ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 18.04.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1356/2013

HOTĂRÂRE

18.04.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1356/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 116 din data de 13 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 13061/118/2011, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.D. din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. în ref. la art. 6 din Legea nr. 241/2005; art. 26 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005; art. 26 C. pen. în ref. la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 26 C. pen. în ref. la art. 280

din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. în ref. la art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 26 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 26 C. pen. în ref. la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 26 C. pen. în ref. la art. 280

din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

I. În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art. 71

alin. (2) C. pen. în ref. la art. 53

alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC M.R. SRL - Cuza Vodă, județul Constanța cu sediul în comuna Cuza Vodă, pedeapsa amenzii în cuantum de 50.000 RON pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma reținerii și nevărsării, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

În baza art. 71

alin. (1) C. pen. raportat la art. 53

alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC M.R. SRL - Cuza Vodă, județul Constanța cu sediul în comuna Cuza Vodă, pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 71

alin. (2) C. pen. în ref. la art. 53

alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC M.R. SRL - Cuza Vodă, județul Constanța cu sediul în comuna Cuza Vodă, pedeapsa amenzii în cuantum de 100.000 RON pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate .

S-a făcut aplicarea disp. art. 71

alin. (1) C. pen. raportat la art. 53

alin. (3) lit. a) C. pen. și în raport de această infracțiune.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 40

alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC M.R. SRL - Cuza Vodă, județul Constanța cu sediul în comuna Cuza Vodă, pedeapsa amenzii cea mai grea în cuantum de 100.000 RON.

În baza art. 35 C. pen. raportat cu aplicarea disp. art. 71

alin. (1) C. pen. raportat la art. 53

alin. (3) lit. a) C. pen. s-a dispus dizolvarea persoanei juridice inculpate SC M.R. SRL - Cuza Vodă, județul Constanța cu sediul în comuna Cuza Vodă.

În baza art. 479

alin. (1) și (2) C. proc. pen. la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie de pe dispozitiv se comunică Secției a II-a civilă a Tribunalului Constanța pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziții și de asemenea ORC Constanța pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare.

II. În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

alin. (1) și (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata M.V. la o pedeapsă 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma reținerii și nevărsării, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

alin. (1) și (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata M.V. la o pedeapsă 1 an și 4 luni (un an și patru luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. raportat art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 320

alin. (1) și (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata M.V. la o pedeapsă 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folos propriu.

În baza art. 280

din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 320

alin. (1) și (7) C. proc. pen. a condamnat pe aceeași inculpată M.V. la o pedeapsă 1 an și 4 luni (un an și patru luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei M.V. pedeapsa cea mai grea respectiv 1 an și 4 luni (un an și patru luni) închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. raportat art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen. respectiv pe durata termenului de 3 ani și 4 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

III. În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

alin. (1) și (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul O.R. la o pedeapsă 1 an și 4 luni (un an și patru luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate .

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. raportat art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen. respectiv pe durata termenului de 3 ani și 4 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei .

IV. În baza art. 26 C. pen. în ref. la art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.D. la o pedeapsă 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii complicitate la evaziune fiscală sub forma reținerii și nevărsării, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

În baza art. 26 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.D. la o pedeapsă 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală sub forma omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. în ref. la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.D. la o pedeapsă 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folos propriu.

În baza art. 26 C. pen. în ref. la art. 280

din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat M.D. la o pedeapsă 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii complicitate la transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului M.D. pedeapsa cea mai grea respectiv 2 (doi) închisoare.

În baza art. 86

alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere privind aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.D. prin Sentința penală nr. 2707 din 04 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Medgidia în Dosarul penal nr. 407/256/2006 (nr. vechi 2923/2006), definitivă prin neapelare, pedeapsă care se adaugă celei aplicate prin prezenta sentință astfel că în final inculpatul M.D. execută pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A admis în parte acțiunea civilă.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349 și urm. C. civ., art. 1382 C. civ. în ref. la art. 193 C. civ.

