ÎCCJ, Decizia nr. 74/2014

Asupra cererii de apel de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1115 din 11 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3951/1/2013, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 83 C. pen., a atras atenția inculpatului asupra condițiilor în care poate interveni revocarea suspendării condiționate cu consecința executării în întregime a pedepsei ce nu se va contopi juridic.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1052/P/2012 din 11 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.D., cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, procuror în cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, divorțat, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpatul C.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere din culpă și vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) și art. 219 alin. (1) C. pen. și disjungerea cauzei privind pe N.M.C. și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.

În fapt, la data de 26 decembrie 2012, în jurul orei 1830, inculpatul C.D. a condus autoturismul marca A., pe Calea 13 Septembrie, din direcția Ghencea către Șoseaua Progresul. Când a ajuns la intersecția cu str. M. nu a respectat culoarea semaforului electric și a produs un accident de circulație, intrând în coliziune cu autoturismul marca H. condus de martorul N.P., autovehicul care circula pe str. Mihail Sebastian, pe culoarea verde a semaforului, din direcția Calea Rahovei către Răzoare.

În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a martorilor N.P. și N.M., pasager în autoturism, care au suferit leziuni traumatice ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, respectiv 4 - 5 zile de îngrijiri medicale.

După producerea accidentului, conducătorii auto au fost testați cu aparatul alcooltest Drager de către organele de poliție sosite la fața locului. În urma testării, cu testul 00756, a rezultat că inculpatul C.D. avea la ora 18:53 o valoare 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar pentru martorul N.P. rezultatul a fost negativ, conform buletinului de testare aflat la dosarul cauzei.

Raportat la rezultatul obținut în urma testării cu aparatul alcooltest, inculpatul a fost condus la Spitalul Universitar de Urgență București în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Conform procesului-verbal încheiat la această unitate, prelevarea probelor de sânge a fost efectuată la orele 2020 (prima probă) și respectiv 2120 (proba a doua).

În cuprinsul Buletinului de examinare clinică, însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, martorul T.D.C., medic la Spitalul Universitar de Urgență București, a consemnat la rubrica "circumstanțele consumului de alcool (declarația persoanei)" că inculpatul a consumat alcool, mai exact 40 ml de vin, în intervalul 9:00 - 18:00 și că a mâncat înainte de a consuma alcoolul. S-a menționat că, la finalul rubricii, inculpatul C.D. a semnat fără a avea obiecții.

Medicul T.D.C. a mai consemnat că inculpatul prezenta halenă alcoolică, nistagmus lateralizat - prezent (mișcare oscilatorie ritmică și involuntară a bulbului ocular), proba Romberg - pozitivă (test utilizat pentru aprecierea naturii tulburărilor de mers), concluzia fiind că inculpatul este sub influența alcoolului.

Fiind audiat, martorul T.D.C. a declarat că la data de 26 decembrie 2012, în timp ce își efectua serviciul de gardă în cadrul Spitalului Universitar de Urgență București, la camera de gardă s-au prezentat lucrători de poliție împreună cu inculpatul C.D., solicitând recoltarea a două probe de sânge de la acesta, necesare stabilirii alcoolemiei. Martorul a arătat că, după recoltarea primei probe de sânge, la ora 2020, l-a examinat clinic pe inculpat, rezultatul fiind consemnat în buletinul de examinare clinică, ocazie cu care a constatat că acesta "era vizibil sub influența băuturilor alcoolice, respectiv emana vapori de alcool, nu era orientat și se clătina."

Martorul N.F.V., prezent la locul producerii accidentului, a arătat în declarația sa că, la data de 26 decembrie 2012, în jurul orei 18:30, circula cu autoturismul său pe Calea 13 Septembrie, din direcția Șoseaua Progresul către Ghencea (sensul opus de mers al celui în care se deplasa inculpatul). Ajuns în dreptul intersecției cu str. Mihail Sebastian a oprit la culoarea roșie a semaforului. În timp ce era oprit la semafor, a auzit "o bubuitură" și a observat că în intersecție se loviseră două autoturisme. A coborât din autoturismul în care se afla și a apelat Serviciul de urgență 112 pentru a anunța accidentul.

