ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 14.11.2022

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

14.11.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, s-au dispus următoarele:

I. În aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul A. la:

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt în concurs real, potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, cu infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă și modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., de la 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002;

În temeiul art. 33 alin 1 lit. a) C. pen. din 1969 si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., din 1969, stabilită prin sentința penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă și modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii 123/2017 emis de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. x/2014 și s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit prezentei sentințe, la rămânerea definitivă a acesteia.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a fost confiscată de la inculpatul A. suma de 156.500 RON.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

(...)

III. În aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului B. este C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul B. la:

- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita calitatea de administrator) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969.

- 2 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita calitatea de administrator) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 33 alin 1 lit. a) C. pen. din 1969 si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita calitatea de administrator) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 81, 82 C. pen. din 1969, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen..din 1969, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În temeiul art. 71 indice 1 C. pen. din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpatul B. suma de 118.000 RON.

(...)

VIII. În temeiul art. 19 alin. (1) și (5) C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - ANAF București - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și au fost obligați, în solidar, inculpații C. și A. la plata sumei de 252 260 RON și accesorii calculate (dobânzi și penalități de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului.

Au fost obligați, în solidar, inculpații B. și A. la plata sumei de 739 560 RON și accesorii calculate (dobânzi și penalități de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului.

S-a constatat că D. a achitat suma de 130.605 RON și inculpatul E. a achitat 83.000 RON, fiind achitată suma totală de 213.605 RON către partea civilă Statul Român - ANAF București - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

S-a restituit inculpatei F. suma de 1000 RON depusă la Trezoreria Municipiului Craiova, potrivit chitanței Seria x nr. x din 23.11.2017, reprezentând prejudiciu în Dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., au fost menținute măsurile asiguratorii a sechestrului instituite asupra bunurilor imobile, aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 2.355.347 RON, dispuse prin Ordonanța nr. 366/P/2014, din data de 25.08.2016, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, după cum urmează:

- imobilului - apartament, cu nr. cadastral x - C1 - U284, înscris în CF nr. x - C1 - U284 a mun. București, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.05.2002, în suprafață de 27,82 mp, situat în mun. București, str. x - 119, sector 3;

- construcției cu o suprafață construită desfășurată de 669 mp, situată în mun. Drobeta Turnu - Severin, pe str. x, corp principal, cu cadre din beton armat sau cu pereți exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/chimic 368.10, mansardă cu cadre din beton armat sau cu pereți exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/chimic 130.30, subsol cu cadre din beton armat sau cu pereți exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/sau chimic 187.60;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localității Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafață de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- cotei de 4/9 din imobilul - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localității Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafață de 1666 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localității Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. x/21.06.2010, în suprafață de 802 mp măsurată, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/3, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localității Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/17.11.2006, în suprafață de 512 mp - cotă exclusivă și 240,9 mp - cotă indiviză, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, Calea x, jud. Mehedinți.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., au fost menținute măsurile asiguratorii a sechestrului instituite asupra bunurilor imobile, - terenuri și construcții - aflate în proprietatea inculpatei S.C. G. S.R.L., până la concurența sumei de 213.605 RON, dispuse prin Ordonanța nr. 366/P/2014, din data 15 septembrie 2016, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, după cum urmează:

- cotei părți indivize de 1/2 din imobilul compus din terenul cu nr. topografic x, în suprafață totală de 1307 mp, aferent construcției, și construcția, cunoscută sub denumirea H., cu nr. cadastral x și nr. topografic x, înscris în CF x a localității Brașov, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 11.11.2009, de către notarul public I.;

- imobilului cu nr. topografic x, compus din terenul în suprafață de 73,24 mp, înscris în CF x a localității Brașov, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 11.11.2009, de către notarul public I..

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 3100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la judecata în primă instanță.

Prin decizia penală nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, partea civilă Statul Român reprezentat de ANAF prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și de inculpații A., B., C., F. și S.C G. împotriva sentinței penale nr. 23 din 5 aprilie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, care a fost desființată în parte numai în ceea ce privește pe inculpatul A. referitor la greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.; greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.; aplicarea greșită a dispoziției privind confiscarea bunului dobândit prin săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată anterior menționată; cuantumul pedepsei finale de executat.

Referitor la inculpatul B., în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969; cuantumul pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969; greșita aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei; pedeapsa finală de executat și modalitatea de executare a pedepsei.

Rejudecând în aceste limite, instanța de apel a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, respectiv:

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 215

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen... raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen..., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen... raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen..., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

S-au menținut celelalte pedepse aplicate inculpatului.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele stabilite în prezenta cauză, respectiv:

cu pedeapsa de

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., din 1969, stabilită prin sentința penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scaăzut din pedeapsă durata reținerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 123/2017 emis de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014 și s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit prezentei decizii.