A obligat pe inculpații SC M.R. SRL - Cuza Vodă, județul Constanța, M.V. și M.D. în solidar la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF prin DGFP Constanța a sumei 2.958.904 RON (TVA - 1.616.261 RON și impozit pe profit - 1.342.643 RON) și a sumei de 299.563 RON către Administrația Fondului Pentru Mediu reprezentând prejudiciu cauzat de săvârșirea infracțiunilor la care se adaugă dobânda legală până la data efectivă a plății efective a debitului.

A respins cererea formulată de Statul Român prin ANAF prin DGFP Constanța de privind acordarea penalităților de întârziere ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că faptele inculpatei SC M.R. SRL comise prin reprezentanți, în perioada iulie 2009- octombrie 2010, de a omite, în tot sa evidențieze în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediile principale și de a nu vărsa, cu intenție, în 30 de zile de la scadență, a suinelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, cauzând astfel prejudiciile de 2.958.904 RON plus 299.563 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, în forma prevăzută și pedepsită de art. 6 și 9 alin. (1) lit. b) și lit. f) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Faptele inculpatei M.V. comise ca autor direct în perioada iulie 2009 - octombrie 2010, de a omite, în tot, să evidențieze în actele contabile operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediile principale ale societății de mai sus, administrate de aceasta și de a nu vărsa, cu intenție, în 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, ocazie cu care a folosit în interes propriu creditul și sursele societății, apoi a cesionat fictiv părțile sociale deținute în scopul îngreunării/zădărnicirii verificărilor fiscale, către înv. O.R., cauzând astfel prejudiciile de 2.958.904 RON plus 299.563. RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, fapte prevăzute și pedepsite de art. 6 și 9 alin. (1) lit. b) și lit. f) din Legea nr. 241/2005, folosirea, cu rea-credință, a creditului de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, fapte prevăzute și pedepsite de art. 272 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, fapte prevăzute și pedepsite de art. 280

din Legea nr. 31/1990 republicată.

Faptele inculpatului M.D. comise ca și complice al soției sale, pe care a ajutat-o direct ca aceasta să realizeze în perioada iulie 2009 - octombrie 2010, scopul de a omite, în tot, să evidențieze în actele contabile operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediile principale ale societății de mai sus, administrate de aceasta și de a nu vărsa, cu intenție, în 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, ocazie cu care a folosit în interes propriu creditul și sursele societății, apoi a cesionat fictiv părțile sociale deținute în scopul îngreunării/zădărnicirii verificărilor fiscale, către înv. O.R., cauzând astfel în maniera expusă, cu intenție și alăturat învinuitei de mai sus, prejudiciile de 2.958.904 RON plus 299.563 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, fapte prevăzute și pedepsite de art. 6 și 9 alin. (1) lit. b) și lit. f) din Legea nr. 241/2005, folosirea, cu rea-credință, a creditului de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, fapte prevăzute și pedepsite de art. 272 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, toate acestea în forma complicității transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, fapte prevăzute și pedepsite de art. 280

din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 26 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. întrucât au fost comise sub forma complicității și de asemenea în termenul de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 2707 din 04 decembrie 2006 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului O.R. - comise ulterior preluării ilicite a societății, la data de 26 octombrie 2010, de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediile principale ale societății de mai sus, administrate de aceasta în maniera explicată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: rapoartele de inspecție fiscală înaintate de Direcția Generală a Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscală și Administrația Fondului pentru Mediu, procesul-verbal de constatare încheiat de organele fiscale, documente și înscrisuri aparținând SC M.R. S.R.L., facturile emise către beneficiarii mărfurilor, extrasele de cont și chitanțele, declarațiile martorilor P.P.D., C.M. și G.C.I., declarațiile inculpaților M.V., M.D. și O.R.

În ședința publică din 25 ianuarie 2012 a fost audiat inculpatul M.D. care nu a recunoscut faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu, și nu și-a menținut în integralitate declarațiile date la Parchet.