În continuare, martorul a mai precizat că, după producerea accidentului, a rămas lângă cele două autoturisme avariate, până la sosirea lucrătorilor de poliție. În tot acest interval, atenția i-a fost atrasă de lipsa de reacție a inculpatului C.D., care nu a coborât din autoturismul său, având capul poziționat pe volan, martorul ajungând la concluzia că acesta se afla "vizibil" sub influența băuturilor alcoolice. A asistat apoi la cercetarea la fața locului efectuată de către organele de poliție, precum și la testarea cu aparatul alcooltest, care a indicat că inculpatul C.D. avea 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din data de 04 ianuarie 2013, emis de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", rezultă că la ora 2020 inculpatul C.D. avea o alcoolemie de 1,90 gr. ‰ (proba I) iar la ora 2120 avea o alcoolemie de 1,70 gr. ‰ (proba II).

Având în vedere că potrivit art. 6 lit. d) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge, pentru stabilirea alcoolemiei la momentul depistării sale în trafic (ora 18:30), în cauză s-a dispus, din oficiu, prin Ordonanța nr. 1052/P/2012 din data de 04 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiect interpretarea retroactivă a nivelului alcoolemiei avută de către inculpatul C.D.

Datele de consum reținute în cuprinsul ordonanței din data de 04 februarie 2013, sunt cele furnizate de către inculpat în cuprinsul declarațiilor sale din cursul urmăririi penale, declarații diferite cu privire la cantitatea de alcool consumată.

Prin schimbarea datelor de consum inculpatul a încercat să-și formuleze o serie de apărări care au vizat înlăturarea răspunderii sale penale, acreditând ideea că ar fi avut o alcoolemie mult mai mică decât cea stabilită, de natură să încadreze faptele sale în sfera contravențională.

Astfel, atât în declarația dată la momentul constatării infracțiunii (26 decembrie 2012), cât și în cele date după începerea urmăririi penale (15 ianuarie 2013), inculpatul a fost constant în a declara că a consumat 300 - 400 ml whisky într-un interval foarte scurt de timp, după impact, anterior momentului sosirii la fața locului a organelor de poliție. Cu toate acestea, în cuprinsul declarației din data de 15 ianuarie 2013, inculpatul și-a nuanțat poziția, precizând că a consumat băuturi alcoolice și înaintea producerii evenimentului rutier, respectiv 750 ml de vin - varianta I de consum.

La momentul prelevării probelor biologice de către personalul sanitar al unității medicale, aspecte cuprinse în buletinul de examinare clinică, inculpatul a declarat că a consumat 40 ml de vin, în intervalul 900 - 1800 și a mâncat înainte de a consuma alcoolul, același consum fiindu-i declarat și martorului T.D.C., medic la Spitalul Universitar de Urgență București.

Ulterior, cu ocazia audierii din data de 25 ianuarie 2013, inculpatul a revenit asupra datelor de consum, modificându-și în mod nejustificat declarația, arătând că a consumat 400 de ml de whisky într-un local situat în București, pe str. O., sector 5, anterior (cu aproximativ 30 de minute) producerii evenimentului în care a fost implicat - varianta II de consum.

Deși inițial a susținut că a consumat 300 - 400 ml whisky într-un interval foarte scurt de timp, după impact, inculpatul nu a putut furniza o explicație plauzibilă a retractărilor sale, susținând doar că a crezut că dacă plasează consumul de băuturi alcoolice după impactul cu autoturismul părții vătămate, "dă bine".

Ultima variantă de consum, susținută de către inculpatul C.D., se coroborează cu declarația martorului N.M.C., pasager în autoturismul condus de inculpat, care a arătat că, în intervalul 17:55 - 18:25, inculpatul a băut 420 ml de whisky și o gură de vin, iar după ingerarea băuturilor alcoolice au plecat cu autoturismul, ajungând la locul producerii accidentului în circa 10 - 15 minute - varianta III de consum.

Multiplele variante de consum declarat, intervalul de consum și împrejurarea dacă a consumat sau nu alimente înainte de a consuma alcool, au fost reținute în cuprinsul Ordonanței nr. 1052/P/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 04 februarie 2013, ce a avut ca obiect efectuarea unei expertize medico-legale, pentru a se determina alcoolemia avută de către inculpat la momentul depistării sale în trafic.

Din raportul de expertiză medico-legală din data de 22 mai 2013, întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" - Comisia pentru Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei rezultă că, la data de 26 decembrie 2012, ora 18:30, inculpatul C.D. putea avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 2,30 g ‰.

