ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 819/2012

Asupra recursului inculpatului, În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 64 din data de 16 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 5884/118/2010, s-a hotărât: În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; A fost condamnat printre alții inculpatul C.D. , la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen.; S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; A fost condamnat același inculpat C.D., la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; A fost condamnat același inculpat C.D., la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii uz de fals. În baza art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; A fost condamnat același inculpat C.D., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii uzurpare de calități oficiale. În baza art. 86 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; A fost condamnat același inculpat C.D., la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.; S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 8 (opt) ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., raportat art. 66 C. pen.; S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.; S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.; S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.D. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 20 iunie 2010 la zi. Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: La data de 19 iunie 2010, a fost înregistrată plângerea penală depusă de numitul D.R.

din Medgidia str. Stejarului, jud. Constanța, prin care sesiza că un anumit «D.T.», persoană care se prezenta drept șef al Corpului de Control al Guvernului, legitimându-se cu acte ce îi vădeau a avea această calitate practic inexistentă, dorește să îl determine să încheie un contract cu societatea sa, pentru livrarea a 900 sau 1000 de calculatoare second hand, la un preț atractiv, motiv pentru care, după discuții prealabile cu acesta, a devenit suspicios și a depus sus-menționata plângere iar după o primă discuție preliminară, în sensul menționat, au stabilit să se mai vadă o dată în seara aceleiași zile. În cursul lunii mai a anului 2010, numitul D.R., administrator al SC R.S.H. SRL din Medgidia str. Călugăreni, a procedat la postarea de anunțuri/afișe lipite pe stâlpi, ziduri, în comunele Tortoman și Siliștea, prin care își făcea reclamă legată de această afacere.

În data de 18 iunie 2010, respectivul a fost contactat telefonic de inculpat, care s-a prezentat drept «D.T. - șeful Corpului de Control al Guvernului», solicitându-i o întâlnire. D.R. a acceptat imediat, fixându-se ca loc al acestei întâlniri, o cafenea din centrul orașului Medgidia, unde inculpatul sosit în jurul orelor prânzului, conducând auto A., apoi s-a legitimat cu o legitimație ce îi atesta această calitate. D.R. s-a deplasat între timp la sediul firmei sale, unde a discutat cu angajații despre această situație nou apărută. În seara zilei de 18 iunie 2010, inculpatul s-a reîntâlnit cu D.R., care venise însoțit și de martorul G.C.

Cu ocazia discuțiilor purtate, în parte înregistrate cu ajutorul telefonului mobil de către martorul D.R., inculpatul l-a asigurat din nou pe acesta că are calitatea de funcționar superior în Guvern, legitimându-se din nou, apoi a afirmat că este provenit din zonă și astfel înțelege să îi ajute pe locuitorii din Medgidia, ca o manifestare de patriotism local, motiv pentru care ar fi ales firma martorului menționat, spre a face achiziția a 1000 de calculatoare. S-a stabilit ca la început să se livreze o tranșă de 150 de calculatoare, urmând a fi trimise în continuare și celelalte din totalul comenzii stabilite. După această discuție, martorii menționați au început să aibă suspiciuni legate de persoana inculpatului, astfel că au devenit prudenți, dar în același timp și-au păstrat și interesul în cauză, în situația în care totul ar fi în regulă.

Este de precizat că, pentru a le crea convingerea unor intenții serioase, inculpatul insista în calitatea sa de membru al unității de control a Guvernului, care era animat de patriotism local și dorea, așa cum am explicat, să atribuie contractul ce urma să se încheie - societății martorului D.R. Urmarea sesizării formulate în cauză, a fost dispusă, în temeiul art. 91 2 pct. 2 C. proc. pen., localizarea, înregistrarea și înregistrarea pe suport magnetic a convorbirilor și comunicațiilor purtate de pe telefonul inculpatului, măsura fiind ulterior confirmată de judecător în termen legal, prin încheierea nr. 118 din 23 iunie 2010. Așa cum a rezultat din analiza activității menționate, martorul D.R.

