ÎCCJ, Secția penală, decizia din 12.02.2026 — cale de atac împotriva sentinței nr. 16/2024 a Tribunalului Mureș

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele: Prin sentința penală nr. 16 din data de 1 februarie 2024, printre altele, Tribunalul Mureș, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. A pronunțat soluții pe latură penală și cu privire la inculpații B., C.. În baza art. 25 alin. (1) raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc.

pen., a admis acțiunea civilă a părții civile Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Mureș, și a obligat pe inculpații A., B. și C. la plata de daune materiale conform dispozitivului. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 250 și urm. din C. proc. pen. și Decizia RIL nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a admis cererea formulată de către partea civilă Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Mureș și a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților A., B. și C. până la concurența sumelor la plata cărora au fost obligați.

Prin decizia penală nr. 501/A din data de 04 august 2025, printre altele, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 16 din 01 februarie 2024 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2022 și a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că soluția dispusă de către prima instanță este legală și temeinică, în drept, fapta inculpatului A., care în luna decembrie 2010, în calitate de administrator la S.C. D. S.R.L., în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a dispus înregistrarea în evidența contabilă și fiscală a societății, a unor cheltuieli fictive reprezentând achiziții de servicii în baza facturii nr. x/14.12.2010 emisă de către S.C.

E. S.R.L. Bistrița, în valoare totală de 60.003,6 RON, din care TVA 11.613,6 RON, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare totală de 19.356 RON (7.742 RON impozit pe profit și 11.614 RON T.V.A.), întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 5 din Noul C. pen. ***** La data de 11 septembrie 2025, prin e-mail, inculpatul A. a declarat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 501/A din data de 04 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, criticând, în esență, faptul că, în cauză, deși soluția formală a instanțelor de fond și de apel a fost de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, ambele instanțe au reținut existența faptei și vinovăția sa, statuând că operațiunile comerciale derulate de S.C.

D. S.R.L. ar fi fictive și că a fost cauzat un prejudiciu bugetului de stat. Or, în opinia recurentului, în condițiile în care a solicitat continuarea procesului penal conform art. 18 din Noul C. proc. pen., instanțele aveau obligația de a verifica dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și, în lipsa probelor certe, de a pronunța o soluție de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. Sub acest ultim aspect, a susținut că, așa cum rezultă din materialul probator administrat, nu există probe directe că operațiunile înscrise în factura nr. x/14.12.2010 nu s-ar fi desfășurat în realitate, concluziile organelor de urmărire penală bazându-se pe constatări pur contabile și pe rapoarte de inspecție antifraudă care nu atestă, printr-o verificare la fața locului, inexistența lucrărilor.

Prin urmare, în lipsa unor probe coroborate, reținerea caracterului fictiv al tranzacției nu respectă standardul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă" (Decizia CCR nr. 633/2018, Decizia CCR nr. 233/2021). În plus, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 181/A/2022), s-a reținut că în situația în care inculpatul solicită continuarea procesului penal după intervenirea prescripției, instanța este obligată să examineze fondul cauzei și să pronunțe achitarea dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Recurentul, prin apărător ales, a apreciat că prin menținerea unei soluții de încetare a procesului penal, dar cu reținerea existenței faptei și cu obligarea inculpatului la plata prejudiciului, instanțele au creat efectul unei veritabile condamnări pentru o faptă care, în lipsa probelor, nu poate fi considerată infracțiune.

Astfel, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., întrucât soluția echivalează cu o condamnare implicită pentru o faptă nedovedită, neîntrunind elementele constitutive prevăzute de legea penală. De asemenea, apărarea a apreciat că decizia penală nr. 501/A/04.08.2025 este nemotivată în sensul art. 403 din C. proc. pen. și al art. 6 § 1 CEDO, întrucât instanța de apel s-a limitat la reproducerea (extrem de sumară) a considerentelor primei instanțe și la reafirmarea caracterului fictiv al tranzacțiilor, fără a răspunde argumentelor esențiale formulate prin motivele de apel. În drept, a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

pen. După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 19.01.2026, sub nr. x/2022. Prin referatul din 19.01.2026, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 12.02.2026. Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 09 februarie 2026. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 501/A din data de 04 august 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc.

pen., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., purtând titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație. Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casație este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc.

pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație. Din examinarea cererii de recurs în casație rezultă și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., fiind formulată de recurentul inculpat A., care a declarat și apel în cauză, precum și pe cele prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele recurentului, domiciliul, hotărârea atacată, deopotrivă, cererea fiind semnată de apărătorul său ales. Procedând la verificarea dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), se constată că, în cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Se reține că prin decizia penală recurată, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 16 din 01 februarie 2024 pronunțată de Tribunalul Mureș și a menținut soluția de încetare a procesului penal pornit împotriva acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 5 din C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

Așadar, curtea de apel nu a pronunțat o soluție de condamnare (cu executare în regim de detenție sau cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei), renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei pentru o faptă care se presupune că nu este tipică. Or, cazul de casare invocat nu poate fi analizat nici măcar formal în condițiile în care în cauză nu a fost pronunțată o soluție de condamnare, așa cum s-a arătat în cele ce preced, cererea neavând aptitudinea de a declanșa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat. Constatarea anterior menționată face neutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc.

pen. Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 501/A din data de 04 august 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 501/A din data de 04 august 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2026.