ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 327/2024

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra contestației formulate de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 99 din data de 28 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99 din data de 28 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2023, s-a respins contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 23 din 05.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, în dosarul nr. x/2016, și în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată persoana condamnată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr. 23 din 05.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2016, inculpatul A. a fost condamnat la: 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a 11-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen. 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215

1

alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen.

S-a constatat că infracțiunile din cauză sunt în concurs real, potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, cu infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014, definitivă și modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. în cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, stabilită prin sentința penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014, definitivă și modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969.

Cu privire la latura civilă: inculpații B. și A. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 252.260 RON și accesorii calculate (dobânzi și penalități de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului; inculpații C. și A. au fost obligați în solidarla plata sumei de 739.560 RON si accesorii calculate (dobânzi si penalități de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului; s-a constatat că D. a achitat suma de 130. 605 RON si inculpatul E. a achitat 83.000 RON, fiind achitată suma totală de 213.605 RON către partea civilă Statul Român - ANAF București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

Prin decizia nr. 72/A/12.04.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2016, cu privire la latura civilă: în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. împotriva S.C. F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L.; inculpații B. și A. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 252 260 RON și accesorii calculate (dobânzi și penalități de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) de la data comiterii faptelor și până la plata integrală a prejudiciului; inculpații C. și A. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 739.560 RON și accesorii calculate (dobânzi și penalități de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) de la data comiterii faptelor până la plata integrală a prejudiciului; inculpații H., S.C. I. S.R.L., A. și C., au fost obligați, în solidar, la plata sumelor ce reprezintă obligații fiscale accesorii obligațiilor principale constând în sumele de 83.000 de RON și respectiv, 130.605 RON, calculate de la data comiterii faptelor și până la datele la care aceste sume au fost achitate efectiv.

A fost înlăturată dispoziția privind restituirea către inculpata H. a sumei de 1000 de RON depusă la Trezoreria Municipiului Craiova, potrivit chitanței Seria x nr. x din 23.11.2017, reprezentând prejudiciu în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 249 din C. proc. pen., s-a dispus: instituirea popririi asupra tuturor conturilor și măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile deținute de inculpatul A., până la concurența sumelor de 739.560 RON și respectiv, 252.260 RON, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente; instituirea popririi asupra tuturor conturilor și măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile deținute de C. până la concurența sumei de 739.560 RON, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, A. și B.; instituirea popririi asupra tuturor conturilor și măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile deținute de B. până la concurența sumei de 252.260 RON, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente.

A fost redusă suma până la concurența căreia au fost menținute măsurile asiguratorii asupra bunurilor imobile ale inculpatului A. prin sentința apelată, măsuri instituite inițial prin ordonanța nr. 366/P/2014 din 25.08.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de la 2.355.347 RON, la nivelul sumei de 991.820 RON, precum și dobânzile și penalitățile aferente acesteia și respectiv, dobânzile și penalitățile aferente prejudiciului recuperat de inculpații E. și D..

Prin decizia 447 din 13.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2013, de asemenea definitivă, instanța a dispus ca pârâtul A. să suporte cu titlu de pasiv rămas neacoperit, în cadrul procedurii insolventei debitoarei S.C. F. S.R.L., suma de 891.259 RON.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație la executare persoana condamnată A..

În cererea sa, persoana condamnată a susținut că motivele de nelegalitate și netemeinicie vizează lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, neefectuarea de compensări legale obligatorii în cuprinsul sentinței, nerespectarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri civile, autoritate obligatorie conform deciziei 102/2021 a CCR, dubla urmărire a creanței, nerespectarea principiului non bis in idem, exercitarea inadmisibilă și nelegală a acțiunii civile în procedura de insolvență, dar și a cererii de constituire de parte civilă pentru aceeași creanță provenită din aceleași raporturi juridice ale aceleași societăți.

Analizând contestația la executare prin prisma motivelor invocate, Curtea a reținut că pentru a fi incidente dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen. este necesară îndeplinirea a două condiții, prima fiind aceea ca incidentul să intervină în timpul executării, fiind vorba despre o împrejurare care să nu fi fost avută în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare, iar cea de a doua condiție, se referă la împrejurarea ca incidentul să se refere la executarea hotărârii fără să aducă schimbări în dispozitivul hotărârii definitive, să respecte deci autoritatea de lucru judecat.

În practica judiciară s-a statuat inadmisibilitatea contestației la executare prin care s-a solicitat reexaminarea cuantumului pagubei stabilite printr-o hotărâre definitivă. Aplicat la speța de față, s-a reținut că aspectele supuse analizei de către contestatorul A. nu se circumscriu cerinței textului de lege considerat ca fiind operant în speță, art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în sensul că nu constituie vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, mai ales că decizia penală contestată este definitivă.

Contestatorul condamnat A. și-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluția dispusă de instanța de apel cu privire la latura civilă a cauzei, în sensul obligării contestatorului la plata către partea civilă ANAF a sumelor decurgând din dosarele x/2014 și y/2016, solicitând înlăturarea acestei soluții, în condițiile în care, încă din anul 2014 s-a admis cu titlu definitiv atragerea răspunderii pretinsului administrator al F. S.R.L., inculpatul A..

Practic, contestatorul reclamă netemeinicia deciziei penale contestate sub aspectul laturii civile, în sensul că în mod greșit a fost admisă acțiunea civilă formulată de intimata parte civilă ANAF DGRFP Craiova împotriva contestatorului, în condițiile în care intimata parte civilă ANAF DGRFP Craiova a demarat procedurile de executare, având ca titlu executoriu hotărârea pronunțată în dosar nr. x/2014 al Curții de Apel Craiova.