l-a contactat pe inculpat, au stabilit ca în ziua de 20 iunie 2010 să se întâlnească pentru a încheia contractul și emite factura pro/forma, fiind de relevat că inculpatul a «schimbat comanda», în sensul că a cerut ca din cantitatea de 1000 de calculatoare ce se va fi livrat, să fie incluse 500 laptop-uri. Din convorbirea, aparent independentă de obiectul prezentei anchete, purtată la ora 09.44. h 16 de inculpat cu o persoană neidentificată, se poate observa că acesta avea preocupări ilicite constante, întrucât a promis interlocutorului că îi va procura un atestat de pază contra sumei de 600 lei, fapt ce evidențiază că acest mod de viață este unul propriu inculpatului. În data de 20 iunie 2010, prin telefon, inculpatul stabilește cu martorul D.R.

să se întâlnească la sediul firmei în vederea încheierii contractului, fapt pentru care a fost efectuată deplasarea echipei operative, în regim de urgență la Medgidia. Între timp, inculpatul, care s-a deplasat și de această dată, ca și la primele întâlniri, cu un autoturism A., pe numele fiului uneia dintre concubinele sale, din București, respectiv numitul R.B.G., deși nu avea permis de conducere pentru nicio categorie, astfel că a ajuns la sediul firmei SC R.S.H. SRL, situat în Medgidia str. Călugăreni. Relativ la lipsa permisului de conducere, acest fapt este certificat de S.P.C.R.P.C.I.V. Constanța prin adresa nr. 21063 din 21 iunie 2010, trimisă în urma solicitărilor făcute cu ocazia anchetei penale.

Practic, atât în data de 18 iunie 2010, cât și în data de 20 iunie 2010, cu ocazia întâlnirilor din Medgidia, cu martorii D.R. și G.C., inculpatul s-a deplasat de la domiciliul unei a doua concubine pe care o avea, respectiv numita V.A.M. din Tortoman, tot cu acest autoturism, fapt ce a justificat și acuzația formulată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 R. Ajuns deci la sediul firmei, inculpatul a fost așteptat de martorii D.R. și G.A., unde s-a recomandat din nou «D.T. de la Guvern», părțile procedând la redactarea și semnarea a două exemplare ale contractului de livrare a 1000 de calculatoare (500 desktop-uri și 500 laptop-uri), de la societatea SC R.S.H. SRL către societatea SC U.T. SRL Hărșova, precum și a unei facturi pro forma, valoarea contractului fiind stabilită la suma totală de 870.000 lei (320000 plus 550000 lei), termenul de plată convenit fiind de 30 de zile.

La rubrica «beneficiar» a semnat inculpatul, în calitatea, de data aceasta, de reprezentant al SC U.T. SRL Hârșova. Pentru a induce în eroare pe martorul D.R., inculpatul C.D. a precizat, element de noutate față de discuțiile anterioare, că prin această societate se va face achiziția guvernamentală, ce vizează utilarea mai multor instituții publice din zonă cu astfel de calculatoare. Deși ulterior inculpatul a negat executarea semnăturii menționate, bazându-se evident pe faptul că a semnat neinteligibil, prin raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 74776/02/07.2010 al Serviciului Criminalistic al I.P.J. Constanța se infirmă apărarea expusă, întrucât se arată la capitolul «concluzii» că semnăturile în discuție au fost executate de inculpatul C.D.

A fost constatat, ca urmare a deplasării menționate, flagrantul infracțional, sens în care a fost întocmit procesul verbal din data de 20 iunie 2010 orele 13.00, semnat fără obiecțiuni inclusiv de inculpatul C.D. Întrucât asupra inculpatului s-a găsit o copie a certificatului de înmatriculare al SC U.T. SRL Hârșova, beneficiarul livrărilor în discuție, în vederea descoperirii și a altor eventuale înscrisuri și obiecte necesare anchetei, verificările s-au extins asupra mașinii cu care sosise inculpatul, ce se afla parcată în imediata apropiere a sediului societății SC R.S.H. SRL. Au fost astfel descoperite mai multe mijloace de probă, dintre care unele prezintă importanță deosebită în probarea activităților infracționale ale inculpatului, respectiv: - legitimația emisă aparent de G.R., pe numele «D.T.»- inspector șef - ecusonul/legitimație pe același nume și funcție, ambele purtând fotografia inculpatului C.D.