În ședința publică din data de 25 ianuarie 2012 inculpata M.V. în prezența apărătorului său a arătat că recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina sa și a înțeles să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care a solicitat a se face aplicarea disp. art. 320

C. proc. pen.

Din această perspectivă tribunalul a constatat că sunt întrunite cerințele cumulative ale art. 320

C. proc. pen. întrucât inculpata a recunoscut faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina sa și a înțeles să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale iar cercetarea judecătorească nu a început.

În ședința publică din data de 07 martie 2012 inculpatul O.R. în prezența apărătorului său a arătat că recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina sa și a înțeles să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care a solicitat a se face aplicarea disp. art. 320

C. proc. pen.

Din această perspectivă tribunalul a constatat că sunt întrunite cerințele cumulative ale art. 320

C. proc. pen. întrucât inculpatul a recunoscut faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina sa și a înțeles să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar cercetarea judecătorească deși a început, inculpatul care s-a prezentat anterior începerii cercetării judecătorești, la citirea actului de sesizare a lipsit justificat din motive neimputabile acestuia.

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 73/P din 14 iunie 2012, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de către partea civilă Statul Român prin ANAF prin DGFP Constanța - cu sediul în Constanța, împotriva Sentinței penale nr. 116 din data de 13 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 13061/118/2011.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul inculpatului M.D. , a desființat sentința primei instanțe și a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. c), d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.D. pentru infracțiunile prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată și art. 280

din Legea nr. 31/1990 republicată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), din Legea nr. 241/2005 și de 1 (un) ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 241/2005 și aplică pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și 1 (an) pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A menținut revocarea, în baza art. 864 raportat la art. 83 C. pen., a beneficiului suspendării sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 2707 din 04 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Medgidia în Dosar penal nr. 407/256/2006 (nr. vechi 2923/2006), definitivă prin neapelare, pedeapsă care se adaugă celei aplicate prin prezenta, în final inculpatul M.D., executând pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 1 (an) pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și inculpatul M.D.

Reprezentantul parchetului a arătat că susține recursul declarat de procuror astfel cum a fost motivat în scris și a criticat soluția instanței de prim control judiciar sub aspectul celor 2 soluții de achitare dispuse pentru complicitate la folosirea cu rea credință a creditului societății în sens contrar intereselor acestora și pentru complicitate la transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute de o societate în scopul sustragerii de la urmărire penală sau al îngreunării instanței.

În acest sens, cu privire la prima soluție de achitare, a susținut că instanța de prim control judiciar deși a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c), a) considerat, sau a motivat în sensul că nu s-a făcut dovada că sumele de bani au fost folosite în scop contrar intereselor societății, ceea ce mai degrabă ar conduce spre ideea că această faptă nu există și că deci, implicit, din acest punct de vedere, inclusiv temeiul achitării în condițiile în care se va considera că această soluție se impune, este unul greșit.

Totuși, în raport de actele aflate la dosar, respectiv adresa băncii din care rezultă că inculpatul era persoana desemnată să țină contactul cu banca, declarația inculpatului M.D., a coinculpatei M.V., în prezența martorului asistent I.M., declarație din care rezultă că banii rezultați din activitățile comerciale ale societății au fost ridicați din bancă de către inculpat și au fost folosiți de acesta pentru achitarea unor datorii personale ale familiei, în acest sens fiind și declarația de la fila 241 din d.u.p. a inculpatului din prezenta cauză (procesul-verbal din 2 septembrie 2011), aspecte în raport de care apreciază că se impunea condamnarea, respectiv menținerea soluției de condamnare dispusă de instanța fondului cu privire la această infracțiune.

În legătură cu cea de-a doua infracțiune, a arătat că în mod cu totul eronat, instanța de apel a reținut că ar fi fost necesar să se fi început urmărirea penală și că aceasta abia după circa 10 luni a fost începută, ceea ce în opinia parchetului este greșit, fiind identică situația cu infracțiunea de favorizare a infractorului.

