ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2216/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2216/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală

nr.

280 din data de 13 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul

penal nr. 2130/118/2012 s-a dispus, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005,

pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel

mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții

cu reținere la sursă, condamnarea inculpatei SC D.I.D. SRL, cu sediul în Cuza

Vodă, județul Constanta, înregistrată la Registrul Comerțului de pe

lângă Tribunalul Constanța, la pedeapsa de 7.000 RON amendă penală și pedeapsa

complementară a dizolvării persoanei juridice, conform art. 71

2

C.

pen. rap. la art. 53

1

alin. (3) lit. a) C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71

2

alin. (3) C. pen.

În baza art. 6 din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la

scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă a

condamnat pe inculpatul M.D. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului M.D. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului

M.D.

În baza art. 86

2

C. pen. a stabilit termen de încercare de 3 ani și 2 luni, termen compus din cuantumul

pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul M.D. trebuie să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, organ

desemnat cu supravegherea acestuia;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatului M.D. asupra dispozițiilor prev. de art.

86

4

C. pen., privind consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni

în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii

s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală,

a condamnat pe inculpatul U.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și

c) C. pen. pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 280

1

din Legea nr. 31/1990, republicată, pentru complicitate

la infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale a condamnat pe inculpatul

U.C. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C.

pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului U.C. în pedeapsa cea mai grea, în

final, inculpatul U.C. va executa pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și

c) C. pen. pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului U.C. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului

U.C.

În baza art. 82 C.

pen. a stabilit termen de încercare de 4 ani, termen compus din cuantumul pedepsei

închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatului U.C. asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen., care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în

cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14 C.

proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998 și urm. C. civ. a obligat,

în solidar, inculpații M.D. și SC D.I.D. SRL la plata sumei de 378.057 RON cu titlu

de despăgubiri civile către partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu București.

În baza art. 189 C.

proc. pen., suma de 300 RON reprezentând onorariul de avocat din oficiu, s-a avansat

din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Suma de 200 RON reprezentând

onorariul de avocat din oficiu în faza de urmărire penală, s-a avansat din fondurile

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a obligat inculpatul M.D. la plata sumei de 1.150 RON, inculpata SC

D.I.D. SRL la plata sumei de 1.150 RON și inculpatul U.C. la plata sumei de 1.450

RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Constanța, cu nr. 2365/P/2011, din data de 23 februarie 2012,

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților

SC D.I.D. SRL și M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea

nr. 241/2005 și U.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap.

la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen. rap. la art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 rep., cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

Prin actul de inculpare

s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 06 iunie 2011,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a remis către Serviciul de Poliție Transporturi

Maritime - Biroul de Investigare a Fraudelor cauza penală nou formată în urma unei

soluții de disjungere a cauzei prin rechizitoriul cu nr. 1230/P/2011.

Astfel, prin sus-menționatul

act s-a dispus continuarea cercetărilor față de inculpații SC D.I.D. SRL și M.D.,

pentru săvârșirea in tracțiunii de evaziune fiscală, precum și față de inculpatul

U.C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, comisă

prin sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare fiscale, prin declararea

inexactă a sediului societății și la transmitere fictivă a părților sociale sau

a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în vederea sustragerii de la

urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia.

Din verificările efectuate

în cauză și din coroborarea probelor administrate a rezultat următoarea situație

de fapt:

Prin adresa din data de

09 iunie 2011, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța a

înaintat dosarul cu informațiile referitoare la SC D.I.D. SRL, ocazie cu care s-a

constatat că societatea a fost înființată în luna mai 2010, de către inculpatul

M.D., cu obiectul de activitate „Comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor”,

sediul social fiind declarat la domiciliul martorului S.V.

La data de 09 martie 2011,

prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor SC D.I.D. SRL nr. 1, s-a decis cooptarea

în societate a inculpatului U.C., acesta urmând să dețină 50% din părțile sociale

alături de inculpatul M.D.

În data de 08 aprilie

2011, prin hotărârea nr. 2, s-a hotărât retragerea din calitatea de administrator

al societății a inculpatului M.D. și preluarea părților sociale de către numitul

U.C., acesta devenind unic asociat și administrator.

Conform contractului de

locațiune din 12 mai 2010, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a municipiului

Medgidia, încheiat între martorul S.V., în calitate de locator, și SC D.I.D.

SRL, sediul social a fost stabilit în com. Cuza Vodă, jud. Constanța.

De asemenea, Instituția

Prefectului - Județul Constanța, prin adresa din 08 iunie 2011, a comunicat că SC

D.I.D. SRL este autorizată să desfășoare activități de colectare a deșeurilor reciclabile

de la persoane fizice.

