ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1159/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 501 din 21 decembrie 2010 Tribunalul Dolj a respins cererea de schimbare încadrare juridică din infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare sub supraveghere pe durata termenului de încercare compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani stabilit de instanță, în total 3 ani și 6 luni.

În baza art. 86 3 C. pen., inculpatul a fost obligat pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere; - să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj la datele stabilite conform programului de supraveghere; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra art. 86 4 C. pen. S-a aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe care o va suspenda conform art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 alin. (3) lit. b) C. pr. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 28 septembrie 2010, la zi și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă acesta nu este arestat sau reținut în alte cauze. S-au anulat adeverințele falsificate de către inculpate. A fost obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 22 septembrie 2010, denunțătorul T.G. a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cu faptul că, în calitatea sa de secretar al Primăriei A. județul Dolj, inculpatul B.I. a eliberat la mai mulți cetățeni din comună adeverințe doveditoare a perioadei lucrate în cadru fostului C.A.P., adeverințe falsificate prin înscrierea în cuprinsul acestora a unor date nereale.

În schimbul acestor adeverințe, beneficiarii remiteau inculpatului diverse sume de bani, iar ulterior foloseau adeverințele la Casa Județeană de Pensii Dolj, pentru obținerea dreptului de pensie. La data de 27 septembrie 2010, în declarația data la parchet, a menținut aspectele formulate în denunț și a precizat că i-a solicitat inculpatului eliberarea unor adeverințe referitoare la activitatea desfășurată de el, de soția sa T.C. , de socrul său G.M. și de cumnatul său G.C., în cadrul fostei C.A.P. adeverințele fiindu-le necesare pentru Casa Județeană de Pensii Dolj. A mai ar ătat că în discuțiile avute cu inculpatul, acesta nu a avansat nici o sumă de bani ce ar trebui să o primească de la denunțător, însă acesta din urmă i-a spus că are cunoștință de faptul că o astfel de adeverință, se plătește cu 200-300 euro.

Denun țătorul a mai susținut că, în dimineața acelei zile i-a înmânat inculpatului carnetul său de muncă, precum și o copie a carnetului de muncă al soției sale, în vederea eliberării adeverințelor și că i-a cerut ca pe acele adeverințe să consemneze cum că cei doi ar fi lucrat la fostul C.A.P. minim 5 ani, spunându-i că în momentul în care va veni să ia adeverințele îi va da și banii cuveniți. În baza depozi ției denunțătorului, prin Ordonanța din 27 septembrie 2010, a fost autorizată în temeiul art. 91 alin. (2) din C. proc. pen. - interceptarea și înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunțător și inculpat pentru o perioadă de 48 ore, de la data de 27 septembrie 2010, orele 14.00, până la data de 29 septembrie 2010, orele 14.00.

În data de 28 septembrie 2010 în jurul orelor 08.30, denunțătorul s-a prezentat la sediul Primăriei com. A., l-a întâlnit pe inculpat în biroul său și l-a întrebat dacă i-a întocmit adeverințele solicitate. Inculpatul i-a spus că nu a întocmit încă adeverințele, însă va face acest lucru până în jurul orelor 13.00, cerându-i denunțătorului să revină la acea oră. În cursul aceleia și convorbiri, inculpatul a discutat cu denunțătorul aspecte referitoare la vechimea în activitatea de lucrător C.A.P. ce urmează să fie înscrise în adeverințele eliberate în favoarea denunțătorului, soției sale și a socrului său nici nu i-a spus inculpatului că până la momentul eliberării adeverințelor va face rost și de bani, urmând a se deplasa la Craiova pentru a scoate de la bancă banii trimiși de soția sa din străinătate, inculpatul răspunzându-i că: „lasă bă că vedem atunci” Inculpatul i-a cerut denun țătorului să aducă cartea de identitate a socrului său G.M.

pentru a putea întocmi adeverința și pentru acesta. În jurul orelor 13.00, denun țătorul a revenit la sediul Primăriei comunei A., l-a așteptat pe inculpat care era în ședința de consiliu local, iar în jurul orelor 14.40, când inculpatul a ieșit din clădire, a fost acostat de către denunțător care l-a întrebat despre adeverințe. Inculpatul i-a spus că adeverințele au fost întocmite, însă nu sunt semnate și ștampilate de către primar. I-a comunicat denunțătorului că va merge din nou în clădirea unde se desfășurase ședința de consiliu și îi va cere viceprimarului să vină să semneze și să ștampileze cele trei adeverințe. În scurt timp, inculpatul a revenit în sediul clădirii primăriei împreună cu viceprimarul P.l.

iar acesta din urmă a semnat și ștampilat cele trei adeverințe întocmite de inculpat pe numele T.G., T.C. și G.M., adeverințe falsificate prin înscrierea în conținutul acestora a unor aspecte necorespunzătoare realității. Dup ă ce a primit adeverințele de la viceprimar, denunțătorul s-a deplasat în biroul inculpatului și i-a înmânat acestuia suma de 1000 euro potrivit înțelegerii anterioare. Inculpatul constat ând că suma dată de denunțător este prea mare a intenționat să-i restituie acestuia o parte din ea (300 euro), însă a fost refuzat de către denunțător (în acest sens, procesul-verbal de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental). Inculpatul recunoa ște falsificarea celor trei adeverințe, însă susține că nu a stabilit cu denunțătorul ca în schimbul acestora să primească vreo sumă de bani.

