ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 34 din 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a condamnat-o pe inculpata A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969, i-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii - respectiv cea de avocat, ca pedeapsă complementară pentru o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 i-a interzis inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 și art. 862 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru o perioadă de 4 ani.

În baza art. 863 C. pen. din 1969 a obligat inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

A fost desemnat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, ca instituție căreia i se vor comunica obligațiile la care este supusă inculpata A.

S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 864 C. pen. din 1969, respectiv că neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere atrage revocarea beneficiului acordat și executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. și art. 404 alin. (4) C. proc. pen. s-a desființat înscrisul falsificat, respectiv Contractul de asistență juridică nr. x din 20 iulie 2009, încheiat între inculpată și partea civilă și care conține adăugirea "de 900.000 euro", înscris aflat în volumul I, la Dosarul de urmărire penală nr. x/76/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

A fost respinsă acțiunea civilă a părții civile B..

În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 3.980 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale către persoana vătămată B.

Pentru a pronunța această hotărâre, în urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Persoana vătămată B. a fost căsătorită cu C., împreună cu care a locuit în Spania. C. a fost victima atentatului terorist de la Madrid- Spania, din Gara Atocha din 11 martie 2004, în urma căruia a decedat. La 25 martie 2004 pe numele soției supraviețuitoare B. s-a emis Certificatul de moștenitor nr. x din 25 martie 2004 prin care B. devenea unicul moștenitor, rudele defunctului C. renunțând la drepturile lor.

În anul 2004 partea civilă B. a primit de la statul spaniol suma de 238.500 euro, iar în septembrie 2009 a primit suma de 683.000 euro, reprezentând despăgubiri ca urmare a decesului soțului acesteia în atentatul menționat.

Suma de 238.500 euro partea civilă a împărțit-o cu părinții și frații și cumnatele soțului defunct.

La 17 martie 2009 pe rolul Judecătoriei Brașov s-a înregistrat Dosarul nr. x/2009, în care rudele soțului defunct, numiții D., E., F., G. și H. au solicitat anularea Certificatului de moștenitor nr. x din 25 martie 2004, prin care partea civilă devenea unicul moștenitor după defunctul C.. Prin această acțiune civilă sus-menționații au dorit să obțină o parte din despăgubirile însumate la 900.000 euro acordate de statul spaniol ca urmare a decesului numitului C..

Partea civilă s-a angajat prin declarație notarială să acorde jumătate din cei 900.000 euro rudelor soțului său decedat. Statul spaniol a respins ulterior, 29 mai 2009, respectiv 29 iulie 2009, cererea numiților C. și E. de acordare de despăgubiri din suma de 683.942,72 euro, având în vedere certificatul de moștenitor sus-menționat și prin urmare nu și-au retras acțiunea civilă de anulare a certificatului de moștenitor, B. primind citație prin care era înștiințată că are calitatea de pârât în Dosarul nr. x/2009, obiectul fiind anularea Certificatului de moștenitor nr. x din 25 martie 2004.

La 20 iulie 2009 partea civilă, însoțită de mama sa I., s-a deplasat la locuința inculpatei A. din Brașov, recomandată fiind ca avocat de către tatăl părții civile.

Separat, respectiv în altă cameră, I. rămânând în bucătărie, între partea civilă și inculpată s-a încheiat Contractul de asistență juridică nr. x din 20 iulie 2009, prin care se prevedea ca inculpata, în calitate de avocat să "asigure asistență juridică, formulare cereri și reprezentare, etc., în cauza având ca obiect anularea certificatului de moștenitor, în orice litigiu ce se va ivi". La rubrica "1.2 Alte mențiuni" s-a consemnat olograf "onorariu de succes la sfârșitul procesului și rămânerea irevocabilă 7% din valoare" fără însă a se menționa din ce valoare se calculează onorariul de succes. Onorariul convenit și consemnat în acest contract de asistență juridică a fost de 2.000 euro.

Formularul contractului în original având prima față de culoare roz a fost completat olograf cu pixul de culoare albastră de către inculpată, după care a fost semnat de ambele părți și ștampilat de inculpată. Exemplarul original a fost înmânat părții civile iar la doilea exemplar a rămas la inculpată.

La 29 iulie 2009 inculpata a contactat-o telefonic pe I., mama părții civile, căreia i-a înmânat o chitanță în care se cosemna suma de 63.000 euro, reprezentând 7% onorariu de succes din suma de 900.000 euro. Chitanța nu era semnată și ștampilată.