În plus, declarația inc. O.R. confirmă faptul că a preluat în mod fictiv aceste părți sociale pentru că fiscul continua permanent să trimită tot felul de avertizări și notificări la firmă. Este de asemenea confirmată această situație de fapt cu cele care rezultă din procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, considerând totodată că în condițiile în care coinculpata M.V. s-a judecat în condițiile art. 320

C. proc. pen. și și-a însușit practic tot probatoriul din faza de urmărire penală, în mod greșit instanța de prim control judiciar a înlăturat declarația acesteia.

Evident este și că inculpații cunoșteau că nu au plătit taxele și impozitele datorate statului, astfel că întreaga lor acțiune s-a circumscris interesului de a se sustrage controlului organelor fiscale.

În concluzie, în raport de argumentele prezentate a solicitat admiterea recursului parchetului, casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii instanței de fond.

Inculpatul M.D. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385

pct. 9, 18 și 14 C. proc. pen.

În motivarea primului caz de casare arătat, a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 6 și art. 9 din Legea nr. 241/2005.

În acest sens, a arătat că a solicitat proba cu expertiza contabilă, probă respinsă în apel și fiind menținute concluziile sentinței instanței de fond, instanța de apel a procedat la judecată fără a reaprecia probele și fără a încuviința aceasta probă în apel pentru dovedirea nevinovăției sale.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385

pct. 18 C. proc. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu ia săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

Astfel, a susținut că instanța de apel a făcut referire la declarațiile a doi martori, însă ambii au declarat că au încheiat afacerea cu M.V. și nu au avut relații cu M.D., considerând că probele au fost apreciate total greșit.

De asemenea, a mai arătat că declarația de recunoaștere potrivit disp. art. 320

C. proc. pen. dată de coinculpata M.V. la fond a fost avută în vedere în apel, iar din celelalte acte aflate la dosar nu rezultă că el a încheiat acte sau că ar fi beneficiat de banii societății.

Într-un prim subsidiar, în raport de contribuția sa minimă, a solicitat achitarea În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

) C. proc. pen.

Într-un ultim subsidiar, a solicitat, în temeiul art. 385

pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate, în raport de materialul probator administrat în cauză, de persoana sa, de contribuția minimă la săvârșirea faptelor și de circumstanțele personale, respectiv faptul că are 2 copii minori în întreținere, iar unul dintre aceștia este cu handicap.

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, în motivele de recurs scrise depuse la dosarul cauzei, a criticat decizia atacată pentru netemeinicie și nelegalitate motivat de faptul că instanța trebuia să acorde și penalitățile de întârziere calculate până la data achitării efective a sumei cu care s-a constituit ca parte civilă.

În acest sens, a invocat disp. art. 9 din Legea nr. 241/2005, arătând că, creanțele fiscale reprezintă drepturi determinate constând și din dreptul de a percepe dobânzi și penalități de întârziere, în condițiile O.G. nr. 92/2003, republicată și modificată, astfel luând naștere accesoriile creanțelor fiscale.

Totodată, a făcut referire la practica judiciară, invocând decizii pronunțate de instanțe care au consacrat admisibilitatea acordării majorărilor, penalităților și a dobânzilor reprezentând creanțe fiscale accesorii stabilite de către organele fiscale.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia pronunțata prin prisma criticilor invocate de către Ministerul Public, de inculpatul M.D. și de partea civilă, Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Astfel, referitor la critica formulată de procuror vizând cele 2 soluții de achitare dispuse cu privire la inculpatul M.D. pentru infracțiunile prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată și art. 280

din Legea nr. 31/1990 republicată, Înalta Curte constată că în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, prin raportarea textului de lege incriminator, la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, în mod corect instanța de prim control judiciar a reținut că nu s-a făcut dovada în mod cert că sumele de bani obținute în urma activităților comerciale efectuate de către SC M.R. SRL Constanța au fost folosite într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu al administratorului M.V.