A mai declarat că nu a pretins vreo sumă de bani de la denunțător, iar în privința sumei de bani găsită în buzunarul său, a precizat că aceasta i-a fost băgată în buzunar de către denunțător care, după acest gest, a părăsit în grabă biroul său. Înregistrarea audio-video efectuată în baza autorizației, infirmă apărarea inculpatului în sensul că acesta a intenționat să-i restituie denunțătorului nu întreaga sumă de bani, ci o parte din aceasta, apreciind că suma primită este prea mare pentru adeverințele eliberate, iar pe de altă parte aspect negat de denunțător) și că ulterior acesta ar fi părăsit imediat în fugă biroul - este infirmată de înregistrarea audio-video din care rezultă că după terminarea discuției referitoare la bani, cei doi au mai purtat discuții atât în biroul inculpatului cât și pe holul primăriei iar inculpatul nu a mai făcut nici un gest prin a încerca să restituie vreo sumă de bani denunțătorului.

Prin adresa cu nr. 5222 din 14 octombrie 2010, Prim ăria comunei A. a comunicat faptul că numitul G.M. a efectuat norme de muncă la fostul C.A.P. timp de 5 ani (și nu 10 așa cum a înscris inculpatul în adresa cu nr. 4994 din 28 septembrie 2010) iar numiții T.G. și T.C. nu figurează în registrele de evidența cu norme de munca la fostul C.A.P. În ap ărarea inculpatului s-a invocat aspectul provocării sale de către denunțător, în sensul că denunțătorul a insistat ca inculpatul să primească banii în momentul primirii adeverințelor falsificate, iar inculpatul a refuzat să primească acești bani. Din înregistrarea audio-video a rezultat faptul că inculpatul nu a refuzat ferm banii oferiți de către denunțător ci doar a insistat pe lângă acesta să ia înapoi o parte din suma oferită (300 euro), apreciind că suma primită este prea mare pentru cele 3 adeverințe falsificate.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței și avută în vedere și de tribunal a fost dovedită cu denunțul formulat de T.G., proces-verbal de surprindere în flagrant, planșe foto, înregistrări audio-video, transcrierea convorbirilor purtate în mediul ambiental, adeverințele întocmite în fals, declarațiile denunțătorului, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului. Fiind audiat inculpatul B.I. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa solicitând ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen. Constatând vinovăția inculpatului sub aspectul faptelor reținute în sarcina sa, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

și disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Ca modalitate de executare a pedepsei, instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi extins și fără executarea acesteia. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul B.I. În apelul Parchetului a fost criticată sentința instanței de fond pentru nelegalitate motivându-se că faptele inculpatului constând în eliberarea a 3 adeverințe doveditoare a perioadei lucrate în cadrul fostului C.A.P., acte falsificate prin înscrierea în cuprinsul acestora a unor date nereale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen., cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., fiind necesară și raportarea la dispozițiile art. 18 din Legea nr. 78/2000, astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Totodată, au fost invocate de parchet critici de netemeinicie privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, solicitându-se majorarea pedepselor și înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 , 86 3 , 86 4 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motivându-se că modalitatea de executare a pedepsei în regim de detenție este singura în măsură să contribuie la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., raportat la gravitatea faptelor comise.

În apelul declarat de inculpat au fost invocate critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea apelului, desființarea sentinței penale, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 254 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 256 C. pen., înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen. Prin decizia penală nr. 182 din 13 septembrie 2011 Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr. 501 din 21 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 14445/63/2010.

A respins apelul inculpatului B.I. A desființat sentința penală în parte pe latură penală. În baza art. 334 C. proc. penală a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000, în infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000. În baza art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000 coroborat cu art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000 a condamnat pe inculpatul B.I., la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 alin. (1) din Legea 78/2000 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere, pe durata termenului de încercare compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani stabilit de instanță, în total 4 ani.

A menținut dispozițiile din sentința penală, privind aplicarea dispozițiilor art. 86 3 C. pen. 86 4 C. pen. A menținut celelalte dispoziții din sentința penală. A obligat inculpatul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a reținut că referitor la încadrarea juridică a faptelor doar criticile formulate de parchet sunt întemeiate în sensul că se impunea reținerea formei continuare a infracțiunii de fals intelectual cât timp inculpatul în calitate de secretar al primăriei, în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice a întocmit trei adeverințe privind perioada lucrată în cadrul fostului C.A.P., acte falsificate ce cuprindeau date nereale.

