ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3756/2012

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din 22 februarie 2012 Tribunalul Dolj, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. rap.la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D.C.D.,  la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) - c) C. pen., mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, ce constituie termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționată a executării pedepsei.

A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 29 decembrie 2011, la orele 18.40 denunțătorul B.A. a sesizat, prin intermediul serviciului unic al apelurilor de urgență 112, faptul că în seara aceleiași zile, cu puțin timp înainte, când se deplasa cu autoturismul pe raza localității Malu Mare a fost oprit de un echipaj de poliție format din doi agenți. Agentul de poliție care l-a oprit (identificat în persoana învinuitului F.C.N.) i-a solicitat denunțătorului documentele, documente ce au fost apoi transmise de acesta colegului său de echipaj, inculpatul D.C.D.

Inculpatul i-a adus la cunoștință denunțătorului cum că ar fi săvârșit o contravenție rutieră, constând în depășirea neregulamentară a unui alt autovehicul și că, pentru această faptă urmează să fie sancționat cu amendă în cuantum de 1.200 lei și îi va fi reținut permisul în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 3 luni. Totodată, inculpatul i-a comunicat denunțătorului că, dacă vrea să scape cu o sancțiunea mai blândă și să nu îi fie reținut permisul, „pot rămâne prieteni" însă va trebui să îi dea suma de 300 euro sau 1.000 lei.

Denunțătorul s-a deplasat la autoturismul personal unde se afla și soția sa, a luat de la aceasta suma de 10 euro, pe care i-a oferit-o inculpatului în vederea restituirii documentelor și neaplicării sancțiunii. Inculpatul a refuzat primirea acestei sume de bani, spunând că este prea mică. După un timp de negocieri în care inculpatul l-a determinat pe denunțător să se mai gândească cu privire la consecințele aplicării sancțiunii, în final inculpatul a fost de acord ca denunțătorul să îi dea suma de 200 lei pentru a nu fi sancționat. Denunțătorul a înregistrat o parte a convorbirii purtate cu inculpatul, cu ajutorul telefonului său mobil, acesta pornind înregistratorul telefonului într-una din deplasările sale la autoturismul proprietate personală. Denunțătorul i-a propus inculpatului să-l însoțească la locuința părinților săi din localitatea Rojiște pentru a-i remite suma de bani, spunând că nu are asupra sa suma solicitată de inculpat. Inculpatul a fost de acord să se deplaseze cu autoturismul de serviciu al poliției în localitatea Rojiște la locuința părinților denunțătorului pentru a primi banii promiși de denunțător.

În acest scop inculpatul D. i-a propus colegului său, învinuitul F., (acesta era șofer pe autoturismul de serviciu al poliției) să se deplaseze cu autoturismul de serviciu în localitatea Rojiște, după denunțătorul B., în vederea primirii banilor.

Având cunoștință de motivul deplasării în localitatea Rojiște, după un moment de ezitare, învinuitul F. a fost de acord să îl transporte pe colegul său, inculpatul D., în localitatea Rojiște.

Astfel, după ce denunțătorul a pus în mișcare autoturismul său personal (un Mercedes înmatriculat în Italia), învinuitul F. a pus în mișcare autoturismul poliției, deplasându-se în spatele autoturismului denunțătorului. Pe drum către localitatea Rojiște, denunțătorul B. a apelat la serviciul 112 sesizând ceea ce i s-a întâmplat. După ce a sesizat pretinderea sumei de bani, denunțătorul și-a sunat fratele, martorul B.A., cerându-i să vină la șoseaua principală din localitatea Rojiște cu o sumă de bani cuprinsă între 200 și 1.000 lei, spunându-i că are probleme cu poliția. În momentul în care denunțătorul B. a oprit autoturismul pe drumul principal din localitatea Rojiște, învinuitul F. a oprit la rândul său autoturismul de serviciu al poliției în fața autoturismului denunțătorului.

În scurt timp, în zonă a venit și fratele denunțătorului, B.A., care i-a remis primului o sumă de bani spre a fi dată agentului de poliție. Denunțătorul împreună cu fratele său s-au deplasat la autoturismul poliției, pe partea stângă unde se afla învinuitul F., iar la semnul acestuia din urmă, cei doi s-au deplasat pe partea dreapta față a autoturismului poliției unde se afla inculpatul D. Denunțătorul i-a remis inculpatului D. suma de 250 lei, iar inculpatul i-a restituit acestuia documentele personale ale autoturismului. Inculpatul a primit suma de bani de la denunțător și i-a dat-o colegului său, învinuitul F., care a pus-o într-unul din buzunarele de la piept.

În dimineața zilei de 30 decembrie 2011, denunțătorul B.I.C. a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cu faptul că în seara zilei de 29 decembrie 2011, în timp ce conducea autoturismul cu (aparținând sock al cărui angajat este SC S.I.E. SRL Craiova), pe raza localității Malu Marea fost oprit de un echipaj de poliție format din doi agenți. Unul dintre agenți a oprit și-a declinat identitatea - F.- și apoi, celălalt (identificat în persoană inculpatului D.) i-a pretins bunuri de natura celor pe care le transporta pentru a nu-l reține permisul, pe motiv că ar fi depășit neregulamentar un alt autoturism. Pentru a nu fi sancționat și a nu i se reține permisul, denunțătorul i-a dat inculpatului cele două sticle de whisky (în valoare de 220 lei) primind înapoi documentele.

