemenea, prima instanță a apreciat că motivul invocat de revizuent pentru a obține o rejudecare a cauzei penale nu se încadrează în temeiul prev. la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu au fost aduse în discuție fapte sau împrejurări noi care să conducă la netemeinicia hotărârii de condamnare.

În aceeași ordine de idei, instanța fondului a reținut că motivul de revizuire invocat de persoana condamnată presupune intervenirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate. Or, prin fapte sau împrejurări necunoscute la judecarea cauzei se înțelege fapte probatorii noi, adică probe în sensul art. 97 alin. (1) C. proc. pen.

Raportat la motivarea cererii de revizuire, s-a reținut că revizuentul invocă în fapt art. 453 lit. f) C. proc. pen., însă, realizând propriul demers analitic în raport cu motivul invocat de către revizuent, prima instanță a constatat că acesta nu se circumscrie dispozițiilor exprese prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., potrivit căruia revizuirea hotărârilor judecătorești definitive poate fi cerută când aceasta s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

II. Împotriva sentinței penale nr. 77 din data de 06 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția penală, în dosarul nr. x/2023 a formulat apel în termen legal revizuentul A..

Prin motivele de apel, formulate în scris, în esență, revizuentul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, admiterea în principiu, stabilirea unui termen pentru soluționarea cererii de revizuire, iar pe fond, admiterea cererii de revizuire și rejudecarea fondului cauzei.

În dezvoltarea acestor solicitări, a precizat faptul că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și, deși a arătat în mod expres în cererea de revizuire că nu înțelege să-și întemeieze cererea pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., prima instanță a realizat o motivare străină de natura pricinii, respingând cererea de revizuire pentru neîntrunirea condițiilor acestui din urmă caz de revizuire.

Astfel, instanța fondului nu a analizat motivul invocat de apărare, respectiv apariția unei împrejurări noi, reprezentată de pronunțarea de către Curtea Constituțională a Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 în perspectiva cazului de revizuire invocat, art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci prin raportare la art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Referitor la fondul cererii de revizuire, a apreciat că la data de 09.06.2022, după pronunțarea definitivă a hotărârilor în prezenta speță, a intervenit o împrejurare nouă, legată de modul de calculare a termenului de prescripție, mod necunoscut instanțelor judecătorești care au judecat cauza în apel și în fond, întrucât, chiar dacă Decizia nr. 297/2018 fusese publicată, ea nu a putut fi interpretată și aplicată în mod corect până când Curtea Constituționala nu a stabilit natura juridică a Deciziei nr. 297/2018.

Având în vedere data săvârșirii faptelor 2011-31.01.2012, și respectiv data pronunțării sentinței de condamnare (05.04.2021), revizuentul a apreciat că la acea dată era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, deoarece potrivit Deciziei CCR nr. 297/2018, de la data publicării acesteia (18.06.2018) în fondul activ al legislației nu mai exista un text care să permită întreruperea prescripției.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29.11.2023, fiind repartizată aleatoriu cu prim termen de judecată la data 10.01.2024.

La termenul de judecată din data de 10.01.2024, cauza a fost amânată la cererea apărătorului ales al revizuentului în vederea pregătirii apărării, fiind acordat termen de judecată la 06.03.2023, termen la care au avut loc dezbaterile.

III. Examinând apelul declarat de revizuentul A., în limitele prevăzute de art. 417 C. proc. pen., dar și în raport de criticile formulate, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte subliniază că analiza prezentei căi de atac se va limita la argumentele care vizează exclusiv soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare, fără a se cenzura, în concret, fondul cererii formulate de revizuent, un atare examen urmând a se realiza de către instanța de fond, cu ocazia rejudecării.

Din perspectiva cadrului procesual, instanța supremă constată că prezenta cauză are la bază cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 23/05.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 72/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2016

Astfel, prin cererea formulată la 18.05.2023, persoana condamnată A. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 23/05.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 72/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2016, invocând, în esență, faptul că la data pronunțării sentinței de condamnare, în raport de data săvârșirii faptelor ce au format obiectul cauzei (2011-31.01.2012), era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză).