Temeiul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu permite analiza temeiniciei soluției date pe latură civilă, ci doar clarificarea unei nelămuriri rezultată din modul ambiguu al exprimării de către instanța ce a soluționat în mod definitiv cauza penală. Pe de altă parte, s-a constatat că potrivit art. 600 alin. (3) C. proc. pen. care poartă denumirea marginală contestația privind executarea dispozițiilor civile, contestația împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă potrivit legii civile.

În raport de dispozițiile art. 712 C. proc. civ., art. 714 alin. (3) C. proc. civ. prevede, s-a constată că pentru analiza dublei executări silite a contestatorului A. în temeiul aceleași creanțe calea legală era contestarea, pe calea unei acțiuni la instanța civilă, a actului de executare (somația) emis în cadrul executării silite pornite de intimata parte civilă ANAF DGRFP Craiova în baza titlului executoriu reprezentat de decizia penală contestată. În contextul redat, instanța învestită cu soluționarea contestației la executare a constatat, verificând integral considerentele sentinței penale de condamnare și corespondența dintre acestea și dispozitiv, că nu există neconcordanțe, nelămuriri ori ambiguități în ce privește cuantumul sumei stabilite în sarcina contestatorului condamnat A. cu titlu de prejudiciu datorat în solidar cu coinculpații C. și B..

Or, în contextul în care contestatorul condamnat a susținut că este supus unei proceduri de executare silită care are în vedere (aproximativ) dublarea sumei menționate în dispozitivul sentinței penale de condamnare, iar aceste acte de executare contravin, în opinia sa, nu doar dispozitivului, ci și considerentelor sentinței, apare ca evidentă concluzia că nelămurirea nu derivă din conținutul hotărârii care se execută, acesta fiind lipsit de echivoc sub aspectul întinderii prejudiciului reținut în sarcina contestatorului, ci din modalitatea în care sentința penală a fost pusă în executare de partea civilă, în vederea recuperării pagubei cauzate prin infracțiune.

Față de ansamblul considerentelor ce preced, în temeiul art. 598 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A..

Împotriva sentinței penale nr. 99 din data de 28 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2023 a formulat contestație contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub dosar nr. x/2023, cu prim termen inițial de judecată la data de 12 martie 2024, când, la solicitarea apărătorului contestatorului, pentru pregătirea apărării a fost amânată cauza la data de 23 aprilie 2024.

În susținerea contestației, în esență, a solicitat admiterea contestației, casarea sentinței apelate și, în principal, să se dispună o soluție de trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, iar în subsidiar, a solicitat reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de control și admiterea contestației, având în vedere modalitatea în care au fost stabilite prin sentință accesoriile fiscale la creanțele urmărite, având în vedere faptul că instanța de fond nu a respectat autoritatea de lucru judecat, ajungându-se în mod efectiv la dublarea obligației de plată, precum și privește nerespectarea principiului " electa una via non datur recursus al alteram" și a Deciziei nr. 1777 din 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât Agenția Națională de Administrare a Finanțelor Publice și-a exercitat, de două ori dreptul la opțiune, o dată prin înscrierea la masa credală a societății și în al doilea rând prin constituirea de parte civilă.

Examinând contestație declarată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 99 din data de 28 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei

În speța de față, contestatorul condamnat A. a solicitat practic lămurirea titlului, în sensul înlăturării obligației de plată a accesoriilor, precum și compensarea sumei de 213.605 RON.

Se reține, în principal, faptul că, în drept, contestatorul nu a invocat dispozițiile prevăzute de art. 597 rap. la art. 598 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen., fiind invocate dispozițiile art. 712 alin. (2), art. 714 alin. (3) și art. 713 alin. (3) din C. proc. civ. și decizia Curții Constituționale nr. 102/2021.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.

Pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Deși legea penală ori procesual penală nu oferă o definiție noțiunii autorității de lucru judecat, nu îi identifică natura și nici regimul juridic, așa cum o face legea civilă, principiul funcționează deplin și în dreptul procesual penal. Cu toate că autoritatea de lucru judecat se referă la hotărârile penale prin care se soluționează un raport de drept substanțial având ca obiect tragerea la răspundere penală, principiul trebuie considerat incident și în cazul acelor hotărâri penale prin care se soluționează chestiuni privind faza de executare a procesului penal.

În cauză, criticile contestatorului privesc nemulțumirea acestuia relativ la soluționarea laturii civile, în sensul obligării contestatorului la plata către partea civilă ANAF, a sumelor decurgând din dosarele x/2014 și y/2016, solicitând înlăturarea acestei soluții, în condițiile în care, încă din anul 2014 s-a admis cu titlu definitiv atragerea răspunderii pretinsului administrator al F. S.R.L., inculpatul A..

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a laturii civile, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Temeiul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. nu permite analiza temeiniciei soluției date pe latură civilă, ci doar clarificarea unei nelămuriri rezultată din modul ambiguu al exprimării de către instanța ce a soluționat în mod definitiv cauza penala. În ceea ce privește termenul de "nelămurire" doctrina și practica judiciară au statuat că prin aceasta se înțelege neclaritatea, imprecizia dispozitivului, ca parte a hotărârii care urmează a fi pusă în executare. În situația în care se constată că dispozitivul hotărârii este neclar, promovarea unei contestații la executare se impune doar în măsura în care explicitarea acestuia nu este posibilă pe baza considerentelor hotărârii.

În consecință, constatând că în cauză nu există nicio nelămurire sau împiedicare și nici un motiv care să vizeze amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei în sensul prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de declarată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 99 din data de 28 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 99 din data de 28 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2024.