De asemenea, denunțătorul B. a precizat că pe tot timpul discuției avute cu inculpatul D., numai acesta i-a pretins bani pentru a-l exonera de răspundere pentru așa zisa abatere contravențională, iar învinuitul F. nu a intervenit în nici un moment în discuțiile dintre cei doi. Aceeași atitudine a avut-o denunțătorul B. și cu prilejul confruntării cu inculpatul.

De asemenea, cu ocazia confruntării dintre inculpatul D. și învinuitul F., (confruntare solicitată de către inculpat) învinuitul a menținut declarația dată în ziua de 30 decembrie 2011 la parchet, recunoscând faptul că l-a condus pe inculpat în localitatea Rojiște pentru ca acesta să primească banii de la denunțător, a primit ulterior banii de la acesta și l-a condus apoi la locuința martorului pentru a ascunde banii și bunurile.

Denunțătorul B. a declarat cum că i-ar fi dat inculpatului suma de 450 lei, însă din datele de anchetă nu s-a dovedit decât remiterea sumei de 250 lei. De asemenea, s-a mai stabilit că sticla de băutură alcoolică cu inscripția „Aniversario" a fost primită de inculpat de la martorul D.F. zis „Ș." din comuna Malu Mare, însă acesta a declarat că i-a făcut-o cadou inculpatului.

Din adresa din 30 decembrie 2011 a I.P.J. Dolj, a rezultat faptul că inculpatul D. și învinuitul F. au calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, inculpatul D. fiind desemnat ca polițist rutier prin Dispoziția I.G.P.R. din 28 august 2008, învinuitul F. nu este desemnat ca polițist rutier.

Din adresa din 30 decembrie 2011, a rezultat că în ziua de 29 decembrie 2011, inculpatul D. și învinuitul F. au fost în exercitarea atribuțiilor de serviciu în intervalul orar 16,00-24,00 la raza localității Malu Mare, Ghindeni, Rojiște.

De asemenea, din fișa postului inculpatului D. a rezultat că acesta avea atribuții de supraveghere, îndrumare și control în condițiile legii a participațiilor la traficul rutier, în zona de competență.

Faptele expuse mai sus s-au probat cu: denunțurile și declarațiile numiților B.A. și B.I.C., declarațiile martorilor V.J., B.A., L..G.C., D.F., declarațiile învinuitului F., procesul verbal de transcriere a convorbirilor înregistrate în medicul ambiental de către denunțătorul B., precum și transcrierea sesizării telefonice la serviciul 112.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu declarațiile martorilor denunțători B.I.C. și B.A., declarațiile martorilor F.C., L.G.C., D.F., B.A., V.J., procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate între inculpat și denunțătorul B.A., toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

De altfel, inculpatul D.C.D., încă de la debutul cercetării judecătorești și-a exprimat acordul de voință ca soluționarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Reținând că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Considerând că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate și chiar fără executarea acesteia, instanța de fond a stabilit ca modalitate de executare a pedepsei principale, suspendarea condiționată, reținând incidența disp. art. 81 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul D.C.D.

În apelul parchetului este criticată sentința instanței de fond pentru nelegalitate sub aspectul omisiunii instanței de fond în sensul reținerii la încadrarea juridică a infracțiunii de luare de mită și a alin. (1) al art. 254 C. pen., nededucererea din pedeapsă a duratei reținerii și arestării preventive cât și pentru netemeinicie, considerând parchetul că pedeapsa aplicată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare nu corespunde exigențelor prev. de art. 72 C. pen.

Inculpatul a declarat că își retrage apelul.

Prin Decizia penală nr. 170 din 16 mai 2012, Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr. 90 din 22 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 336/63/2012.

A desființat sentința în parte, sub aspectul laturii penale.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 254 alin. (2) C. pen. rap.la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.C.D. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

A dedus durata reținerii și arestării preventive de la 30 decembrie 2011, la 20 ianuarie 2012.

A menținut celelalte dispoziții din sentință.

A luat act că inculpatul își retrage apelul declarat în cauză.

A obligat inculpatul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide în acest sens, instanța de prim control judiciar a apreciat că doar criticile de nelegalitate formulate de parchet sunt întemeiate fapt pentru care a admis apelul parchetului și a reținut la încadrarea juridică a faptei disp. alin. (1) al art. 254 C. pen. și, de asemenea, a făcut aplicarea disp. art. 88 C. pen., deducând din pedeapsă perioada arestului preventiv.

A reținut instanța de prim control judiciar că pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine dozată de instanța de fond și nu comportă critici nici sub aspectul cuantumului pedepsei principale și nici cu privire la modalitatea de executare.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul D.C.D.