S-a înlăturat dispoziția de confiscare a bunului dobândit prin comiterea infracțiunii de delapidare, respectiv a sumei de 156.500 RON, de la inculpatul A..

2) S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita calitatea de administrator) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, aplicată inculpatului B., în pedepsele componente, respectiv:

- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita calitatea de administrator) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969.

- 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita calitatea de administrator) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 215

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969, de la 2 ani închisoare la 1 an și 8 luni închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de administrator) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, aplicată inculpatului.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 215

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969, de la 2 ani închisoare la 8 luni închisoare.

S-a menținut pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de administrator) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii și s-a dispuns executarea pedepsei în regim de detenție.

S-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de administrator) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

(...)

6) Cu privire la acțiunea civilă a cauzei:

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. împotriva S.C. J. S.R.L. și S.C. K. S.R.L.

Au fost obligați, în solidar, pe inculpații C. și A. la plata sumei de 252 260 RON și accesorii calculate (dobânzi și penalități de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) de la data comiterii faptelor și până la plata integrală a prejudiciului.

Au fost obligați, în solidar, pe inculpații B. și A. la plata sumei de 739 560 RON și accesorii calculate (dobânzi și penalități de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) de la data comiterii faptelor până la plata integrală a prejudiciului.

Au fost obligați inculpații F., S.C. G. S.R.L., A. și B., în solidar, la plata sumelor ce reprezintă obligații fiscale accesorii obligațiilor principale constând în sumele de 83.000 de RON și respectiv, 130.605 RON, calculate de la data comiterii faptelor și până la datele la care aceste sume au fost achitate efectiv.

A fost înlăturată dispoziția privind restituirea către inculpata F. a sumei de 1000 de RON depusă la Trezoreria Municipiului Craiova, potrivit chitanței Seria x nr. x din 23.11.2017, reprezentând prejudiciu în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 249 C. proc. pen.., s-a dispus instituirea popririi asupra tuturor conturilor și măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile deținute de inculpatul A., până la concurența sumelor de 739.560 RON și respectiv, 252.260 RON, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente; instituirea popririi asupra tuturor conturilor și măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile deținute de B. până la concurența sumei de 739.560 RON precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, A. și C.; instituirea popririi asupra tuturor conturilor și măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile deținute de C. până la concurența sumei de 252.260 RON precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente.

S-a redus suma până la concurența căreia au fost menținute măsurile asiguratorii asupra bunurilor imobile ale inculpatului A. prin sentința apelată, măsuri instituite inițial prin ordonanța nr. 366/P/2014 din 25.08.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de la 2.355.347 RON, la nivelul sumei de 991.820 RON precum și dobânzile și penalitățile aferente acesteia și respectiv, dobânzile și penalitățile aferente prejudiciului recuperat de inculpații E. și D..

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor formulate în cauză au rămas în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A., B., C., F., S.C. G., D., E., S.C. J. S.R.L. și S.C. K. S.R.L., în cuantum de câte 1253 RON pentru fiecare, au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțate în dosarul nr. x/2016 au formulat contestații în anulare contestatorii B. și A..

Contestatorii B. și A. au solicitat admiterea, în principiu, a contestației în anulare, fiind îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de legea penală, fiind indicat și temeiul de drept pe care se fundamentează contestația, respectiv art. 426 lit. b) din C. proc. pen.. Aceștia au susținut că au fost condamnați definitiv deși exista o cauză care înlătura răspunderea penală (a intervenit prescripția) raportat la Deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și art. 5 C. pen.

Contestatorul B. a solicitat, în scris, și oral, cu ocazia dezbaterilor, suspendarea efectelor deciziei nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, până la soluționarea cauzei.

Prin încheierea din data de 27 septembrie 2022, Înalta Curte, în temeiul art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., a admis în principiu contestațiile în anulare declarate de contestatorii condamnați B. și A. împotriva deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțate în dosarul nr. x/2016.

A respins cererea formulată de contestatorul B. privind suspendarea efectelor deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțate în dosarul nr. x/2016, până la soluționarea cauzei.

În temeiul dispozițiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., a încuviințat cererea de amânare a cauzei în vederea citării părților interesate în cauză și a acordat termen în vederea soluționării contestațiilor în anulare.

Contestatorii condamnați B. și A. au invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. - când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. În cuprinsul cererilor a fost invocat faptul că s-a împlinit termenului general de prescripție răspunderii penale cu referire la infracțiunile pentru care contestatorii au fost condamnați.

Înalta Curte a constatat că cererile condamnaților întrunesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 426, art. 427, art. 428 și art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., fiind promovate împotriva unei hotărâri definitive de persoane care, în fața instanței de apel, au avut calitatea de inculpat. De asemenea, s-a constatat că acestea au fost introduse termenul legal prevăzut de art. 428 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., contestația poate fi introdusă oricând.