Întrucât singurul mijloc de probă în acest sens este declarația inculpatei M.V., nu sunt astfel îndeplinite cerințele art. 69 C. proc. pen. potrivit cărora „declarațiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".

Or, în acest context logico-juridic, temeinic instanța de apel a constatat că doar declarația inculpatei M.V. nu poate fi avută în vedere la reținerea unei stări de fapt, existând posibilitatea ca din sumele de bani obținute să fi fost plătite datorii ale societăți comerciale (utilități, furnizori ș.a.); nefiind administrate mijloace de probă în sens contrar, astfel că în cauză este aplicabil principiul in dubio pro reo, nefiind astfel dovedită existența laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 280

din Legea nr. 31/1990 republicată, Înalta Curte constată că dispozițiile de lege menționate prevăd că „Transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani".

Prin urmare, săvârșirea acestei infracțiuni se poate face, sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, doar cu intenție directă calificată prin scop, respectiv în scopul sustragerii de la urmăririi penale sau în scopul îngreunării urmăririi penale, aspect care presupune ca în momentul săvârșirii faptei să fie începută urmărirea penală cu privire la anumite fapte legate de activitatea societății comerciale.

Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, în mod corect curtea de apel a constatat că faptele de complicitate la evaziune fiscală comise de către inculpatul M.D. (și care au fost dovedite în cauză, astfel cum s-a arătat mai sus) au fost săvârșite în perioada iulie 2009 - octombrie 2010 iar începerea urmăririi penale în prezenta cauză s-a dispus prin rezoluția din data de 19 august 2011 cu privire la aceste fapte.

În consecință, având în vedere că transmiterea părților sociale ale SC M.R. SRL Constanța către inculpatul O.R. a avut loc la data de 26 octombrie 2010, deci cu 10 luni înainte de începerea urmăririi penale în prezenta cauză, nu s-a putut reține că inculpatul M.D. a comis infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 280

din Legea nr. 31/1990 republicată cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv cu intenție directă calificată prin scopul prevăzut expres în conținutul constitutiv al infracțiunii, astfel că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului M.D. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Verificând decizia atacată prin prisma criticilor invocate de recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanta, vizând faptul că instanța trebuia să acorde și penalitățile de întârziere calculate până la data achitării efective a sumei cu care s-a constituit ca parte civilă, Înalta Curte constată că acest motiv a fost inițial susținut în fața instanței de apel care în mod temeinic și legal a dispus respingerea ca nefondat.

Astfel, atât instanța de fond, cât și cea de apel în mod corect au apreciat că din perspectiva prejudiciului cert care însoțește o infracțiune nu se poate dispune decât pentru acordarea prejudiciului concret, deoarece cu privire la penalități există posibilitatea formulării unei acțiuni civile pe de o parte, dar și pe de altă parte aceste sume sunt viitoare, incerte, latura penală (implicit încadrarea juridică a faptelor deduse judecății) implicând prejudicii bine determinate, infracțiunile fiind comise de inculpații SC M.R. SRL - Cuza Vodă, județul Constanța, M.V. și M.D. în solidar în perioada iulie 2009 - octombrie 2010, prejudiciul raportându-se concret la un segment de timp bine determinat.

Înalta Curte constată ca procedeul de calcul stabilit de ambele instanțe este corect, considerat legal, întrucât nu suprapune dobânzi legale penalizatoare calculate la dobânzi legale penalizatoare.

În ceea ce privește primul caz de casare invocat de inc. M.D. vizând disp. art. 385

pct. 9 C. proc. pen., cu susținerea că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare pentru infracțiunile prev. de art. 6 și art. 9 din Legea nr. 241/2005, motivat de împrejurarea că i-a fost respinsă în apel solicitarea probei cu expertiza contabilă și fiind menținute concluziile sentinței instanței de fond, instanța de apel a procedat la judecată fără a reaprecia probele și fără a încuviința această probă în apel pentru dovedirea nevinovăției sale, Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, nu poate fi primită critica în raport de care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se bazează soluția de condamnare întrucât i-a fost respinsă inculpatului solicitarea vizând administrarea probei cu expertiza contabilă.