Înștiințată despre acest aspect, partea civilă a contactat-o pe inculpată care i-ar fi transmis că trebui să-i dea suma de 63.000 euro, pentru că i-a câștigat procesul și deci suma de 900.000 euro. Contractul de asistență juridică nu a fost reziliat deoarece din spusele părții civile, aceasta nu cunoștea procedura sau cum trebuie să procedeze în acest sens.

Din Dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Brașov rezultă că inculpata a redactat o întâmpinare, o acțiune reconvențională în care solicita obținerea daunelor morale acordate de statul spaniol și s-a prezentat la două termene de judecată și a invocat prescripția dreptului la acțiune.

Inculpata a știut de existența acordului dintre partea civilă și rudele defunctului C., întrucât părții civile i-a fost comunicată, de avocatul din Spania Antonio Gonzales Ubeda Romero, o notificare prin care i se cerea să plătească 450.000 euro conform acordului din 22 aprilie 2009, semnat în fața notarului din Madrid, aceasta dovedind că, de fapt, partea civilă primea doar 450.000 euro și nu 900.000 euro.

Prin Sentința civilă nr. 11900 din 9 decembrie 2009, Judecătoria Brașov a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea de anulare a Certificatului de moștenitor nr. x din 25 martie 2004 și au fost respinse celelalte petite.

La 3 august 2012 inculpata solicita Judecătoriei sectorului 4 București învestirea cu formulă executorie a contractului de asistență juridică încheiat la 20 iulie 2009 cu partea civilă B., contract în care se afla scris olograf "onorariu succes la sfârșitul procesului și rămânerea irevocabilă 7% din valoare de 900.000 Euro", fapt obținut la 6 septembrie 2012.

În urma examinării celor două exemplare ale contractului de asistență menționat, s-a reținut că ambele exemplare au fost completate olograf de inculpata A., iar deosebirea dintre cele două exemplare constă în faptă că mențiunea "de 900.000 Euro" nu se regăsește pe exemplarul original înmânat părții civile de către inculpată. Ca atare, în intervalul de timp 20 iulie 2009 - 3 august 2012 inculpata a adăugat pe exemplarul contractului de asistență juridică încheiat cu partea civilă cu privire la onorariu succes "din valoare de 900.000 Euro".

Inculpata a susținut că nu s-a făcut această precizare a cuantumului sumei de 900.000 Euro întrucât, deși partea civilă i-ar fi comunicat despre ce sumă ar fi vorba, nu avea documente care să certifice această sumă.

Partea civilă a afirmat că nici nu s-a pus problema unui astfel de onorariu de succes, întrucât se discutase de faptul că partea civilă primea doar jumătate din suma de 900.000 Euro, cealaltă jumătate urmând a fi împărțită de rudele defunctului C..

Instanța de fond a învederat că, deși inculpata a recunoscut că a completat ulterior datei încheierii contractului de asistență juridică cu partea civilă mențiunea "din suma de 900.000 euro" nu a putut să explice pertinent și logic de ce aceiași mențiune nu apare pe exemplarul aflat la partea civilă. Ca atare, fără să existe un acord de voință privind plata unui onorariu de succes în cuantum de 7% din valoarea de 900.000 euro inculpata a falsificat Contractul de asistență juridică nr. x din 20 iulie 2009, prin înscrierea unei mențiuni suplimentare pe exemplarul rămas la cabinetul avocațial cu scopul de a obține o sumă mai mare ca onorariu de succes.

Conform Raportului de expertiză criminalistică nr. 314 din 21 noiembrie 2019, întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, mențiunea "de 900.000 euro" nu a fost realizată prin scriere directă, ci prin depunerea pulberilor de carton din compoziția unei hârtii autocopiative, ori prin folosirea unei hârtii tip "indigo".

Instanța de fond a înlăturat apărările inculpatei în sensul că partea civilă ar fi cunoscut suma la care se aplica procentul de 7%, față de modul în care a acționat aceasta. Astfel, inculpata a completat chitanța nr. x la nouă zile de la încheierea contractului de asistență juridică, deși ar fi trebui eliberată la sfârșitul procesului civil, pentru că acesta este rostul acestui tip de onorariu. În continuare, inculpata a dat chitanța nesemnată și neștampilată mamei părții civile, nu a depus la Dosarul civil nr. x/2009 al Judecătoriei Brașov, originalul acestei chitanțe pentru a se acorda cheltuieli de judecată și, prin urmare, a stabilit în mod unilateral cuantumul de 63.000 euro și nu de comun acord cu partea civilă și nu prin raportare la jumătate din cât i-ar fi revenit părții civile - 450.000 Euro - așa cum ar fi fost corect, raportat la valoarea obiectului speței supuse judecății, astfel că prin adăugarea la contractul de asistență juridică a sumei de 900.000 Euro cei 7% a urmărit obținerea unei sume mai mari ca onorariu de succes.

