ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 322/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din data de 16 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 5884/118/2010, s-a hotărât, între altele:

„ În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

Condamnă pe inculpatul C.D.,  deținut în Penitenciarul P.A. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen.;

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

Condamnă pe același inculpat C.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

Condamnă pe același inculpat C.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii uz de fals.

În baza art. 240 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Condamnă pe același inculpat C.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii uzurpare de calități oficiale.

În baza art. 86

1

din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

Condamnă pe același inculpat C.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen.;

Inculpatul execută pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. Raportat la art. 66 C. pen.;

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen.;

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.;

Menține măsura arestării preventive a inculpatului C.D.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 20 iunie 2010 la zi.

În baza 26 C. pen. cu aplicarea art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a)-art. 76 lit. b) C. pen.;

În baza art. 348 C. proc. pen.;

Desființează înscrisurile falsificate respectiv legitimația, cărți de vizită și ecusonul emise pentru T.D."

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 19 iunie 2010, a fost înregistrată plângerea penală depusă de numitul D.R. din M., jud. Constanța, prin care sesiza că un anumit T.D., persoană care se prezenta drept șef al Corpului de Control al Guvernului, legitimându-se cu acte ce îi vădeau a avea această calitate practic inexistentă, dorește să îl determine să încheie un contract cu societatea sa, pentru livrarea a 900 sau 1000 de calculatoare second hand, la un preț atractiv, motiv pentru care, după discuții prealabile cu acesta, a devenit suspicios și a depus sus-menționata plângere iar după o primă discuție preliminară, în sensul menționat, au stabilit să se mai vadă o dată în seara aceleiași zile.

În cursul lunii mai a anului 2010, numitul D.R. , administrator al SC R.S.H. SRL din Medgidia, a procedat la postarea de anunțuri/afișe lipite pe stâlpi, ziduri, în comunele Tortoman și Siliștea, prin care își făcea reclamă legată de această afacere.

În data de 18 iunie 2010, respectivul a fost contactat telefonic de inculpat, care s-a prezentat drept «T.D. șeful Corpului de Control al Guvernului», solicitându-i o întâlnire.

D.R. a acceptat imediat, fixându-se ca loc al acestei întâlniri, o cafenea din centrul orașului Medgidia, unde inculpatul sosit în jurul orelor prânzului, conducând auto A., apoi s-a legitimat cu o legitimație ce îi atesta această calitate.

D.R. s-a deplasat între timp la sediul firmei sale , unde a discutat cu angajații despre această situație nou apărută.

În seara zilei de 18 iunie 2010, inculpatul s-a reîntâlnit cu D.R., care venise însoțit și de martorul G.C.

Cu ocazia discuțiile purtate, în parte înregistrate cu ajutorul telefonului mobil de către martorul D.R. , inculpatul l-a asigurat din nou pe acesta că are calitatea de funcționar superior în Guvern, legitimându-se din nou, apoi a afirmat că este provenit din zonă și astfel înțelege să îi ajute pe locuitorii din Medgidia, ca o manifestare de patriotism local, motiv pentru care ar fi ales firma martorului menționat, spre a face achiziția a 1000 de calculatoare.

S-a stabilit ca la început să se livreze o tranșă de 150 de calculatoare, urmând a fi trimise în continuare și celelalte din totalul comenzii stabilite.

După această discuție, martorii menționați au început să aibe suspiciuni legate de persoana inculpatului, astfel că au devenit prudenți, dar în același timp și-au păstrat și interesul în cauză , în situația în care totul ar fi în regulă.

Este de precizat că, pentru a le crea convingerea unor intenții serioase, inculpatul insista în calitatea sa de membru al unității de control a Guvernului, care era animat de patriotism local și dorea, așa cum am explicat, să atribuie contractul ce urma să se încheie, societății martorului D.R.

Urmarea sesizării formulate în cauză, a fost dispusă, în temeiul art. 91

2

pct. 2 C. proc. pen, localizarea, înregistrarea și înregistrarea pe suport magnetic a convorbirilor și comunicațiilor purtate de pe telefonul inculpatului, măsura fiind ulterior confirmată de judecător în termen legal, prin încheierea din 23 iunie 2010.

Așa cum a rezultat din analiza activității menționate, martorul D.R. l-a contactat pe inculpat, au stabilit ca în ziua de 20 iunie 2010 să se întâlnească pentru a încheia contractul și emite factura pro/forma, fiind de relevat că inculpatul a «schimbat comanda», în sensul că a cerut ca din cantitatea de 1000 de calculatoare ce se va fi livrat, să fie incluse 500 laptop-uri.