În speță, prejudiciul a fost corect stabilit pe baza actelor aflate la dosar, instanța având în vedere faptul că actul de sesizare al instanței a fost susținut în cauză cu rapoartele de inspecție fiscală înaintate de Direcția Generală a Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscală și Administrația Fondului pentru Mediu, procesul-verbal de constatare încheiat de organele fiscale, documente și înscrisuri aparținând SC M.R. S.R.L., facturile emise către beneficiarii mărfurilor, extrasele de cont și chitanțele.

Mai mult decât atât, potrivit disp. art. 62 și art. 63 C. proc. pen., sarcina lămuririi cauzei prin probe revine organului de urmărire penală și instanței de judecată, care apreciază asupra acestora în vederea lămuririi cauzei și aflării adevărului, probele fără a avea o valoare dinainte stabilită.

În acest sens, Înalta Curte constată că instanța de apel, astfel după cum se afla consemnat în încheierea de ședința de amânare a pronunțării din data de 7 iunie 2012, „examinând cererile de probatorii formulate în raport de actele și lucrările dosarului" a încuviințat proba cu înscrisuri pe care le-a primit la dosar, „iar cu privire la proba privind efectuarea unei expertize contabile în cauză, având în vedere apărarea inculpatului de la instanța de fond" a apreciat că această probă nu este utilă cauzei și a respins-o.

Ca atare, instanța, prin prisma rolului activ conferit de legiuitor, apreciind asupra utilității și concludenței solicitărilor de probe formulate de inculpat, a considerat în mod corect că cea privind efectuarea unei expertize contabile nu este utilă soluționării cauzei, astfel că a respins-o motivat.

Însă simpla respingere a unei probe nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, instanța de control judiciar pronunțând o hotărâre în ale cărei considerente sunt dezvoltate pe larg motivele soluției dispuse.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385

pct. 18 C. proc. pen. și solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c), în principal, și lit. b

) C. proc. pen., în subsidiar, pentru infracțiunile prev. de art. 6 și art. 9 din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte constată că și acesta este nefondat.

Astfel, așa după cum ambele instanțe au reținut, faptele inculpatului M.D. comise ca și complice al soției sale, pe care a ajutat-o direct ca aceasta să realizeze în perioada iulie 2009 - octombrie 2010, scopul de a omite, în tot să evidențieze în actele contabile operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediile principale ale societății de mai sus, administrate de aceasta și de a nu vărsa, cu intenție, în 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, apoi a cesionat fictiv părțile sociale deținute în scopul îngreunării/zădărnicirii verificărilor fiscale, către înv. O.R., cauzând astfel în maniera expusă, cu intenție și alăturat învinuitei de mai sus, prejudiciile de 2.958.904 RON plus 299.563 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, fapte prevăzute și pedepsite de art. 6 și 9 alin. (1) lit. b) și lit. f) din Legea nr. 241/2005 în aceeași ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce privește infracțiunile de evaziune fiscală (în forma complicității) prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 și de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și lit. f) din Legea nr. 241/2005 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.D., în mod corect atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut că din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză a reieșit vinovăția acestui inculpat, atât sub latură obiectivă cât și sub latură subiectivă, prin raportare la textele de lege incriminatoare.

La stabilirea situației de fapt și la dovedirea vinovăției inculpatului M.D. s-au avut în vedere declarațiile administratorului SC S.C. SRL, martorul P.P.D., din care a reieșit că pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare deșeuri metalice cu SC M.R. SRL s-a prezentat inculpatul M.D., soțul inculpatei M.V., care a semnat contractul, acesta înaintând totodată și avizele de însoțire a mărfii și facturile fiscale reprezentând contravaloarea mărfii, emise în numele societății.