În ceea ce privește cererea formulată de contestatorul B. referitoare la suspendarea efectelor deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016, s-a constatat că prin decizia penală nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestatorul B. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

Prin sentința penală nr. 23/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, între altele, au fost obligați, în solidar, inculpații B. și A. la plata sumei de 739 560 RON și accesorii calculate (dobânzi și penalități de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului.

Față de persoana care a fost condamnată în regim de detenție, prin decizia contestată, suspendarea executării hotărârii va produce consecințe cu privire la obligarea la despăgubiri, cheltuieli judiciare și cheltuieli de judecată.

Motivul de contestație invocat [respectiv, art. 426 lit. b) C. proc. pen..] poate produce consecințe doar asupra acțiunii penale [art. 25 alin. (5) C. proc. pen.: În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepția prescripției, i) și j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă].

Drept urmare, în acest stadiu al procedurii (admisibilitatea în principiu a contestației în anulare), având în vedere motivul privind prescripția invocată în cauză, nu se impune suspendarea executării hotărârii atacate deoarece afectează obligațiile privind despăgubirile civile, cheltuielile judiciare și sau cheltuielile de judecată dispuse în cauză.

În dezbateri, la termenul din 08 noiembrie 2022, apărătorul ales al contestatorului A. a solicitat admiterea contestației în anulare și, pe cale de consecință, încetarea procesului penal, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. privind intervenirea prescripției răspunderii penale. Apărarea a arătat că acest contestator a fost condamnat pentru infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) cu incidența alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare până la modificarea survenită în anul 2013, respectiv complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din același act normativ, stabilind legea penală mai favorabilă ca fiind Legea nr. 241/2005 în forma în vigoare până în anul 2013. Astfel, apărarea a susținut că, în raport cu dispozițiile art. 154 din Noul C. pen. și cu data comiterii ultimului act material, așa cum a fost reținută în cauză, respectiv iunie 2012, termenul de prescripție generală a răspunderii penale s-a împlinit în anul 2020.

Apărătorul ales al contestatorului B. a formulat concluzii similare și a susținut că analiza legii penale mai favorabile în cadrul contestației în anulare nu este o ingerință în autoritatea de lucru judecat, prin prisma acestor dispoziții instanța putându-se pronunța cu privire la cauzele care conduc la încetarea procesului penal, în condițiile în care la momentul la care s-a analizat în cadrul apelului legea penală mai favorabilă de către instanța de judecată nu s-au avut în vedere și criteriile de încetare a procesului penal, ci doar limitele de pedeapsă.

Examinând contestațiile în anulare formulate de contestatorii B. și A. împotriva deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțate în dosarul nr. x/2016, în baza actelor și lucrărilor dosarului și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Apărarea a susținut că, în raport de dispozițiile art. 154 din Noul C. pen. și de data comiterii ultimului act material, termenul de prescripție generală a răspunderii penale s-a împlinit. S-a mai susținut că, având în vedere hotărârea prealabilă nr. 67/25.10.2022 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, analiza legii penale mai favorabile în cadrul contestației în anulare nu este o ingerință în autoritatea de lucru judecat, întrucât instanța de apel instanța de judecată nu s-au avut în vedere și criteriile de încetare a procesului penal, ci doar limitele de pedeapsă.

Susținerile apărării sunt nefondate:

a) Decizia nr. 67/2022 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu face referire la art. 6 C. pen., incident în cauza de față. Decizia se referă explicit la faptul că Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, și art. 5 din C. pen.

b) retroactivitatea legii penale noi, mai favorabile, în situația cauzelor definitiv judecate este posibilă doar în condițiile art. 6 C. pen., care permite, pentru stabilirea caracterului mai favorabil al legii noi, doar compararea pedepsei aplicate de instanța în baza legii vechi și pedepsei prevăzute de legea nouă și nu analiza termenului de prescripție a răspunderii penale.

Astfel, cadrul legal de aplicare a legii noi, mai favorabile, cazurilor definitiv judecate sub legea veche este descris de art. 6 C. pen. și nu poate fi extins la criterii neprevăzute de lege.

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei

Art. 6. (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune.

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

(4) Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.

(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.

(7) Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alin. (1) - (6).

Cadrul legal în care sunt judecate criticile de față este circumscris contestației în anulare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestația în anulare este o cale de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanța de judecată.

Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestației în anulare se urmărește, pe de o parte, respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanța de judecată).

Potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen., contestația în anulare se declară împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri(...); b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; (...).

Se constată că prin cererea formulată de contestatorii B. și A., întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., au solicitat admiterea contestației în anulare și, pe cale de consecință, încetarea procesului penal, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. privind intervenirea prescripției răspunderii penale.

Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. presupune o error in procedendo, constând în eroarea procedurală a instanței de a se pronunța cu privire la o cauză de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. e)-h), j din C. proc. pen. pentru care existau probe în cauză.

În speță, Înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit C. pen. din 1969 ca lege aplicabilă raportului juridic dedus judecății. Aplicarea textelor de lege susținute de apărare ar fi fost posibilă doar în condițiile jurisprudenței Curții Constituționale a României, deci doar dacă instanțele ar fi stabilit C. pen. intrat în vigoare la 01 februarie 2014 ca legea incidentă raportului juridic dedus judecății, și nu în condițiile C. pen. din 1969, cum este cazul situației juridice din dosarul de față.

Prin decizia penală nr. 72/A din 12 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a fost condamnat A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată în forma autoratului (art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.) și la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani pentru complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.), fiind achitat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., fiind aplicată, în final, pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.

Contestatorul B. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969. De asemenea, a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., precum și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969. În final, i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de administrator) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.

Contestatorii au susținut că pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați (respectiv, evaziune fiscală în formă continuată și complicitatea la evaziune fiscală și infracțiunea de delapidare în cazul lui B.) legea penală mai favorabilă a fost stabilită ca fiind Legea nr. 241/2005 în forma în vigoare până în anul 2013, când, în urma modificării dispozițiilor art. 9 alin. (2) limita maximă a pedepsei este de 10 ani de zile.

Astfel cum s-a precizat în cele ce preced, în considerentele deciziei penale împotriva căreia a fost formulată prezenta contestație în anulare (nr. 72/A din 12 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016), s-a constatat, în raport cu situația de fapt reținută, faptele inculpaților A., C., B. și S.C. J. S.R.L., constând în aceea că în perioada 2011-2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au înregistrat în contabilitate cheltuieli cu servicii care nu aveau la bază operațiuni reale, întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.. De asemenea, s-a reținut că faptele inculpaților A. și B., care au sprijinit inculpatele S.C. G. S.R.L. și F. să se sustragă de la plata obligațiilor datorate bugetului de stat (alături de S.C. K. S.R.L. și D. și S.C. L. S.R.L. și E.) prin încheierea contractului de prestări servicii și înregistrarea în contabilitatea S.C. J. a documentelor aferente tranzacțiilor, deși în realitate nu au prestat serviciul contractat, întrunesc elementele de tipicitate ale complicității la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

Instanța de apel a stabilit că legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1969, prescripția răspunderii penale fiind reglementată în art. 122-124 din acest act normativ, iar referitor la infracțiunile de evaziune fiscală, a reținut că legea penală mai favorabilă este forma de la data săvârșirii faptelor, care prevede pedepse mai mici în cazul formelor de agravare a pedepselor. În cauză fiind întrerupt termenul general al prescripției răspunderii penale prin acte care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului (potrivit art. 122 C. pen. din 1969), și începând să curgă un nou termen de prescripție (conform art. 123 alin. (2) C. pen. din 1969), nu se ia în calcul termenul general de prescripție, ci se calculează termenul de prescripție specială a răspunderii penale care, în conformitate cu art. 124 C. pen. din 1969, este de 12 ani și nu s-a împlinit înainte de pronunțarea deciziei instanței de apel, în legătură cu niciuna dintre infracțiunile pentru care au fost condamnați contestatorii.

Contrar susținerilor apărării, dispozițiile art. 154 din Noul C. pen. nu sunt incidente în speță, în realitate, apărarea formulând critici cu privire la stabilirea legii penale mai favorabile, ceea ce excede analizei care se poate realiza în calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), și nu poate face obiectul cenzurii în contestație în anulare, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.. Revine, așadar, fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu a dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Raționamentul apărării este infirmat prin decizia nr. 67/25.10.2022 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care prevede că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, și art. 5 din C. pen.. și deci exclude aplicarea art. 6 C. pen., specific intervenirii legii penale noi în situația cauzelor definitiv judecate (care fac obiectul unei contestații în anulare), cât și de decizia Curții Constituționale a României nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), care se referă la modul de reglementare a cursului prescripției penale în C. pen. intrat în vigoare la 01 februarie 2014 stabilind că standardul constituțional era respecta de C. pen. din 1969, incident în cauză [paragraful 72 (...)Astfel, (...) Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte(...)]..

Așadar, în cauză, așa cum s-a menționat mai sus, instanța de apel, stabilind ca lege penală incidentă legea veche, a calculat termenele conform dispozițiilor C. pen. din 1969, iar această chestiune care nu poate forma obiectul cenzurii pe calea contestației în anulare, după cum s-a subliniat în cele ce preced.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatorii B. și A. împotriva deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei

§ Cauze similare