În acest context, revizuentul a apreciat că după pronunțarea, în mod definitiv, a hotărârii de condamnare (09.06.2022), a apărut o împrejurare nouă legată de modalitatea de calcul a termenului de prescripție a răspunderii penale, respectiv Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 lit. a) C. pen. și s-a stabilit natura juridică a Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, aceea de decizie simplă.

Revenind la obiectul cauzei, Înalta Curte reține că revizuirea (restitutio in integrum) reprezintă o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri judecătorești definitive care conțin erori de fapt deosebit de grave.

Fiind o cale extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile judiciare grave, cazurile în care se poate introduce o cerere de revizuire sunt limitativ prevăzute de lege, reglementarea asigurând, pe de o parte stabilitatea hotărârilor definitive, iar, pe de altă parte, securitatea raporturilor juridice, erorile minore neputând fi luate în considerare ca motive de revizuire.

Însă, pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc al hotărârii de condamnare prin rejudecarea cauzei, este necesar ca cererea de revizuire să fie admisibilă în principiu, respectiv să se constate dacă această îndeplinește condițiile de formă și fond reglementate de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen.: Instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

În altă ordine de idei, dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac, examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire se limitează exclusiv la temeiul de revizuire invocat de revizuent prin cererea formulată, instanța neputând recalifica sau încadra motivele supuse analizei într-un alt caz de revizuire dintre cele prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen.

În continuare, Înalta Curte reține că, față de sistemul actual al căilor de atac, care prevede doar dublul grad de jurisdicție, hotărârea rămânând definitivă în apel, ca ultima cale de atac prin care poate fi devoluat fondul cauzei, cazurile de revizuire nu sunt susceptibile de o interpretare extensivă.

Prin urmare, analiza efectuată în calea extraordinară de atac a revizuirii poartă exclusiv asupra elementelor de temeinicie și de legalitate, prin raportare la cazurile de revizuire prevăzute de lege și precizate în mod expres în cererea revizuentului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea art. 456 alin. (2) coroborat cu art. 459 alin. (5) C. proc. pen., din care rezultă faptul că nerespectarea dispozițiilor privind formularea în scris a cererii și motivarea acesteia, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază atrage respingerea cererii ca inadmisibilă.

Așadar, în ipoteza în care revizuentul motivează cererea, însă nu indică cazul de revizuire pe care se întemeiază, potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen., instanța pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanță, iar dacă acesta nu se conformează, va fi incidentă sancțiunea inadmisibilității cererii, instanța neputând ca, din oficiu, să încadreze motivele invocate într-un caz de revizuire, dispozițiile art. 459 alin. (5) C. proc. pen. fiind de strictă interpretare.

În concluzie, în cauza de față, limitele procesului trebuiau a fi stabilite în raport de cererea de revizuire formulată de apelantul A., iar instanța de fond era ținută să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii.

Aceasta, deoarece în calea extraordinară de atac a revizuirii, judecătorul nu poate schimba temeiul juridic, partea fiind cea care stabilește calificarea juridică și motivele de drept pe care își întemeiază cererea, instanța fiind obligată să analizeze condițiile de admisibilitate exclusiv prin raportare la motivele și cazurile precizate prin cererea de revizuire.

Revenind la cauza pendinte, Înalta Curte constată că, deși cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A. s-a întemeiat pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prima instanță nu a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin prisma acestui caz, considerând că motivele invocate de revizuent se subsumează cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Aceasta, în condițiile în care revizuentul a indicat atât temeiul de fapt, cât și cel legal. Astfel, instanța era obligată să țină cont de cazul de revizuire indicat în cerere, atât timp cât nu a existat un acord expres al revizuentului cu privire la incidența în cauză a altui temei legal.