Cu ocazia prezentării planșei fotografice, acesta a identificat persoanele care au reprezentat societatea M.R. SRL în relația cu SC S.C. S.R.L., în persoana inculpaților M.D. și M.V.

De asemenea, martorii C.M., asociat în cadrul SC I.M. SRL și G.C.I., director în cadrul SC C. SRL Constanța, au declarat că, pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare deșeuri metalice cu SC M.R. S.R.L., s-a prezentat inc. M.D., care a înaintat avize pentru marfă și facturi fiscale.

Totodată, în urma studierii suportului tehnic tip CD, reprezentând extrase cont bancar al societății și anexat adresei mai sus menționate, la rubrica „Descriere operațiune" figurează numele inculpatului M.D.

Cu ocazia audierii, inculpata M.V., printre altele, a mai declarat că îl trimitea pe inc. M.D. să înainteze facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii la diferiții parteneri de afaceri, recunoscând că a reținut contribuțiile datorate bugetului statului, precum și că a folosit banii rezultați, în interes propriu.

Inculpatul M.D. a declarat în cursul urmăririi penale că a ajutat-o pe inculpata M.V. să înființeze societatea și să declare fictiv sediul la domiciliul său, să desfășoare în mod efectiv activitățile comerciale.

De asemenea, din Adresa nr. 2534 din 06 septembrie 2011, Direcția Juridic & Guvernantă Corporativă din cadrul RB - Sucursala Constanța, a comunicat că SC M.R. SRL are cont deschis la această unitate de către inculpata M.V., persoana de contact la bancă fiind desemnat inculpatul M.D., care deține o „delegație", pentru a efectua operațiuni bancare.

Ca urmare a tuturor argumentelor anterior prezentate, Înalta Curte constată că, din coroborarea acestor mijloace de probă, ambele instanțe, în mod corect au reținut că, în perioada iulie 2009 - octombrie 2010, inculpatul M.D. a ajutat-o direct pe soția sa M.V. (administrator al SC M.C. SRL Constanța având ca obiect de activitate „Comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor") ca aceasta să omită în tot să evidențieze în actele contabile operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, precum și să se sustragă de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății comerciale administrată de inculpata M.V. și de a nu vărsa, cu intenție, în 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

Pe cale de consecință, prima instanță a constatat și cea de prim control judiciar și-a însușit concluzia că latura obiectivă a infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 și de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și lit. f) din Legea nr. 241/2005 reiese din declarația inculpatei M.V. care se coroborează cu declarațiile martorilor P.P.D., C.M. și G.C.I. (administratorii unor societăți comerciale care au cumpărat de la SC M.R. SRL diferite cantități de deșeuri metalice) care au precizat că inculpatul M.D. a fost persoana care a semnat contractele de vânzare-cumpărare deșeuri metalice cu SC M.R. S.R.L., acesta înaintând totodată și avizele de însoțire a mărfii și facturile fiscale reprezentând contravaloarea mărfii, emise în numele societății, precum și din Adresa nr. 2534 din 06 septembrie 2011, Direcția Juridic & Guvernantă Corporativă din cadrul RB - Sucursala Constanța, din care reiese că SC M.R. SRL are cont deschis la această unitate de către inculpata M.V., persoana de contact la bancă fiind desemnat inculpatul M.D., care deține o „delegație", pentru a efectua operațiuni bancare, iar din extrasele de cont bancar ale societății anexate la rubrica „Descriere operațiune" figurează numele inculpatului M.D.

De asemenea, s-a mai reținut că sediul social al societății comerciale SC M.R. SRL Constanța a fost declarat ca fiind în comuna Cuza Vodă, (potrivit actului constitutiv al acestei societăți comerciale), acest sediu fiind astfel stabilit la domiciliul inculpatului M.D. (astfel cum reiese din contractul de locațiune încheiat la data de 07 iulie 2009 între inculpatul M.D. și SC M.R. SRL Constanța) iar din Adresa nr. 7878 din 07 septembrie 2011 a Ministerului Finanțelor Publice - ANAF - DGFP Constanța prin care s-a înaintat Procesul-verbal de verificare fiscală a SC M.R. SRL Constanța pentru perioada 01 septembrie 2009 - 30 septembrie 2010 a reieșit că această societate nu desfășoară activitate la sediul social declarat.