La baza calculului retroactiv al alcoolemiei au stat consemnările din cuprinsul Buletinului de examinare clinică - însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică din care rezultă că inculpatul a consumat 40 de ml vin, în intervalul 900 - 1800 și că a mâncat înainte de a consuma alcoolul și declarațiile date de martorul T.D.C., medic la Spitalul Universitar de Urgență București.

În cuprinsul raportului de expertiză medico-legală se mai menționează că, "din calculul teoretic efectuat prin aplicarea formulei Widmark rezultă că din consumul declarat s-ar fi realizat o alcoolemie sub limita de sensibilitate a metodei de dozare", constatându-se astfel "o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză", concluzia fiind că "neconcordanța denotă un consum de băuturi mai mare decât cel declarat".

Concluziile acestei expertize reprezintă valoarea rezultată din corelarea teoretică a alcoolemiilor stabilite la analiză cu cea rezultată din calculul teoretic al consumului declarat.

Raportul de expertiză medico-legală din data de 18 martie 2013, întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" - Comisia pentru Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei, analizează și celelalte variante de consum, furnizate atât de inculpatul C.D. cât și de martorul N.M.C., cu prilejul declarațiilor date în cursul urmăririi penale, cu privire la cantitatea de alcool consumată.

Însă analiza celor 3 variante de consum arată că niciuna din variantele de consum de alcool menționate de inculpat nu se corelează cu valoarea etilotestului, prezentând pentru fiecare în parte argumentele care stau în spatele concluziei.

Conform raportului de expertiză, în varianta I nu poate fi luat în considerare consumul celor 400 ml de whisky într-un interval de 3 minute, deoarece acest lucru este imposibil din punct de vedere medical, un asemenea consum producând "o intoleranță gastrică gravă cu vărsături și dureri abdominale."

Analiza variantei de consum I cuprinde și datele de consum care se regăsesc în declarația, pe formular de învinuit, a inculpatului C.D., potrivit căreia a băut atât înainte cât și după producerea accidentului. În raport de aceste date, raportul de expertiză arată că "întreaga cantitate de băutură din varianta I dinainte de ora 18:30 este neconcordantă cu valorile obținute la analiza sângelui, neconcordanța arătând un consum mai mic decât cel care ar justifica valorile alcoolemiilor stabilite la analiză", precum și "cantitatea de băutură consumată declarativ înainte de ora 18:30 nu se corelează cu etilotestul, determinând o valoare teoretică pentru ora 18:53 de 1,25 g ‰."

În concluzie, "dacă în mod ipotetic s-ar fi luat în calcul și cei 400 ml de whisky consumați afirmativ după ora 18:30, atunci întreaga cantitate de alcool ar fi dus la o alcoolemie corespunzătoare comei alcoolice, putând provoca chiar decesul."

În varianta a II-a, cantitatea de băutură declarată că ar fi fost consumată, corelată cu modalitatea de consum, ar fi determinat la ora 18:53 o alcoolemie teoretică de cca 0,80 g ‰, valoare în discordanță cu cea a etilotestului, cuprinsă teoretic între 1,65 - 2,05 g ‰. Pe de altă parte, această cantitate de băutură este concordantă cu valorile stabilite la analiza sângelui.

În varianta a III-a se întâlnește aproape aceeași situație cu aceea din varianta a II-a, în sensul că, din această cantitate și modalitate de consum, s-ar fi ajuns la o alcoolemie de 0,95 g ‰ la ora 18:53, valoare în discordanță cu cea obținută în etilotest. Această cantitate de băutură însă, se corelează pe deplin matematic cu valorile obținute la analiza sângelui.

Fiind audiat, inculpatul C.D. a recunoscut faptul că la data de 26 decembrie 2012, în jurul orei 18:30, a condus autoturismul marca A. pe Calea 13 Septembrie din direcția Ghencea către Șoseaua Progresul, autoturism în care se mai afla și martorul N.M.C., iar când a ajuns la intersecția cu str. Mihail Sebastian nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric. Urmare încălcării acestei reguli de circulație, a intrat în coliziune cu autoturismul marca H., condus de martorul N.P., autovehicul care circula pe str. Mihail Sebastian, pe culoarea verde a semaforului, din direcția Calea Rahovei către Răzoare.

Inculpatul a mai declarat că a fost testat cu aparatul alcooltest și apoi i s-au recoltat două probe biologice de sânge la unitatea sanitară, aflând rezultatul buletinului de analiză toxicologică.

Cu ocazia primei audieri din data de 15 ianuarie 2006, inculpatul C.D. a declarat că la aceeași dată, în jurul orelor 18:00, împreună cu martorul N.M.C., au consumat vin, cam o sticlă și jumătate, două persoane, într-un local situat în București, pe str. O., sector 5. De asemenea, inculpatul a arătată că a consumat și din sticla de whisky care se afla în mașină, înainte de a porni la drum, circa 100 de ml. După impact, înainte de sosirea organelor de poliție, a mai am băut circa 300 - 400 ml de whisky, din două guri, la un interval de 2 - 3 minute.

Ulterior, inculpatul nu a mai contestat că a condus autoturismul după ce a consumat alcool, dar a făcut diferite precizări cu privire la alcoolul consumat. Fără a prezenta nicio justificare plauzibilă a schimbării datelor de consum, a revenit asupra declarației anterioare, susținând că, de fapt, a consumat doar 400 ml de whisky în incinta localului arătat anterior, înainte însă de producerea accidentului.

Imediat după oprirea în trafic, în cuprinsul declarației inițiale, din data de 26 decembrie 2012, inculpatul a declarat că a consumat 400 de ml de whisky, după impactul cu autoturismul martorului. Raportat la acest aspect, în declarația dată după începerea urmăririi penale, inculpatul a declarat că a făcut această afirmație pentru că a crezut că dacă plasează consumul de băuturi alcoolice după impactul cu autoturismul părții vătămate, "dă bine".

În cursul urmăririi penale a fost audiat martorul N.M.C. care a declarat că la data de 26 decembrie 2012, în jurul orei 18:30, se afla în autoturismul condus de inculpat pe Calea 13 Septembrie. În momentul în care au ajuns la intersecția cu str. Mihail Sebastian, inculpatul a încetinit autoturismul, însă nu a oprit la culoarea roșie a semaforului, motiv pentru care, din partea dreaptă, de pe str. Mihail Sebastian, au fost loviți de un autoturism, care circula pe culoarea verde. După impact, ambii șoferi au fost testați cu alcooltestul, inculpatul având o valoare a alcoolemiei de 0,86 mg/l alcool în aerul expirat.

Martorul, vecin și prieten cu inculpatul, a susținut ultima variantă de consum declarat de inculpat, respectiv cea în care precizează că a consumat doar 400 de ml de whisky în incinta localului situat în București, pe str. O., sector 5. Martorul a declarat că inițial au comandat două sticle de vin alb, însă, după ce a gustat vinul, inculpatul s-a hotărât să consume whisky dintr-o sticlă pe care o avea în autoturism. Martorul a mai precizat că după ce au ieșit din bar, unde au poposit cca 40 de minute, inculpatul a mai luat o gură din sticla de whisky, a mâncat "o bucățică de șunculiță pe care o mai avea prin portbagaj" și s-au urcat în autoturism, conducând spre zona în care a avut loc accidentul.

Analizând declarația martorului N.M.C., în raport de apărările inculpatului C.D., acesta din urmă, în declarația din data de 25 ianuarie 2013, a susținut un interval de timp al consumului mai apropiat de momentul depistării cu intenția de a influența rezultatul recalculării alcoolemiei.

Un alt aspect care întărește concluzia că depoziția martorului nu corespunde adevărului îl reprezintă diferențele care apar, atât între declarațiile sale din datele de 21 ianuarie 2013 și 15 februarie 2013, cât și cele între declarațiile sale și ale inculpatului.

Astfel, dacă în prima declarație, martorul afirmă că au renunțat la ideea de a se deplasa la locuința prietenei inculpatului, unde fusese invitat în timp ce se afla în vizită la acesta, intrând în schimb în localul menționat anterior pentru a consuma băuturi alcoolice, în cea de-a doua declarație, martorul descrie cu lux de amănunte drumul parcurs până la prietena inculpatului, bagajele pe care le-a cărat și imobilul unde aceasta locuiește.

Nesinceritatea declarațiilor martorului apare tot mai evidentă, dacă este analizată prin comparație cu declarația inculpatului, așa cum rezultă din următoarele aspecte:

- "la data de 26 decembrie 2012, l-am chemat pe prietenul meu "M.", respectiv martorul N.M.C. la mine acasă pentru a mă ajuta să car niște bagaje (lenjerii, haine, cozonaci) la locuința prietenei mele N.G., situată pe str. T. într-un bloc la etajul 6." - declarația inculpatului, față de "la data de 26 decembrie 2012, în jurul orei 17:00, m-am prezentat la locuința inculpatului C.D., în virtutea relației de prietenie dintre noi, fiind și vecini. Precizez că am ajuns la locuința acestuia din proprie inițiativă, nefiind chemat de inculpat.", declarația martorului N.M.C.