De asemenea, reține instanța de apel că se impunea și reținerea disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 care reglementează regimul sancționator al infracțiunilor de corupție. Criticile formulate de inculpat referitoare la încadrarea juridică a infracțiunii de luare de mită, acesta susținând că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, au fost apreciate de instanța de prim control judiciar ca nefondate cât timp din probele dosarului a rezultat că inculpatul nu a respins nici un moment oferta denunțătorului privind plata unei sume de bani în schimbul întocmirii adeverințelor. Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor, apreciază instanța de prim control judiciar că aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de lege urmare reținerii disp.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, este aptă să contribuie la reeducarea inculpatului. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385 3 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul B.I. În recursul Parchetului au fost formulate critici de nelegalitate, constând în aceea că instanța de apel a omis să aplice în minuta și dispozitivul hotărârii prevederile art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. situație ce conduce la concluzia că pedeapsa aplicată inculpatului este în alte limite decât cele legale. De asemenea este criticată decizia penală atacată și pentru netemeinicie în privința modalității de executare apreciindu-se că se impune a se aplica inculpatului o pedeapsă cu executare în regim de detenție, numai în acest mod fiind posibilă realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.

Solicită Parchetul ca recursul său să fie analizat în raport de cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen. Referitor la recursul declarat de inculpatul B.I., deși în motivele depuse în scris la dosar sunt formulate mai multe critici de nelegalitate, apărătorul acestuia a învederat Înaltei Curți că nu susține motivele scrise de recurs și formulează doar critici de netemeinicie în raport de cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. sens în care solicită reținerea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 și art. 76 C. pen. și ca modalitate de executare din art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen. potrivit cărora instanța de recurs examinează cauza numai în raport de motivele de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., precum și din perspectiva disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele pe care le vom expune în continuare. Reține Înalta Curte că instanța de fond a realizat o analiză atentă și obiectivă a întregului ansamblu probator stabilind corect situația de fapt, încadrarea juridică dată faptelor corespunzătoare situației de fapt reținută, în mod just stabilind instanțele inferioare că sunt îndeplinite toate condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că la data de 28 septembrie 2010, inculpatul B.I. a primit de la denunțătorul T.G. suma de 1.000 euro pentru a-i elibera trei adeverințe privind vechimea în muncă în calitate de lucrător al fostului C.A.P., întocmind în fals adeverințele cu nr. 4994, 5001 și 5004 din data de 28 septembrie 2010. Criticile formulate de parchet din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. referitor la greșita încadrare juridică a faptei, nu sunt întemeiate. Așa cum lesne se poate observa, judecata cauzei, în fața primei instanțe a avut loc în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul B.I.

declarând pe parcursul cercetării judecătorești, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, că este de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În raport de poziția manifestată de inculpat prima instanță a procedat în consecință, limitele de pedeapsă fiind stabilite conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Procedând la o nouă judecată în fond, instanța de prim control judiciar, a admis apelul declarat de parchet și a înlăturat aspectele de nelegalitate vizând încadrarea juridică a faptelor respectiv omisiunea instanței de fond de a reține forma continuată a infracțiunii de fals intelectual reglementată de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

cât și raportarea infracțiunii de fals intelectual la dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Nici un moment instanța de prim control judiciar nu a menționat că revine asupra procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc. pen., din considerentele deciziei rezultând cu certitudine că limitele de pedeapsă sunt cele stabilite conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Faptul că în dispozitiv nu au fost menționate dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. nu poate conduce la reformarea deciziei recurate fiind vorba de a evidentă eroare materială ce poate fi îndreptată conform dispozițiilor art. 195 C. proc. pen. Dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. reprezintă o modalitate de desfășurare a judecății în cazul recunoașterii faptelor ori, omisiunea instanței de a face mențiunea disp.

art. 320 1 C. proc. pen. alături de fiecare infracțiune în parte nu poate atrage incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Ca atare, apreciază Înalta Curte că aceste critici formulate de parchet nu sunt întemeiate cât timp nici un moment instanța de apel nu a lăsat să se înțeleagă că revine asupra procedurii de judecată, din considerente rezultând neîndoielnic că judecata a avut loc în această procedură simplificată. Referitor la criticile de netemeinicie formulate deopotrivă atât de Parchet cât și de inculpat, reține Înalta Curte că nu sunt întemeiate. Pedeapsa aplicată inculpatului B.I. a fost bine dozată, instanța de prim control judiciar având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

realizând o proporție între gradul de pericol social concret al infracțiunii și pedeapsa aplicată. Natura infracțiunii, modalitatea de comitere a faptei, circumstanțele personale ale inculpatului, poziția manifestată de inculpat atât înainte de comiterea faptei, cât și ulterior, sunt împrejurări cărora instanța de prim control judiciar le-a dat eficiența cuvenită stabilind un regim sancționator apt să conducă la reeducarea inculpatului în sensul formării unei atitudini corecte față de ordinea de drept. În mod corect instanța de prim control judiciar a stabilit ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere față de circumstanțele personale pozitive ale inculpatului, măsurile de supraveghere cărora va trebui să se supună pe perioada termenului de încercare, fiind o garanție că nu va încerca pe viitor să comită alte fapte penale.

Apreciază Înalta Curte că decizia pronunțată de instanța de prim control judiciar nu comportă critici de netemeinicie astfel încât, sub acest aspect, nici criticile formulate de parchet și nici cele formulate de inculpat nu sunt întemeiate. Față de toate argumentele prezentate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de parchet și inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 182 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2012.