Criticile formulate de parchet se referă la următoarele aspecte:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii esențiale pentru inculpat, privind aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. - caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.;

- greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului - caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.;

- încadrarea juridică dată faptei este greșită - caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.;

- instanța de fond și instanța de apel au omis să dispună confiscarea sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de luare de mită - caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Fiind prezent în fața Înaltei Curți, inculpatul D.C.D. a declarat că înțelege să își retragă recursul, fapt pentru care Înalta Curte va dispune în consecință.

Criticile aduse sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., cât și în raport de limitele efectului devolutiv al recursului, reține Înalta Curte că recursul declarat de parchet este întemeiat doar sub aspectul criticilor de nelegalitate, fapt pentru care va dispune admiterea în aceste limite pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Astfel, reține Înalta Curte că situația de fapt reținută, corespunde conținutului probelor administrate în faza de urmărire, fapta a fost just încadrată juridic, a fost comisă în forma de vinovăție cerută de lege, în mod corect, reținând instanța de fond că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa.

Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că în seara zilei de 29 decembrie 2011, inculpatul D.C.D., în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de agent de poliție rutieră pe raza localităților Malu Mare a oprit în trafic pe denunțătorii B.I.C. și B.A. și invocând faptul că au săvârșit contravenții la regimul circulației rutiere a pretins și primit de la aceștia două sticle de băuturi alcoolice în valoare de 220 lei de la denunțătorul B.I.C. și, respectiv a pretins suma de 330 euro și a primit suma de 250 lei de la denunțătorul B.A. pentru a nu aplica sancțiunile contravenționale.

Inculpatul D. Cristian Denis a recunoscut fapta, declarând că este de acord ca judecata cauzei să se desfășoare în procedura simplificată, fapt pentru care prima instanță a procedat în consecință și a reținut incidența disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Procedând la schimbarea încadrării juridice a faptei cât și la o nouă judecată, instanța de apel a omis să rețină disp. art. 320

1

C. proc. pen., care au fost câștigate cauzei, astfel încât apreciază Înalta Curte că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., impunându-se casarea deciziei penale atacate sub acest aspect și reținerea acestor dispoziții la încadrarea juridică a faptei.

Această împrejurare poate fi calificată ca o eroare materială, întrucât din considerentele deciziei rezultă că instanța de apel a făcut referire la disp. art. 320

1

C. proc. pen., însă față de împrejurarea că pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită între limitele prev. de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pentru acuratețe și rigurozitate Înalta Curte va casa decizia penală sub acest aspect și va reține disp. art. 320

1

C. proc. pen., pentru a da o notă de legalitate pedepsei aplicate inculpatului.

Sunt întemeiate și criticile referitoare la nereținerea disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 78/2000 - infracțiunile de luare de mită - prevăzută de art. 254 C. pen., de dare de mită - prevăzută la art. 255 C. pen., de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 C. pen. și de trafic de influență - prevăzută la art. 257 C. pen. se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.

Incidența acestor dispoziții legale se impune a fi reținută, întrucât stabilește cadrul general de judecare și sancționare a infracțiunilor de corupție și pentru a face diferența de infracțiunile de corupție prevăzute de legea specială.

Decizia penală atacată cât și sentința penală sunt nelegale, întrucât cele două instanțe au omis să confiște bunurile obținute de inculpat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

Potrivit disp. art. 254 alin. (3) C. pen. - banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Cum din probele dosarului rezultă că inculpatul D.C.D. a pretins și primit de la denunțători suma de 250 lei și 2 sticle de băuturi alcoolice evaluate la suma de 220 lei, se impune confiscarea acestor sume ce au fost obținute în mod nelegal, această normă juridică având natura juridică a confiscării speciale prev. de art. 118 C. pen.

Criticile formulate de parchet cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului nu sunt întemeiate, în cauză nefiind incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine dozată de instanța de fond care a dat eficiență tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., realizând o proporție între gradul de pericol social concret al faptei comise și pedeapsa aplicată.

Este adevărat că fapta reținută în sarcina inculpatului este gravă prin natura ei cât și prin calitatea în care inculpatul a comis această faptă, însă apreciază Înalta Curte, în urma propriei analize că în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea pozitivă avută pe parcursul procesului penal, recunoscând faptele și colaborând cu organele de anchetă pentru stabilirea situației de fapt, regimul sancționator stabilit de instanțele de fond și apel, este în măsură să contribuie la atingerea scopului educativ și coercitiv al pedepsei.

De altfel atitudinea procesuală pozitivă adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal denotă faptul că și-a asumat faptele cât și consecințele acestora, nefiind necesară o înăsprire a sancțiunii penale.

Și modalitatea de executare a pedepsei a fost bine individualizată, în mod corect apreciind instanța de fond că reeducarea inculpatului se poate realiza fără executarea pedepsei, în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 72 C. pen.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursul parchetului, va casa în parte hotărârile atacate și rejudecând în fond

va reține la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 320

1

C. proc. pen.

Va confisca de la inculpat sumele de 250 de lei și, respectiv 220 de lei.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.C.D.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 170 din 16 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 90 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalului Dolj și rejudecând în fond:

Reține la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 320

1

C. proc. pen.

Confiscă de la inculpat sumele de 250 de lei și respectiv 220 de lei.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.C.D.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2012.