Toate aceste activități desfășurate de către inculpatul M.D. în perioada 01 septembrie 2009 - 30 septembrie 2010 (prezentarea la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare deșeuri metalice pentru SC M.R. SRL Constanța cu diferite societăți comerciale, efectuarea de operațiuni bancare pentru SC M.R. SRL Constanța, stabilirea sediului acestei societății comerciale la domiciliul său) se circumscriu unor acțiuni de ajutorare, în sensul complicității potrivit art. 26 C. pen., a inculpatei M.V. (asociat unic și administrator al SC M.R. SRL Constanța) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. b) și lit. f) din Legea nr. 241/2005, infracțiuni a căror săvârșire a fost recunoscută de către inculpata M.V. în cadrul procedurii de judecată prev. de art. 320

C. proc. pen.

În raport de toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs formulate de inculpatul M.D. prin care s-a susținut că faptele prev. de art. 26 raportat la art. 6 și art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu au fost săvârșite de către acesta sau că nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, în raport de contribuția sa minimă, întrucât așa după cum s-a arătat contribuția sa nu a fost deloc de neglijat la comiterea faptelor, acesta dând un ajutor important coinculpatei M.V. la săvârșirea acestora.

Înalta Curte analizând decizia atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

pct. 14 C. proc. pen., privind reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate, în raport de materialul probator administrat în cauză, de persoana inculpatului, de contribuția minima la săvârșirea faptelor și de circumstanțele personale, respectiv, faptul că are 2 copii minori în întreținere, iar unul dintre aceștia este cu handicap, constată că acesta a fost just individualizat de către instanța de fond, fiind menținut de către instanța de apel.

Au fost avute astfel în vedere limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 1 an la 3 ani, respectiv de la 2 ani la 8 ani), circumstanțele reale de săvârșire a faptei (ajutorul important dat de către inculpatul M.D. inculpatei M.V. la săvârșirea acestor fapte), urmările produse (prejudiciile mari cauzate, 2.958.904 RON pentru Statul român și 299.563 RON pentru Administrația Fondului pentru Mediu), circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră și a dat dovadă de perseverență infracțională, săvârșind aceste infracțiuni în stare de recidivă post condamnatorie potrivit art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnat anterior tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, neimpunându-se astfel reducerea pedepselor de 1 an, respectiv 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, aceste pedepse constituind minimele speciale de pedeapsă; aspecte față de se constată că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a vreunei circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen.

Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, și menținută de cea de prim control judiciar, scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei, având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie, perseverența infracțională a inculpatului în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni (de evaziune fiscală) și aplicarea prev. art. 83 alin. (1) C. pen. cu privire la condamnarea anterioară, pedeapsa rezultantă urmând a fi executată în regim de detenție, potrivit Deciziei în interesul legii nr. 1/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă astfel cum a fost stabilită de către instanța de fond și menținută de cea de control judiciar pentru infracțiunile prev. de art. 26 raportat la art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen.

Conform dispozițiilor legale anterior menționate, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este întotdeauna o măsură cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului o anumită suferință, atât de ordin moral, cât și de ordin fizic ea are în mod firesc și un puternic rol și efect educativ.

Realizarea scopului pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat, cât și de către alte persoane predispuse să săvârșească fapte penale.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Înalta Curte urmează a le respinge conform art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, inculpatul M.D. și Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța împotriva Deciziei penale nr. 73/P din data de 14 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat M.D. la plata sumei de 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați M.V. și O.R. în sumă de câte 300 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată persoană juridică SC M.R. SRL Cuza Vodă prin mandatar A.C.M. în sumă de 300 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare