ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2216/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 280 din data de 13 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 2130/118/2012 s-a dispus, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, condamnarea inculpatei SC D.I.D. SRL, cu sediul în Cuza Vodă, județul Constanta, înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța, la pedeapsa de 7.000 RON amendă penală și pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice, conform art. 71 2 C. pen.

rap. la art. 53 1 alin. (3) lit. a) C. pen. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 2 alin. (3) C. pen. În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă a condamnat pe inculpatul M.D. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului M.D. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului M.D. În baza art. 86 2 C. pen.

a stabilit termen de încercare de 3 ani și 2 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul M.D. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, organ desemnat cu supravegherea acestuia; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului M.D. asupra dispozițiilor prev. de art. 86 4 C. pen., privind consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, a condamnat pe inculpatul U.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 280 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, pentru complicitate la infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale a condamnat pe inculpatul U.C. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului U.C. în pedeapsa cea mai grea, în final, inculpatul U.C. va executa pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului U.C. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului U.C. În baza art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului U.C. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998 și urm. C. civ. a obligat, în solidar, inculpații M.D. și SC D.I.D. SRL la plata sumei de 378.057 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu București. În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 300 RON reprezentând onorariul de avocat din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Suma de 200 RON reprezentând onorariul de avocat din oficiu în faza de urmărire penală, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul M.D. la plata sumei de 1.150 RON, inculpata SC D.I.D.

SRL la plata sumei de 1.150 RON și inculpatul U.C. la plata sumei de 1.450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, cu nr. 2365/P/2011, din data de 23 februarie 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților SC D.I.D. SRL și M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și U.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen. rap. la art. 280 1 din Legea nr. 31/1990 rep., cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

Prin actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt: La data de 06 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a remis către Serviciul de Poliție Transporturi Maritime - Biroul de Investigare a Fraudelor cauza penală nou formată în urma unei soluții de disjungere a cauzei prin rechizitoriul cu nr. 1230/P/2011. Astfel, prin sus-menționatul act s-a dispus continuarea cercetărilor față de inculpații SC D.I.D. SRL și M.D., pentru săvârșirea in tracțiunii de evaziune fiscală, precum și față de inculpatul U.C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, comisă prin sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare fiscale, prin declararea inexactă a sediului societății și la transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în vederea sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia.

Din verificările efectuate în cauză și din coroborarea probelor administrate a rezultat următoarea situație de fapt: Prin adresa din data de 09 iunie 2011, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța a înaintat dosarul cu informațiile referitoare la SC D.I.D. SRL, ocazie cu care s-a constatat că societatea a fost înființată în luna mai 2010, de către inculpatul M.D., cu obiectul de activitate „Comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor”, sediul social fiind declarat la domiciliul martorului S.V. La data de 09 martie 2011, prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor SC D.I.D. SRL nr. 1, s-a decis cooptarea în societate a inculpatului U.C., acesta urmând să dețină 50% din părțile sociale alături de inculpatul M.D.

În data de 08 aprilie 2011, prin hotărârea nr. 2, s-a hotărât retragerea din calitatea de administrator al societății a inculpatului M.D. și preluarea părților sociale de către numitul U.C., acesta devenind unic asociat și administrator. Conform contractului de locațiune din 12 mai 2010, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Medgidia, încheiat între martorul S.V., în calitate de locator, și SC D.I.D. SRL, sediul social a fost stabilit în com. Cuza Vodă, jud. Constanța. De asemenea, Instituția Prefectului - Județul Constanța, prin adresa din 08 iunie 2011, a comunicat că SC D.I.D. SRL este autorizată să desfășoare activități de colectare a deșeurilor reciclabile de la persoane fizice.

Totodată, Administrația Fondului pentru Mediu, prin adresa din 20 octombrie 2011, a comunicat faptul că a fost demarată o inspecție fiscală la aceeași societate în vederea stabilirii modului de reținere și vărsare a contribuțiilor datorate bugetul de stat. Pentru identificarea societăților care au avut relații comerciale cu SC D.I.D. SRL, s-a înaintat adresă către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Medgidia, care, prin răspunsul din 09 iunie 2011 a transmis că societatea are conturi bancare deschise la Banca R.D. SA și R. Bank SA. În urma audierii martorului S.V., acesta a declarat faptul că a încheiat un contract de locațiune cu inculpatul M.D., pentru înființarea societății, dar aceasta nu a desfășurat niciodată activitate la sediul social.