În cauză, Înalta Curte reține că nu a existat o astfel de exprimare de voință și, mai mult, prima instanță nu a pus în discuție incidența unui alt caz de revizuire dintre cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dezbaterile fiind purtate în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, se constată că în cauză cererea de revizuire a fost formulată de persoana condamnată A., prin apărător ales, iar la momentul dezbaterilor, pentru revizuent s-a prezentat apărătorul ales care a formulat concluzii în ceea ce privește admisibilitatea în principiu din perspectiva dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din acest punct de vedere, se constată că pe tot parcursul procesului, revizuentul a dispus de o apărare calificată, motiv pentru care nu se impunea ingerința primei instanțe în ceea ce privește recalificarea cazului de revizuire.

Depășind limitele învestirii, instanța fondului a apreciat că motivul invocat de revizuent pentru a obține o rejudecare a cauzei penale nu se încadrează în cazul de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu au fost aduse în discuție fapte sau împrejurări noi care să conducă la netemeinicia hotărârii de condamnare, iar prin fapte sau împrejurări necunoscute la judecarea cauzei se înțelege fapte probatorii noi, adică probe în sensul art. 97 alin. (1) C. proc. pen.

În continuarea propriului raționament, raportat la motivarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că revizuentul invocă de fapt cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Statuând în această modalitate, prima instanță a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire nu din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de revizuent prin cerere, ci prin raportare la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., contrar normelor procesual penale care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii.

Mai mult, instanța supremă are în vedere și faptul că persoana condamnată, prin cererea formulată, a solicitat în mod expres ca aceasta să-i fie analizată din perspectiva dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătând că: este fără dubiu faptul că nu se poate confunda acest motiv de revizuire cu cel prevăzut de art. 453 lit. f) C. proc. pen. deoarece Decizia nr. 297/2018 exista la momentul judecării cauzei, dar nu a fost interpretată în mod corect în lipsa Deciziei nr. 385/2022 și că nu a fost declarată o prevedere legală neconstituțională după soluționarea definitivă a cauzei.

Practic, prin cererea formulată, revizuentul a anticipat că o cerere de revizuire motivată dintr-o asemenea perspectivă și întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. ar fi putut fi respinsă ca inadmisibilă și, pentru evitarea unei astfel de confuzii, a solicitat în mod expres ca cererea să-i fie analizată din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Or, având în vedere că prima instanță nu a analizat condițiile de fond și formă ale cererii de revizuire prin prisma motivelor și a cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta constituie un motiv de nelegalitate de natură a impune reformarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către prima instanță, în vederea respectării depline a normelor legale invocate și asigurarea dreptului revizuentului la un dublu grad de jurisdicție.

Totodată, reține că existența motivului de trimitere spre rejudecare anterior menționat face superfluă examinarea, de către Înalta Curte, a celorlalte aspecte invocate în apel, urmând ca acestea să fie analizate cu prilejul rejudecării cauzei.

Ca atare, Înalta Curte constată că nu poate proceda la verificarea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, conform art. 459 alin. (3) C. proc. pen., direct în calea de atac a apelului, întrucât nu poate substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanță, o asemenea soluție determinând eliminarea artificială a unui grad de jurisdicție, în defavoarea intereselor procesuale ale revizuentului.

Așadar, Înalta Curte apreciază că se impune desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru ca revizuentul să beneficieze de toate drepturile și garanțiile unui proces echitabil, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a cărei încălcare impune cu necesitate reluarea judecății în fața aceleiași instanțe, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție în materie penală, prevăzut în art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO.

Concluzionând, pentru a analiza dacă cererea de revizuire este admisibilă în principiu din perspectiva cazului de revizuire invocat de persoana condamnată, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și a motivelor precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 459 raportat la art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 77 din data de 06 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția penală, în dosarul nr. x/2023, va desființa sentința penală apelată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 77 din data de 06 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Desființează sentința penală apelată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 martie 2024.