- o ștampilă emanând aparent de la A.N.R.S., cf. procesului verbal din aceiași dată, însușit de asemeni de inculpat. Prin adresa nr. 15A/5072/ CA din 22 iunie 2010, Guvernul a comunicat că legitimația și ecusonul în discuție nu sunt emise de către Secretariatul General al Guvernului, ceea ce justifică fără dubiu caracterul de fals al respectivelor înscrisuri oficiale. De asemenea, prin adresa nr. 4110 din 22 iunie 2010, A.N.R.S.P.S. atestă, de asemenea, caracterul de fals și al ștampilei cu impresiunea menționată ce au fost găsite asupra inculpatului, mai precis în autoturismul cu care rulase acesta în premomentele depistării sale în flagrant. Relativ la situația ștampilei, este de observat că a fost relevată ulterior o situație specială.

Astfel, fiind dusă la îndeplinire autorizația de percheziție informatică asupra laptop-ului găsit în mașina inculpatului, a fost evidențiată prezența unui program de generare a ștampilelor. În continuarea verificărilor, s-a procedat la analiza certificatului de înmatriculare al societății SC U.T. SRL Hărșova, prin intermediul căruia inculpatul C.D. dorise să «facă achiziția publică din discuție». Analizându-se datele existente la O.R.C. Constanța, s-a constatat că respectiva societate aparține în realitate martorului G.C., care a dobândit calitatea de administrator/asociat unic la data de 03 iunie 2010, prin cesionarea părților sociale deținute anterior de martorul A.F. și inculpatul V.M. În apărare, inculpatul C.D.

a declarat că de fapt ar fi efectuat doar un serviciu de curierat al copiei certificatului de înmatriculare al SC U.T. SRL Hărșova, către SC R.S.H. SRL Medgidia, apărare contrazisă evident de ansamblul probator al cauzei. S-au extins cercetările pe cale de consecință în referire la inculpatul V.M., întrucât apăruseră date legate de implicarea sa în încercarea de înșelăciune săvârșită de inculpatul C.D. Legal și firesc de altfel, inculpatul V.M. nu mai avea nicio calitate în cadrul SC U.T. SRL Hărșova, ceea ce însemna că nu putea să se implice în niciun fel de operațiune comercială a acesteia, decât numai dacă intenționa să o folosească ca atare în scopul unor fraude. Astfel, la orele 17 h 33 min.15, în data de 20 iunie 2010, inculpatul C.D.

îl apelează de pe telefon pe inculpatul V.M., pe postul acestuia, discuție din care s-a reținut că inculpatul V.M. era perfect conștient de demersurile inculpatului C.D. relative la încheierea contractului privind calculatoarele, stabilind chiar că se vor emite file C.E.C., ocazie cu care recunoaște în expres că i-a eliberat anterior copia certificatului de înmatriculare a societății, stabilind chiar și cum și unde să transporte viitoarea tranșă de marfă în depozitul pe care afirma că îl deține. În intenția de a se întâlni, între inculpații C.D. și V.M. au loc mai multe convorbiri telefonice, din analiza cărora se înlătură fără echivoc ideea implicării accidentale a acestuia în infracțiunea săvârșită de cel dintâi inculpat, așa cum se apără respectivul complice, evidențiindu-se sprijinul dat în baza unei înțelegeri prealabile.