- "Apoi am pornit autoturismul, și am plecat pe Trafic Greu ajungând cam în 5 - 6 minute la destinație. Am urcat imediat împreună cu martorul și le-am dat fratelui prietenei mele, care aștepta în cadrul ușii deschise", - declarația inculpatului, față de "am urcat în autoturismul marca A., condus de inculpat și am început deplasarea către locuința prietenei. De pe strada Ioniță Cegan, locul unde era parcat, am intrat pe str. Ion Urdăreanu și apoi pe Trafic Greu (Progresul). Am circulat până pe Calea Rahovei unde am intrat făcând dreapta. Susțin că am intrat pe str. Olaru Zamfir făcând stânga de pe Calea Rahovei. (...) Pe strada Olaru Zamfir am intrat prin capătul dinspre Calea Rahovei, am trecut de locul unde se afla barul (pe partea stângă a direcției de mers) și ne-am oprit pe partea dreaptă unde am coborât. (...) După ce am ajuns, inculpatul a sunat pe telefonul mobil o persoană. După aproximativ 1 - 2 minute a coborât acea persoană (care a deschis ușa de la intrare în bloc) și împreună am intrat în scara blocului. Am urcat pe scări un etaj sau două, nu îmi mai amintesc, și am lăsat bagajele în fața ușii respectivei persoane. ", declarația martorului N.M.C.

- "Am intrat înăuntru și ne-am așezat la o masă de lângă bar. Am cerut două sticle de vin sec, iar o persoană de sex feminin ne-a adus două sticle de vin alb sec, dar nu cunosc marca. Am gustat din vinul care ne-a fost adus la masă, însă deoarece nu mi-a plăcut, l-am trimis pe M. să aducă o sticlă de whisky pe care o aveam în autoturism. Cred că era o sticlă de T. care era nedesfăcută. Am consumat circa 400 ml, pe care i-am turnat într-un pahar. În bar am rămas circa 15 minute și am părăsit localul. Precizez că sticlele de vin le-am plătit înainte de consum." - declarația inculpatului, față de "am intrat în localul respectiv și ne-am așezat la o masă pătrată aflată în dreapta ușii de la intrare, rezemată de geam, care în acel moment era liberă. (...) Îmi aduc aminte că era o sticlă neagră, probabil J. de 750 ml. Eu l-am văzut pe acesta bând din sticlă. Nu am văzut dacă această sticlă era sau nu sigilată. Apreciez că inculpatul a băut cam jumătate din sticla care era plină, circa 300 - 400 ml. (...) La un moment dat, inculpatul a vrut să plecăm din bar și s-a dus la tejghea unde a achitat consumația, însă nu știu cât a costat. Precizez că pe a doua sticlă de vin am lăsat-o neterminată pe masă." declarația martorului N.M.C.

În consecință, în raport și de constatările raportului de expertiză medico-legală din data de 18 martie 2013, întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" - Comisia pentru Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei, care a demonstrat științific că declarațiile inculpatului și ale martorului N.M.C. sunt nesincere în ceea ce privește cantitățile de băuturi alcoolice și intervalul de consum, apare drept evidentă împrejurarea că datele de consum, schimbate în mod nejustificat de către inculpat și susținute (în varianta III) de către martorul N.M.C., apar ca fiind nesincere și date tocmai pentru crearea unui dubiu în legătură cu valoarea exactă a alcoolemiei, în vederea invocării principiului "in dubio pro reo".

Ținând seama de datele obiective din speță, și anume valoarea alcoolemiei stabilită prin recoltarea probelor de sânge, consemnată în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din data de 04 ianuarie 2013, precum și valoarea indicată de testul 00756 efectuat cu aparatul Drager, expertiza a stabilit că inculpatul avea o valoare a alcoolemiei de circa 2,30 ‰ la momentul producerii accidentului rutier.

Pentru aceste motive s-a reținut că declarațiile martorului nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.

În faza de urmărire penală s-a susținut că situația de fapt este confirmată și de martorii N.P. și N.M., șoferul și respectiv pasagerul din dreapta al autoturismului marca H. ce a intrat în coliziune cu autoturismul condus de inculpat.