Mai mult, inculpata cunoștea la momentul încheierii contractului de asistență juridică că partea civilă convenise cu părinții defunctului C. printr-o convenție autentificată în fața unui notar public din Spania că suma de 900.000 Euro acordată cu titlu de despăgubiri de statul Spaniol urma să fie împărțită jumătate cu rudele soțului defunct.

La 12 octombrie 2012 inculpata a depus la Societatea civilă Profesională de Executori Judecătorești J. cerere de executare silită prin care solicita punerea în executare a Contractului de asistență juridică nr. x din 20 iulie 2009, partea civilă fiind astfel obligată la plata a 7 % din suma de 900.000 Euro înregistrându-se astfel Dosarului execuțional nr. x din 12 octombrie 2012.

Prin Încheierea din 16 octombrie 2012, dată în dosarul nr. x/2012, Judecătoria Brașov a încuviințat executarea silită privind titlu executoriu reprezentând contractul de asistență juridică ce conținea adăugirea la procentul de 7%.

Faptul că între inculpată și partea civilă exista o neînțelegere cu privire la cuantumul onorariului de succes rezidă din aceea că la partea civilă a rămas copia chitanței seria x nr. x din 29 iulie 2009 pe care a depus-o la instanța de judecată cu ocazia judecării contestației la executare, iar exemplarul original al acestei chitanțe a fost depus în copie de inculpată cu mențiunea "ANULAT" (chitanța de 63.000 Euro).

În drept s-a reținut că fapta inculpatei A. care, în calitate de avocat, în perioada de 20.07.2009 - 03.08.2012 a falsificat Contractul de asistență juridică nr. x din 20 iulie 2009, încheiat cu partea civilă B. pentru servicii de asistență juridică și reprezentare, formulare cereri în cauză privind anulare certificat de moștenitor, în sensul că fără acordul părții civile a înscris numai pe exemplarul rămas la biroul avocatului în continuarea mențiunii "onorariu de succes la sfârșitul procesului și rămânerea irevocabilă 7% din valoare" mențiunea "de 900.000 Euro", iar la data de 3 august 2012 a solicitat Judecătoriei Sectorului 4 București învestirea cu formulă executorie a acestuia după care la data de 12 octombrie 2012 a cerut executarea silită a părții civile în baza exemplarului falsificat al contractului de asistență juridică menționat în vederea producerii unei consecințe juridice, respectiv obținerea unei sume mai mari da onorariu de succes, respectiv 63.000 euro în loc de 31.500 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În ceea ce privește prescrierea răspunderii penale invocată de inculpată s-a reținut că termenul de prescripție se împlinește la 3 august 2022.

Având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, instanța a stabilit o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre maxim.

Dovedită fiind nedemnitatea inculpatei de a exercita drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969, s-au aplicat inculpatei pedepse complementare și accesorii.

Considerând că sunt îndeplinite condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 863 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării acesteia.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. și art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-a desființata înscrisului falsificat, respectiv a Contractului de asistență juridică nr. x din 20 iulie 2009 încheiat între inculpată și partea civilă și care conține adăugirea "de 900.000 Euro"

În ce privește acțiunea civilă a părții civile B., prin care s-a solicitat despăgubiri în cuantum de 33.600 RON, reprezentând daune materiale și 24.000 RON daune morale a fost respinsă, reținându-se că nu există un raport de cauzalitate între fapta penală și prejudiciul pretins de partea civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata A.. Prin motivele scrise de apel (și înscrisul depus în completare) aceasta a criticat sentința primei instanțe invocând, în esență, următoarele:

Greșita soluție de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, arătând că obiectul Dosarului nr. x/2009 al Judecătoriei Brașov în care a acordat asistență juridică era reprezentat de despăgubiri - anulare certificat de moștenitor și obținerea sumelor încasate de la statul spaniol în valoare de 900.000 de euro, și, ulterior, prin Sentința civilă nr. 11900 din 9 decembrie 2009, rămasă irevocabilă, partea pe care a reprezentat-o, B., a câștigat despăgubirile de 900.000 de euro, astfel că aceasta era valoarea pentru care era datorat onorariul de succes. S-a arătat că partea civilă cunoștea cuantumul acestui onorariu, dat fiind faptul că eliberase o chitanță pentru suma de 63.000 euro la data de 29 iulie 2009, iar mențiunea făcută în contractul de asistență juridică nu modifică realitatea pe care ambele părți o cunoșteau și cu care au fost de acord.

Totodată, s-a susținut că, în mod nelegal, instanța de fond s-a raportat la soluția pronunțată în Dosarul civil nr. x/2013 având ca obiect contestația la executare promovată de partea civilă B., deși aceasta nu avea legătură cu acuzația ce i-a fost adusă.

Inculpata a mai criticat faptul că instanța de fond a dispus desființarea contractului de asistență juridică, arătând că reprezentarea părții civile s-a făcut în baza acestui contract, precum și faptul că a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că, cea care a generat aceste cheltuieli este partea civilă, aceasta având obligația de a-i achita onorariul de succes, în cuantumul stabilit. Alte motive de apel formulate în scris au vizat netemeinicia pedepsei aplicate, arătându-se că aceasta a fost individualizată spre maximul prevăzut de lege, inculpata făcând referire și la împlinirea termenului de prescripție specială a răspunderii penale.

Inculpata nu a dorit să dea declarații în fața instanței de apel, Înalta Curte încuviințând în apărare proba cu înscrisuri.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpata, întrebată în mod expres față de motivele scrise de apel, a arătat că nu formulează critici sub aspectul individualizării pedepsei.

Analizând sentința apelată atât sub aspectul criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, instanța de apel constată că a fost în mod corect stabilită, în esență, reținând că inculpata A., în calitate de avocat, a falsificat Contractul de asistență juridică nr. x din 20 iulie 2009, încheiat cu partea civilă B. în sensul că, fără acordul acesteia, a înscris numai pe exemplarul rămas la biroul avocatului în continuarea mențiunii "onorariu de succes la sfârșitul procesului și rămânerea irevocabilă 7% din valoare" mențiunea "de 900.000 Euro", iar la data de 3 august 2012 a solicitat Judecătoriei Sectorului 4 București învestirea cu formulă executorie a acestuia, după care, la data de 12 octombrie 2012 a cerut executarea silită a părții civile.

Înalta Curte constată că inculpata nu contestă împrejurarea că mențiunea privind suma "de 900.000 Euro" ce a fost alăturată dispoziției inițiale din contractul de asistență juridică de la art. 1 pct. 1.2 "onorariu succes la sfârșitul procesului și rămânerea irevocabilă 7% din valoare", îi aparține, însă susține că acesta corespunde valorii litigiului precum și voinței părților.

Înalta Curte constată că apărările formulate de către aceasta sunt contrazise de materialul probator administrat.

În primul rând, este de menționat faptul că problema de drept privind valoarea litigiului în care inculpata a acordat asistență juridică are natura unei chestiuni prealabile care a fost definitiv tranșată de către instanța civilă învestită de partea civilă B. cu soluționarea unei contestații la executare. Aceasta are, conform art. 52 alin. (3) teza I C. proc. pen.., autoritate de lucru judecat în fața instanței penale. Trebuie precizat faptul că chestiunea prealabilă nu vizează chiar existența infracțiunii, considerent pentru care, împrejurarea că la data pronunțării prezentei hotărâri decizia Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituționalitatea sintagmei "cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii" nu era publicată, nu prezintă relevanță în cauză.

Instanța reține că, prin Decizia civilă nr. 1131/R din 3 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă în Dosarul nr. x/2013 s-a admis recursul declarat de B. împotriva Sentinței civile nr. 11408 din data de 30 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a admis contestația la titlu și s-a lămurit înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu care constă în Contractul de asistență juridică nr. x din 20 iulie 2009 încheiat între părți, în sensul că onorariul de succes convenit de părți, menționat la art. 1 pct. 1.2. și la art. 5 din contract, este în valoare de 7% din valoarea de 450.000 euro.

