ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 40/A/2016

Deliberând asupra apelului, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 511/A din 30 octombrie 2015 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 274/A din 22 mai 2015 pronunțate de Curtea de Apel Tg.-Mureș în Dosarul nr. x/320/2007.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză în cuantum de 100 RON.

Pentru a decide, Curtea a reținut că petentul a contestat legalitatea deciziei penale nr. 274/A din 22 mai 2015, invocând ca motive ale contestației în anulare pe cele prevăzute de art. 426 lit. a) și b) C. proc. pen.

Analizând în principiu contestația în anulare formulată, prin prisma motivelor invocate și a materialului Dosarului nr. x/320/2007, s-a reținut că prin decizia penală nr. 274/A din 22 mai 2015, Curtea de Apel Târgu-Mureș, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș și de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1157 din 31 octombrie 2014 a Judecătoriei Târgu Mureș. A respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. A desființat parțial sentința atacată și rejudecând a majorat pedeapsa stabilită de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1968, la 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. 1968 pe o durată de 2 ani. A menținut dispozițiile primei instanțe, de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18

1

alin. (2) din Legea nr. 78/2000. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. 1968 și art. 34 lit. b) C. pen. 1968 a contopit cele trei pedepse sus-menționate și a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul prevederilor art. 35 alin. (3) C. pen. 1968 a contopit pedepsele complementare sus-menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. din 1968 pe o durată de 2 ani în condițiile art. 66 C. pen. din 1968.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii de executare de activități miniere fără permis sau licență prev. și ped. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968.

În temeiul prevederilor art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 C. proc. pen. a admis în parte acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. prin D.R.F.P. Brașov - A.F.P. Mureș și l-a obligat pe inculpatul A. să plătească părții civile suma de 33.641 RON reprezentând impozit pe profit datorat de „Asociația Clubul de echitație B.", cu accesoriile fiscale până la data plății efective.

A respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă C.

În temeiul prevederilor art. 118 lit. e) C. pen. 1968, cu aplic. art. 5 C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 182.163 RON.

A înlăturat dispozițiile primei instanțe privind anularea înscrisurilor.

În temeiul prevederilor art. 274 alin. (1), 275 alin. (3) C. proc. pen. a redus suma la care a fost obligat inculpatul cu titlu de cheltuieli judiciare la 3.500 RON.

A menținut restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Târgu - Mureș, în esență, a reținut că, deși, formal petentul a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., în fapt motivarea este întemeiată în mod prioritar pe susțineri privind inexistența infracțiunilor care formează obiectul condamnării sau pe împrejurarea că aceste infracțiuni nu sunt săvârșite de el. Instanța a constatat că asemenea alegații nu se circumscriu niciunui caz de contestație în anulare și tind să readucă în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive a instanței penale, fapt inadmisibil.

În ce privește cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. a) C. proc. pen. s-a reținut că acest motiv poate fi invocat doar de partea nelegal citată sau, deși legal citată, aflată în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această imposibilitatea. Petentul nu a fost în această situație în ciclul ordinar, cu ocazia judecății în apel. S-a apreciat că nici cazul prevăzut de dispozițiile art. 426 lit. c) C. proc. pen. nu acoperă și ipoteza invocată de petent, în care a fost citată în proces o parte, deși în opinia contestatorului nu ar fi trebuit citată.

Împotriva acestei decizii a declarat apel condamnatul A.

Pentru termenul de judecată din 2 februarie 2015, apelantul condamnat a depus prin serviciul de registratură un înscris prin care învedera instanței că își retrage apelul declarat.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 415 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat, constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința apelantului contestator, valabil exprimată, de retragere a apelului.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 511/A din 30 octombrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/43/2015.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 360 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, azi, 2 februarie 2016.