Cu ocazia audierii inculpatului M.D., acesta a declarat că societatea a colectat deșeuri metalice de la persoane fizice și juridice fără a întocmi vreun document de evidență contabilă în acest sens. De asemenea, acesta a mai declarat și că nu au fost depuse declarații privind veniturile realizate la instituțiile statului și că nu cunoaște exact sumele de bani datorate la bugetul de stat. A menționat însă că ar fi cesionat părțile sociale către inculpatul U.C., doar la cererea acestuia. Această mențiune este nereală, întrucât intră în contradicție cu probele administrate în cadrul acestui dosar, dar și al celui înregistrat sub nr. 1230/P/2011, respectiv depozițiile martorilor care-l plasează exclusiv pe M.D.

în activitatea economică a societății în permanență. Pentru a lămuri exact situația faptelor reținute în sarcina inculpaților se arată următoarele: - Prin raportul de inspecție fiscală din 2011 al Ministerului Mediului și Pădurilor, se atestă faptul că în perioada 18 mai 2010-30 septembrie 2011, supusă controlului, nu s-au constatat elemente contabile necesare obținerii datelor corespunzătoare, motiv pentru care s-a procedat la calculul prejudiciului prin estimare. Astfel, s-a stabilit că prin nevirarea la bugetul local a taxelor și impozitelor cu reținere la sursă, categorie în care se regăsește creanța bugetară la Fondul pentru Mediu, a fost cauzat un prejudiciu bugetului de stat de 312.483 RON.

Inculpatul M.D., în depozițiile sale, a avut o atitudine parțial sinceră, întrucât a negat în pofida evidenței din starea de fapt că ar fi cesionat fictiv părțile sociale deținute în SC D.I.D. SRL, exclusiv în scopul de a se sustrage de la verificările fiscale, acest fapt rezultând nu numai din lipsa documentației contabile, dar și din declarația martorului S.V., care confirmă că sediul societății, situat la adresa sa, adică în curtea sa proprietate personală, nu a fost niciodată utilizat în vreun fel de SC D.I.D. SRL, în scopul menționat, cu mențiunea clară că inculpatul U.C. nu a fost văzut niciodată prin zonă. Revenind la inculpatul M.D., acesta și-a însușit culpa din perspectiva neplății taxelor sus-precizate, afirmând că cesiunea societății înseși ar fi fost reală în fond, chestiunea fiind o contradicție în termeni.

Logic, dacă nu era vorba de o societate cesionată fictiv, nu ar fi existat nici o logică a asumării unor debite decât în situația în care respectivul arată, așa cum se întâmplă în cauza de față, că el a folosit societatea, ceea ce înseamnă demonstrarea fictivității cesiunii părților sociale. Dacă ar fi fost altfel, de exemplu, măcar odată ar fi trebuit să ajungă U.C. la sediul social, per a contrario, considerându-se că această parte a depoziției inculpatului M.D. este evident nesinceră. În vederea lămuririi exacte a cadrului anchetei penale, s-a făcut trimitere la faptul că, prin dispozitivul rechizitoriului emis în data de 15 noiembrie 2011, cu nr. 1230/P/2011, inculpatul M.D. a fost trimis în judecată prin prisma art. 280 1 din Legea nr. 31/1990, republicată.

S-a reținut acolo ca stare de fapt că el a fostcel care a folosit permanent societatea în relațiile comerciale cu terții, ceea ce exclude din această perspectivă forma de participație a autoratului lui U.C. la infracțiunea de evaziune în art. 9 lit. f) C. pen.. Analizând implicarea acestui din urmă inculpat în situația societății SC D.I.D. SRL, rezultă că actele materiale aferente sunt expresia formei de participație a complicității, ceea ce justifică reținerea infracțiunii de evaziune fiscală și cesionare fictivă de părți sociale, în forma de participație menționată. Pe baza probelor cauzei, s-a considerat de asemenea că în realitate, a avut loc o transmitere fictivă a părților sociale deținute de M.D.