De altfel, cu ocazia controlului corporal asupra inculpatului V.M., precum și asupra mașinii cu care circula acesta, au fost găsite documentele SC U.T. SRL Hărșova, atât actele constitutive cât și ștampila societății, cu toate că, potrivit procesului-verbal de predare/primire din 02 iunie 2010, adică la cea 18 zile înainte de această dată, formal, actele fuseseră chipurile predate noului asociat administrator, respectiv numitul A.F. Găsirea acestor documente și bunuri asupra inculpatului V.M. demonstrează că cesiunea a fost doar de fațadă, întrucât intenționa să le utilizeze în scopuri ilicite. Coroborând rezultatul constatărilor directe cu declarațiile inculpaților, ale martorilor și cu analiza rezultatului interceptărilor efectuate, rezultă cu certitudine implicarea conștientă a lui V.M.

în activitatea ilicită ce i se reține în sarcină. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C.D. și V.M. În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.D. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța și, pe fond, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispozițiile art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen.; în acest sens s-a arătat că din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii care i se reține în sarcină; în ceea ce privește infracțiunea de conducere fără permis pe drumurile publice, s-a solicitat a se observa că acesta nu a fost surprins nicio clipă conducând pe drumurile publice sau că există vreo dovadă în acest sens; referitor la infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, urmează a se observa că nici în acest sens nu există dovezi concrete că ar fi avut vreo tentativă să săvârșească această faptă; mai mult, ștampila găsită în mașina în care nu-i aparținea nu întrunea condițiile pentru a fi putea fi folosită în așa fel încât să săvârșească infracțiunea care i se reține în sarcină; în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, s-a precizat că există o înregistrare telefonică în care chiar coinculpatul îi spune inculpatului C.D.

să vină la el pentru că doar el poate semna actele fiind administratorul firmei. În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia spre minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., avându-se în vedere circumstanțele atenuante de care beneficiază apelantul, starea de sănătate precară, a fost sincer, a colaborat cu organele de cercetare penală. Prin decizia penală nr. 61/ P din 5 mai 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefundat, apelul inculpatului C.D. cât și pe cel al coinculpatului V.M., menținând starea de arest. Împotriva acestei hotărâri, C.D. a formulat recurs peste termen la 10 noiembrie 2011, 8 decembrie 2011, 11 octombrie 2011 pentru motivele arătate în partea introductivă și declarația atașată la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: În baza sentinței nr. 64 din 16 februarie 2011 a Tribunalul Constanța, hotărâre rămasă definitivă la 18 mai 2011 prin respingerea apelului, C.D. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare. La data de 5 mai 2011, data pronunțării în apel a deciziei penale nr. 61/P de către Curtea de Apel Constanța, apelantul C.D. a fost prezent, fiind în stare de arest și asistat de apărător, iar la aceeași dată, fiindu-i comunicată minuta deciziei, a semnat de primire. La data de 18 mai 2011 a fost emis mandatul de executare nr. 141 din 18 mai 2011 și condamnatul a fost încarcerat la Penitenciarul Poarta Albă. Ulterior, așa cum s-a arătat sub motivele invocate, s-au formulat cereri de recurs peste termen, respectiv la datele de 11 octombrie 2011, 10 noiembrie 2011 și 8 decembrie 2011. Potrivit dispozițiilor art. 385 3 alin. (1) C. proc.

pen., termenul de declarare a recursului este de 10 zile. La alin. (2) se prevede că dispozițiile art. 363 – art. 365 C. proc. pen., privind data de la care curge termenul de repunere în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător. Or, potrivit dispozițiilor art. 364 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a recursului este considerată ca fiind făcută în termen dacă instanța constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel, în speță recurs, a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. În speță, inculpatul nu a făcut dovada unei cauze temeinice de împiedicare, motivele invocate fiind simple afirmații, iar pe de altă parte mandatul de executare a fost emis la data de 18 mai 2011, în condițiile în care a fost prezent la soluționarea apelului, încât termenul de recurs de 10 zile este cu mult depășit.

În consecință, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de recurs, iar în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins ca tardiv. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul C.D. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 61/ P din 05 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2012.