În considerentele deciziei s-a reținut, în esență, că litigiul în cadrul căruia a fost angajată intimata A., în calitate de avocat, de către recurentă, avea ca obiect stabilirea calității părinților și colateralilor privilegiați ai defunctului soț C., de moștenitori ai acestuia. Consecința stabilirii calității de moștenitori a persoanelor menționate era dobândirea de către aceștia a vocației de a primi suma de 450.000 euro, adică jumătate din suma totală de 900.000 euro acordată cu titlu de despăgubiri civile de către Statul Spaniol moștenitorilor dovediți ai numitului C., la care aspira cu acest titlu recurenta. Cu alte cuvinte, în caz de admitere a acțiunii recurenta risca să piardă jumătate din despăgubirea de 900.000 euro cu privire la care se efectuau demersuri de către Statul Spaniol să fie acordată moștenitorilor defunctului său soț.

Prin urmare, miza procesului în care recurenta B. a angajat-o pe intimata A. prin contractul de asistență juridică ce constituie titlu executoriu nu era obținerea sumei de 900.000 euro, ci a jumătate din această sumă, de către rudele defunctului C.. În nicio împrejurare acestea nu au pretins că li se cuvine întreaga moștenire, cu excluderea recurentei de la succesiune, ori că aceasta nu are dreptul la despăgubirile acordate de Statul Spaniol, ci au susținut doar că acestea trebuie împărțite.

Înalta Curte reține, așadar, că Decizia civilă nr. 1131/R din 3 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, astfel că nu putea fi ignorată - așa cum se susține în apel, iar miza procesului pentru care inculpata a fost angajată în calitate de apărător al pârâtei B. era de 450.000 euro, aceasta fiind suma pe care risca să o piardă în urma admiterii acțiunii promovate de reclamanții D., K., F., G. și H. prin care solicitau anularea Certificatului de moștenitor nr. x din 25 martie 2004 eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați L. și M..

Totodată, Înalta Curte reține că înțelegerea dintre părți (B. și inculpată, în calitatea sa de avocat) nu a vizat nicidecum faptul ca procentul de 7% să se raporteze la valoarea de 900.000 euro, împrejurare ce rezultă atât din declarațiile părții civile B. și ale martorei I. (analizate de prima instanță), dar și din modul de operare al inculpatei.

Astfel, la scurt timp după încheierea contractului de asistență juridică și după ce partea civilă nu se mai afla în țară, aceasta a emis o chitanță pentru suma de 63.000 euro, nesemnată și neștampilată, pe care i-a înmânat-o martorei I., comunicându-i că aceasta este suma datorată de B.. În mod evident, dacă suma fusese negociată la momentul încheierii contractului, iar partea civilă cunoștea cuantumul acesteia și era de acord să o achite, apare inexplicabil motivul pentru care valoarea de 900.000 euro nu a fost trecută de inculpată la momentul semnării contractului. Eliberarea chitanței la interval de 9 zile de la semnarea contractului, chiar înainte de a se prezenta la vreun termen în fața instanței, deși onorariul de succes se datora la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii și doar în condițiile câștigării procesului, demonstrează faptul că, în realitate, astfel cum susține și partea civilă B., suma nu făcuse obiectul discuției cu inculpata, aceasta din urmă urmărind să își preconstituie o probă referitoare la o presupusă înțelegere între părți.

Totodată, cunoscând dispozițiile art. 121 - 123 din Statutul profesiei de avocat, conform cărora orice modificări aduse contractului trebuiau semnate de ambele părți, inculpata a completat exemplarul contractului de asistență juridică cu mențiunea "de 900.000 euro", creând aparența că aceasta exista chiar de la momentul semnării respectivului contract, mizând, cel mai probabil, pe faptul că, dat fiind momentul punerii în executare (aproximativ 2 ani și jumătate de la data încheierii litigiului civil), partea civilă nu mai era în posesia exemplarului original al contractului. Astfel, din raportul de expertiză criminalistică nr. 314 din 21 noiembrie 2019 al Institutului Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București rezultă că mențiunea "de 900.000 euro" nu a fost realizată prin scriere directă, ci prin depunerea pulberilor de carton din compoziția unei hârtii autocopiative ori prin folosirea unei hârtii de tip "indigo". Cele două contracte în litigiu au fost completate manuscris concomitent, însă mențiunea suplimentară "de 900.000 euro" existentă pe Contractul de asistență juridică nr. x din 20 iulie 2009 depus de inculpată la Judecătoria Sectorului 4 București în vederea învestirii cu formulă executorie a fost inserată la alt moment decât cel la care s-a realizat textul majoritar.