Totodată, Administrația

Fondului pentru Mediu, prin adresa din 20 octombrie 2011, a comunicat faptul că

a fost demarată o inspecție fiscală la aceeași societate în vederea stabilirii modului

de reținere și vărsare a contribuțiilor datorate bugetul de stat.

Pentru identificarea societăților

care au avut relații comerciale cu SC D.I.D. SRL, s-a înaintat adresă către Administrația

Finanțelor Publice a Municipiului Medgidia, care, prin răspunsul din 09 iunie 2011

a transmis că societatea are conturi bancare deschise la Banca R.D. SA și R. Bank

SA.

În urma audierii martorului

S.V., acesta a declarat faptul că a încheiat un contract de locațiune cu inculpatul

M.D., pentru înființarea societății, dar aceasta nu a desfășurat niciodată activitate

la sediul social.

Cu ocazia audierii inculpatului

M.D., acesta a declarat că societatea a colectat deșeuri metalice de la persoane

fizice și juridice fără a întocmi vreun document de evidență contabilă în acest

sens.

De asemenea, acesta a

mai declarat și că nu au fost depuse declarații privind veniturile realizate la

instituțiile statului și că nu cunoaște exact sumele de bani datorate la bugetul

de stat. A menționat însă că ar fi cesionat părțile sociale către inculpatul U.C.,

doar la cererea acestuia.

Această mențiune este

nereală, întrucât intră în contradicție cu probele administrate în cadrul acestui

dosar, dar și al celui înregistrat sub nr. 1230/P/2011, respectiv depozițiile martorilor

care-l plasează exclusiv pe M.D. în activitatea economică a societății în permanență.

Pentru a lămuri exact

situația faptelor reținute în sarcina inculpaților se arată următoarele:

- Prin raportul de inspecție

fiscală din 2011 al Ministerului Mediului și Pădurilor, se atestă faptul că în perioada

18 mai 2010-30 septembrie 2011, supusă controlului, nu s-au constatat elemente contabile

necesare obținerii datelor corespunzătoare, motiv pentru care s-a procedat la calculul

prejudiciului prin estimare.

Astfel, s-a stabilit că

prin nevirarea la bugetul local a taxelor și impozitelor cu reținere la sursă, categorie

în care se regăsește creanța bugetară la Fondul pentru Mediu, a fost cauzat un prejudiciu

bugetului de stat de 312.483 RON.

Inculpatul M.D., în depozițiile

sale, a avut o atitudine parțial sinceră, întrucât a negat în pofida evidenței din

starea de fapt că ar fi cesionat fictiv părțile sociale deținute în SC D.I.D.

SRL, exclusiv în scopul de a se sustrage de la verificările fiscale, acest fapt

rezultând nu numai din lipsa documentației contabile, dar și din declarația martorului

S.V., care confirmă că sediul societății, situat la adresa sa, adică în curtea sa

proprietate personală, nu a fost niciodată utilizat în vreun fel de SC D.I.D.

SRL, în scopul menționat, cu mențiunea clară că inculpatul U.C. nu a fost văzut

niciodată prin zonă.

Revenind la inculpatul

M.D., acesta și-a însușit culpa din perspectiva neplății taxelor sus-precizate,

afirmând că cesiunea societății înseși ar fi fost reală în fond, chestiunea fiind

o contradicție în termeni.

Logic, dacă nu era vorba

de o societate cesionată fictiv, nu ar fi existat nici o logică a asumării unor

debite decât în situația în care respectivul arată, așa cum se întâmplă în cauza

de față, că el a folosit societatea, ceea ce înseamnă demonstrarea fictivității

cesiunii părților sociale.

Dacă ar fi fost altfel,

de exemplu, măcar odată ar fi trebuit să ajungă U.C. la sediul social, per a contrario,

considerându-se că această parte a depoziției inculpatului M.D. este evident nesinceră.

În vederea lămuririi exacte

a cadrului anchetei penale, s-a făcut trimitere la faptul că, prin dispozitivul

rechizitoriului emis în data de 15 noiembrie 2011, cu nr. 1230/P/2011, inculpatul

M.D. a fost trimis în judecată prin prisma art. 280

1

din Legea nr. 31/1990,

republicată.

S-a reținut acolo ca stare

de fapt că el a fostcel care a folosit permanent societatea în relațiile comerciale

cu terții, ceea ce exclude din această perspectivă forma de participație a autoratului

lui U.C. la infracțiunea de evaziune în art. 9 lit. f) C. pen..

Analizând implicarea acestui

din urmă inculpat în situația societății SC D.I.D. SRL, rezultă că actele materiale

aferente sunt expresia formei de participație a complicității, ceea ce justifică

reținerea infracțiunii de evaziune fiscală și cesionare fictivă de părți sociale,

în forma de participație menționată.