Din convorbirea, aparent independentă de obiectul prezentei anchete, purtată la ora 09.44. h 16 de inculpat cu o persoană neidentificată, se poate observa că acesta avea preocupări ilicite constante, întrucât a promis interlocutorului că îi va procura un atestat de pază contra sumei de 600 RON, fapt ce evidențiază că acest mod de viață este unul propriu inculpatului.

În data de 20 iunie 2010, prin telefon, inculpatul stabilește cu martorul D.R. să se întâlnească la sediul firmei în vederea încheierii contractului, fapt pentru care a fost efectuată deplasarea echipei operative, în regim de urgență la Medgidia.

Între timp, inculpatul, care s-a deplasat și de această dată, ca și la primele întâlniri, cu un autoturism A. Înmatriculat pe numele fiului uneia dintre concubinele sale, din București, respectiv numitul R.B.G., deși nu avea permis de conducere pentru nici o categorie, astfel că a ajuns la sediul firmei SC R.S.H. SRL, situat în Medgidia.

Relativ la lipsa permisului de conducere, acest fapt este certificat de S.P.C.R.P.C.I.V. Constanța prin adresa din 21 iunie 2010, trimisă în urma solicitărilor făcute cu ocazia anchetei penale.

Practic, atât în data de 18 iunie 2010, cât și în data de 20 iunie 2010, cu ocazia întâlnirilor din Medgidia, cu martorii D.R. și G.C., inculpatul s-a deplasat de la domiciliul unei a doua concubine pe care o avea, respectiv numita V.A.M. din Tortoman, tot cu acest autoturism, fapt ce a justificat și acuzația formulată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Ajuns deci la sediul firmei, inculpatul a fost așteptat de martorii D.R. și G.A., unde s-a recomandat din nou «T.D. de la Guvern», părțile procedând la redactarea și semnarea a două exemplare ale contractului de livrare a 1.000 de calculatoare (500 desktop-uri și 500 laptop-uri), de la societatea SC R.S.H. SRL către societatea SC U.T. SRL Hărșova, precum și a unei facturi pro forma, valoarea contractului fiind stabilită la suma totală de 870.000 RON (320.000 plus 550.000 RON), termenul de plată convenit fiind de 30 de zile.

La rubrica «beneficiar» a semnat inculpatul, în calitatea, de data aceasta, de reprezentant al SC U.T. SRL Hărșova.

Pentru a induce în eroare pe martorul D.R., inculpatul C.D. a precizat, element de noutate față de discuțiile anterioare, că prin această societate se va face achiziția guvernamentală, ce vizează utilarea mai multor instituții publice din zonă cu astfel de calculatoare.

Deși ulterior inculpatul a negat executarea semnăturii menționate, bazându-se evident pe faptul că a semnat neinteligibil, prin raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 2 iulie 2010 al Serviciului Criminalistic al I.P.J. Constanța se infirmă apărarea expusă, întrucât se arată la capitolul «concluzii» că semnăturile în discuție au fost executate de inculpatul C.D.

A fost constatat, ca urmare a deplasării menționate, flagrantul infracțional, sens în care a fost întocmit procesul verbal din data de 20 iunie 2010 orele 13.00, semnat fără obiecțiuni inclusiv de inculpatul C.D.

Întrucât asupra inculpatului s-a găsit o copie a certificatului de înmatriculare al SC U.T. SRL Hărșova, beneficiarul livrărilor în discuție, în vederea descoperirii și a altor eventuale înscrisuri și obiecte necesare anchetei, verificările s-au extins asupra mașinii cu care sosise inculpatul, ce se afla parcată în imediata apropiere a sediului societății SC R.S.H. SRL.

Au fost astfel descoperite mai multe mijloace de probă, dintre care unele prezintă importanță deosebită în probarea activităților infracționale ale inculpatului, respectiv:

- legitimația emisă aparent de Guvernul României, pe numele «T.D.», inspector șef

- ecusonul/legitimație pe același nume și funcție, ambele purtând fotografia inculpatului C.D.

- o ștampilă emanând aparent de la Autoritatea Națională a Rezervelor Statului, conform procesului-verbal din aceiași dată, însușit deasemeni de inculpat. Prin adresa din 22 iunie 2010, Guvernul a comunicat că legitimația și ecusonul în discuție nu sunt emise de către Secretariatul General al Guvernului, ceea ce justifică fără dubiu caracterul de fals al respectivelor înscrisuri oficiale.

De asemenea, prin adresa din 22 iunie 2010, Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale atestă de asemenea caracterul de fals și al ștampilei cu impresiunea menționată ce au fost găsite asupra inculpatului, mai precis în autoturismul cu care rulase acesta în premomentele depistării sale în flagrant.