în cadrul SC D.I.D. SRL, însă, în referire la U.C., actele materiale descrise în sarcina acestuia îmbracă evident forma de participație a complicității, care se va reține deci în sarcina acestuia. Situația de fapt expusă mai sus rezultă din: procesul-verbal de verificare fiscală întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscală, documente și înscrisuri emise de SC D.I.D. SRL; facturile emise de către beneficiarii mărfurilor, extrasele de cont și chitanțele, declarațiile martorilor T.V., G.C.I. și S.V., declarațiile inculpatului M.D. La termenul de judecată din data de 08 iunie 2012, în ședință publică și în prezența apărătorilor, inculpații M.D. și U.C. au învederat că doresc să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., arătând că recunosc săvârșirea infracțiunilor astfel cum au fost reținute prin actul de inculpare și solicitând ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Având în vedere declarațiile inculpaților și analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța reține că infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată există și au fost săvârșite cu vinovăție de inculpați. În termen legal, împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu. Apelul declarat de către Parchet a vizat: 1. greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților atât în ceea ce privește cuantumul pedepselor, dar și modalitatea de executare a acestora; 2. omisiunea reținerii art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., în ceea ce privește inculpatul U.C., în raport de infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 280 1 din Legea nr. 31/1990; 3. neindicarea, în raport de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și a dispozițiilor prev. de lit. c) al aceluiași articol, referitoare la interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcție de administrator al unei societăți comerciale. Apelul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu a vizat cuantumul daunelor solicitate în sensul că, în mod greșit au fost obligați inculpații M.D. și SC D.I.D. SRL la plata sumei de 378,057 RON cât timp prejudiciul solicitat este de 385.158 RON.

Prin decizia penală nr. 151/P din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Administrația Fondului de Mediu împotriva sentinței penale nr. 280 din 13 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 2130/118/2012. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva sentinței penale nr. 280 din 13 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 2130/118/2012. În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând: În baza art. 71 C. pen.

a interzis inculpatului M.D. exercițiul drepturilor prev. de art. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., precum și art. 64 lit. c) C. pen. (constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale). A făcut aplicare dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 280 1 din Legea nr. 31/1990, reținută în sarcina inculpatului U.C. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului U.C. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., precum și art. 64 lit. c) C. pen. (constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale).

A redus cuantumul despăgubirilor la plata cărora au fost obligați în solidar inculpații M.D. și SC D.I.D. SRL Cuza Vodă către partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu de la suma de 378.057 RON la suma de 377.307 RON. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 50 RON reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prev. de art. 385 3 C. proc. pen., partea civilă Administrația Fondului de Mediu, solicitându-se, prin motivele scrise depuse la dosar, majorarea despăgubirilor civile de la 377.307 RON la 385.158 RON. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., cât și din prisma disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de partea civilă nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Așa cum rezultă din decizia de impunere din 07 decembrie 2011, totalul obligațiilor fiscale la Fondul pentru Mediu al contribuabilului SC D.I.D.

SRL totaliza suma de 385.157 RON, sumă cu care Fondul pentru Mediu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză. Pe parcursul cercetării judecătorești, însă, până la data soluționării cauzei au fost achitate de către inculpați diverse sume din prejudiciul de 385.157 RON, așa cum rezultă din actele doveditoare aflate la dosar, respectiv dosarul instanței de fond și dosarul instanței de apel. Prin urmare, în mod corect instanța de control judiciar, scăzând suma achitată din total, a constatat că despăgubirile civile la care sunt obligați inculpații în solidar totalizează suma de 377,307 RON. Față de aceste considerente, nefiind identificate alte cazuri de casare care, luate în considerare din oficiu, să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Administrația Fondului de Mediu împotriva deciziei penale nr. 151/P din 23 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați M.D. și U.C., în sumă de câte 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2013 .