Inculpata cunoștea, prin prisma calității sale de avocat, miza procesului prin raportare la obiectul cauzei, respectiv stabilirea calității părinților și colateralilor privilegiați ai defunctului C., de moștenitori ai acestuia, precum și consecințele admiterii acțiunii, respectiv diminuarea la jumătate a sumei care îi era deja acordată clientei sale, ca unic moștenitor, respectiv de la 900.000 euro, la 450.000 euro. În acest sens, este de menționat faptul că prin Hotărârea Ministerului de Interne Spaniol din data de 15 iunie 2004 s-a acordat lui B. (unică moștenitoare) o indemnizație în sumă de 138.232,78 euro, iar în baza dispozițiilor Legii nr. 13/1996 a Statului Spaniol, prin Hotărârea aceluiași Minister, din 14.04.2004 i s-a acordat acesteia o indemnizație în valoare de 77.824,50 euro. Ulterior, secția a Doua Penală a Tribunalului Național Spaniol a pronunțat Sentința nr. 65 din 31 octombrie 2007, prin care s-a stabilit o indemnizație de 900.000 euro în favoarea moștenitorilor defunctului C.."(...) se recunoaște dreptul de a încasa o indemnizație suplimentară în valoare de 683.942,72 euro, rezultată din diferența dintre suma de 900.000 euro, stabilită ca răspundere civilă în Sentință, și sumele deja încasate..."

Mai mult decât atât, inculpata cunoștea și faptul că, după promovarea acțiunii, la data de 22 aprilie 2009, B. încheiase cu părinții defunctului, în fața unui notar public, o convenție prin care aceasta s-a obligat să le achite suma de 450.000 euro.

În raport de cele anterior reținute, Înalta Curte constată că, ceea ce rezultă cu certitudine din materialul probator administrat este faptul că înțelegerea dintre părți nu a vizat achitarea sumei de 63.000 euro (sumă, de altfel, inacceptabilă pentru orice persoană care ar încheia un asemenea contract de asistență juridică, mai ales în condițiile în care era de acord cu pretențiile reclamanților) și că inculpata, în mod unilateral, prin înscrierea mențiunii "de 900.000 euro", a modificat contractul de asistență juridică, în scopul încasării unui onorariu de succes într-un cuantum mai ridicat.

Criticile inculpatei sunt, așadar, nefondate, în drept faptele acesteia, de a modifica contractul de asistență juridică, prin adăugarea mențiunii "de 900.000 euro", și de a-l folosi, la data de 3 august 2012, în vederea învestirii cu formulă executorie a acestuia și ulterior, la data de 12 octombrie 2012 pentru executarea silită a părții civile B., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, în mod corect instanța de fond stabilind că legea penală mai favorabilă este legea veche, față de limitele de pedeapsă mai reduse.

Înalta Curte constată că în cauză termenul de prescripție a răspunderii penale a început să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, conform art. 122 alin. (2) teza I C. pen. anterior, care coincide cu data folosirii înscrisului falsificat de către inculpată în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv de la 3 august 2012. Termenul de prescripție specială a răspunderii penale este, conform art. 122 alin. (1) lit. d) raportat la art. 124 C. pen. anterior, de 10 ani, astfel că acesta nu este împlinit la data soluționării prezentei căi de atac.

Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate nici criticile privind "desființarea contractului de asistență juridică". Instanța de fond nu a desființat contractul de asistență juridică, ci înscrisul falsificat, respectiv doar exemplarul contractului care conține mențiunea suplimentară ce s-a dovedit a fi falsă, "de 900.000 euro", iar dispoziția instanței este consecința constatării falsului și se întemeiază pe prevederile art. 25 alin. (3) și art. 404 alin. (4) C. proc. pen.. Deși nu a menționat în mod expres, din conținutul dispozitivului, rezultă implicit faptul că măsura vizează desființarea parțială a înscrisului, respectiv mențiunea suplimentară "de 900.000 euro", instanța de fond menținând în ființă celălalt exemplar al contractului ce nu conține aceasta sumă.

Și soluția de obligare a inculpatei la suportarea cheltuielilor judiciare către stat este legală, având în vedere dispoziția de condamnare a sa și prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei, inculpata a precizat în mod expres că nu formulează critici, iar Înalta Curte, din oficiu, nu a identificat motive are să conducă la reducerea acesteia, constatând că în mod corect judecătorul fondului a valorificat în mod corespunzător toate criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. anterior.

În raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., apelanta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 34 din data de 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2021.

Procesat de GGC - LM