Relativ la situația ștampilei, este de observat că a fost relevată ulterior o situație specială.

Astfel, fiind dusă la îndeplinire autorizația de percheziție informatică asupra laptop-ului găsit în mașina inculpatului, a fost evidențiată prezența unui program de generare a ștampilelor.

În continuarea verificărilor, s-a procedat la analiza certificatului de înmatriculare al societății SC U.T. SRL Hărșova, prin intermediul căruia inculpatul C.D. dorise să «facă achiziția publică din discuție

».

Analizându-se datele existente la O.R.C. Constanța, s-a constatat că respectiva societate aparține în realitate martorului G.C.A., care a dobândit calitatea de administrator/asociat unic la data de 3 iunie 2010, prin cesionarea părților sociale deținute anterior de martorul A.F. și inculpatul V.M.

În apărare, inculpatul C.D. a declarat că de fapt ar fi efectuat doar un serviciu de curierat al copiei certificatului de înmatriculare al SC U.T. SRL Hărșova, către SC R.S.H. SRL Medgidia, apărare contrazisă evident de ansamblul probator al cauzei.

S-au extins cercetările pe cale de consecință în referire la inculpatul V.M., întrucât apăruseră date legate de implicarea sa în încercarea de înșelăciune săvârșită de inculpatul C.D.

Legal și firesc de altfel, inculpatul V.M. nu mai avea nici o calitate în cadrul SC U.T. SRL Hărșova, ceea ce însemna că nu putea să se implice în nici un fel de operațiune comercială a acesteia, decât numai dacă intenționa să o folosească ca atare în scopul unor fraude.

Astfel, la orele 17 h 33 min.15, în data de 20 iunie 2010, inculpatul C.D. îl apelează de pe telefon pe inculpatul V.M., pe postul acestuia, discuție din care rețin că inculpatul V.M. era perfect conștient de demersurile inculpatului C.D. relative la încheierea contractului privind calculatoarele, stabilind chiar că se vor emite file C.E.C., ocazie cu care recunoaște în expres că i-a eliberat anterior copia certificatului de înmatriculare a societății, stabilind chiar și cum și unde să transporte viitoarea tranșă de marfa în depozitul pe care afirma că îl deține.

În intenția de a se întâlni, între inculpații C.D. și V.M. au loc mai multe convorbiri telefonice, din analiza cărora se înlătură fără echivoc ideea implicării accidentale a acestuia în infracțiunea săvârșită de cel dintâi inculpat, așa cum se apără respectivul complice, evidențiindu-se sprijinul dat în baza unei înțelegeri prealabile.

De altfel , cu ocazia controlului corporal asupra inculpatului V.M., precum și asupra mașinii B. cu care circula acesta, au fost găsite documentele SC U.T. SRL Hărșova, atât actele constitutive cât și ștampila societății, cu toate că, potrivit procesului-verbal de predare/primire din 2 iunie 2010, adică la cea 18 zile înainte de această dată, formal, actele fuseseră chipurile predate noului asociat administrator, respectiv numitul A.F.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul C.D., apel, iar prin decizia penală din 5 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins apelurile declarate de inculpații V.M. și C.D., împotriva sentinței penale nr. 64 din data de 16 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 5884/118/2010, ca nefondate.

În baza art. 383 alin. (1

1

) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților V.M. și C.D.  pentru o perioadă de până la 60 zile, cu începere din data de 5 mai 2011, pentru fiecare.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.D. perioada arestării preventive de la data de 16 februarie 2011 și din pedeapsa aplicată inculpatului V.M. de la data de 7 aprilie 2011 la zi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.D., recurs care a fost respins, ca tardiv, prin decizia nr. 819 din 20 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

La data de 10 septembrie 2012, inculpatul C.D. a formulat un nou recurs împotriva deciziei penale nr. 61/P din 5 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie .

La termenul de azi, 31 ianuarie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților admisibilitatea recursului declarat de inculpatul C.D.

Examinând recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că acesta este inadmisibil.

Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Partea specială, Capitolul III din Titlul II al aceluiași Cod, se prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive, fiind arătate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În prezenta cauză, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu un nou recurs declarat de către inculpatul C.D., împotriva unei hotărâri rămase definitive, respectiv decizia penală nr. 61/P din 5 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, rămasă definitivă prin decizia nr. 819 din 20 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului pusă în discuție de instanță se constată a fi întemeiată.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.D.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 61/P din 05 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 8584/118/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.