Pe baza probelor cauzei,

s-a considerat de asemenea că în realitate, a avut loc o transmitere fictivă a părților

sociale deținute de M.D. în cadrul SC D.I.D. SRL, însă, în referire la U.C., actele

materiale descrise în sarcina acestuia îmbracă evident forma de participație a complicității,

care se va reține deci în sarcina acestuia.

Situația de fapt expusă

mai sus rezultă din: procesul-verbal de verificare fiscală întocmit de Direcția

Generală a Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscală, documente și înscrisuri

emise de SC D.I.D. SRL; facturile emise de către beneficiarii mărfurilor, extrasele

de cont și chitanțele, declarațiile martorilor T.V., G.C.I. și S.V., declarațiile

inculpatului M.D.

La termenul de judecată

din data de 08 iunie 2012, în ședință publică și în prezența apărătorilor, inculpații

M.D. și U.C. au învederat că doresc să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., arătând că recunosc săvârșirea infracțiunilor astfel cum au fost

reținute prin actul de inculpare și solicitând ca judecata să aibă loc doar în baza

probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Având în vedere declarațiile

inculpaților și analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța

reține că infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată există și

au fost săvârșite cu vinovăție de inculpați.

În termen legal, împotriva

sentinței primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța

și partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu.

Apelul declarat de către

Parchet a vizat:

a pedepselor aplicate inculpaților atât în ceea ce privește cuantumul pedepselor,

dar și modalitatea de executare a acestora;

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în ceea ce privește inculpatul U.C.,

în raport de infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 280

1

din Legea

nr. 31/1990;

de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și a dispozițiilor

prev. de lit. c) al aceluiași articol, referitoare la interzicerea exercitării dreptului

de a ocupa funcție de administrator al unei societăți comerciale.

Apelul declarat de Administrația

Fondului pentru Mediu a vizat cuantumul daunelor solicitate în sensul că, în mod

greșit au fost obligați inculpații M.D. și SC D.I.D. SRL la plata sumei de 378,057

RON cât timp prejudiciul solicitat este de 385.158 RON.

Prin decizia penală

nr. 151/P din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de partea

civilă Administrația Fondului de Mediu împotriva sentinței penale nr. 280 din 13

iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 2130/118/2012.

În baza

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Constanța împotriva sentinței penale nr. 280 din 13 iunie 2012

pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 2130/118/2012.

În baza

art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința penală apelată și,

rejudecând:

În baza

art. 71 C. pen. a interzis inculpatului M.D. exercițiul drepturilor prev. de

art. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., precum și art. 64 lit. c) C.

pen. (constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcția de administrator

al unei societăți comerciale).

A făcut aplicare

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de

art. 26 C. pen. raportat la art. 280

1

din Legea nr. 31/1990, reținută

în sarcina inculpatului

U.C.

În baza

art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

U.C.

exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., precum și art. 64 lit.

c) C. pen. (constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcția de

administrator al unei societăți comerciale).

A redus cuantumul

despăgubirilor la plata cărora au fost obligați în solidar inculpații M.D. și SC

D.I.D. SRL Cuza Vodă către partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu de

la suma de 378.057 RON la suma de 377.307 RON.

A menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat partea civilă Administrația Fondului

pentru Mediu la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, iar

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate

de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza

art. 189 C. proc. pen., suma de 50 RON reprezentând onorariu parțial apărător desemnat

din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs, în termenul prev. de art. 385

3

C. proc. pen., partea

civilă Administrația Fondului de Mediu, solicitându-se, prin motivele scrise depuse

la dosar, majorarea despăgubirilor civile de la 377.307 RON la 385.158 RON.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate, conform art. 385

6

alin. (2) C.

proc. pen., cât și din prisma disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de partea civilă nu este fondat,

urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Așa cum rezultă din decizia

de impunere din 07 decembrie 2011, totalul obligațiilor fiscale la Fondul pentru

Mediu al contribuabilului SC D.I.D. SRL totaliza suma de 385.157 RON, sumă cu care

Fondul pentru Mediu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Pe parcursul cercetării

judecătorești, însă, până la data soluționării cauzei au fost achitate de către

inculpați diverse sume din prejudiciul de 385.157 RON, așa cum rezultă din actele

doveditoare aflate la dosar, respectiv dosarul instanței de fond și dosarul instanței

de apel.

Prin urmare, în mod corect

instanța de control judiciar, scăzând suma achitată din total, a constatat că despăgubirile

civile la care sunt obligați inculpații în solidar totalizează suma de 377,307 RON.

Față de aceste considerente,

nefiind identificate alte cazuri de casare care, luate în considerare din oficiu,

să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de partea civilă Administrația Fondului de Mediu împotriva deciziei penale

nr. 151/P din 23 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenta parte

civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimații inculpați M.D. și U.C., în sumă de câte 200

RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

21

iunie 2013

.