Martorul N.P. a precizat că "în urma accidentului, s-a deschis airbag-ul de pe partea mea, căpătând o zgârietură deasupra sprâncenei drepte. Pe scaunul de lângă mine, în partea dreaptă, se afla mama mea, N.M., care avusese centura de siguranță pusă și care în acele momente acuza dureri în zona pieptului." După sosirea organelor de poliție, martorul a realizat că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice deoarece mirosea puternic a alcool și că acesta nu avea încheiată nici asigurare obligatorie RCA și, cu atât mai mult, nici CASCO, pentru autoturismul pe care îl conducea."

Fapta inculpatului C.D. care, la data de 26 decembrie 2012, în jurul orei 18:30, a fost depistat de către organele de poliție conducând pe drumurile publice autoturismul marca A., având o îmbibație alcoolică de cca. 2,30 g ‰ alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/ 2002 republicată.

Față de gravitatea deosebită a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, care este, prin definiție, o infracțiune formală (de pericol), se apreciază că gradul concret de pericol social al unei asemenea acțiuni ilicite nu rezultă doar din expunerea pur și simplu a cifrelor ce exprimă nivelul alcoolemiei, ce a depășit cu mult limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge, ci trebuie avute în vedere împrejurările în care a fost a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. Tocmai din cauza stării de intoxicație alcoolică avansată, inculpatul a provocat un accident de circulație, din care a rezultat rănirea ușoară a două persoane și avarierea autoturismelor.

Prin actul de sesizare s-a mai susținut că inculpatul a ignorat că, prin comportamentul său, putea să pună în pericol alți participanți la trafic, astfel încât nu se poate considera că s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărată de lege, respectiv siguranța în circulație pe drumurile publice. Calitatea inculpatului de magistrat, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, îi impunea o atitudine corespunzătoarea în raport cu valorile sociale ocrotite de lege și Constituția României, respectiv ordinea de drept, viața, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, cărora le-a adus atingere prin faptele sale.

Mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale:

- Proces-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de schița locului accidentului și planșa foto privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului;

- Declarațiile inculpatului C.D.;

- Declarațiile martorilor T.D.C., N.F.V., N.P. și N.M.C.;

- Buletinele de testare cu aparatul alcooltest Drager cu nr. de identificare 7410 ARZF-0440 și 7410 ARZF-0301 ale inculpatului și martorului N.P.;

- Buletinul de examinare clinică - Însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică;

- Buletinul de Analiză Toxicologică-Alcoolemie din data de 04 ianuarie 2013;

- Rapoartele de expertiză medico-legală din data de 18 martie 2013 și din data de 22 mai 2013;

- Rapoartele de expertiza medico-legală din data de 23 ianuarie 2013, privind pe martorii N.P. și N.M.

Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București care, prin Ordonanța nr. 13365/P/2012 din data de 28 decembrie 2012, a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere calitatea inculpatului.

Prin Rezoluția nr. 1052/P/2012 (nr. registru 2/2013) din data de 14 ianuarie 2013, ora 1030, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva numitului C.D.

Prin Ordonanța nr. 1052/P/2012 din data de 30 ianuarie 2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, având drept consecință suspendarea acestuia din funcția de procuror, prin Hotărârea nr. 18 din aceeași dată, a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori.

Prin procesul-verbal din data de 15 ianuarie 2013, i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 6 C. proc. pen. și art. 171 C. proc. pen., inculpatul declarând că nu dorește să fie audiat în această fază a urmăririi penale.

La data de 13 iunie 2013 inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, în prezența apărătorului ales. În cuprinsul procesului-verbal încheiat, acesta a declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii, iar declarația din data de 25 ianuarie 2013 reflectă adevărul. Inculpatul a mai arătat că în ziua de 26 decembrie 2012 a consumat circa 300 - 400 ml whisky și a gustat dintr-un pahar de vin cu apă (șpriț) numai în intervalul aproximativ 1755, 1800 - 1820, 1825 în barul de pe strada Zamfir Olaru, împreună cu martorul N.M.C. De asemenea, inculpatul și-a însușit concluziile raportului de expertiză medico-legală din 18 martie 2013, care arată că singurele variante care se coroborează pe deplin matematic cu analizele de sânge efectuate la 26 decembrie 2012 sunt cele în care avea la ora producerii accidentului o alcoolemie de 0,40 - 0,60 ‰ alcool pur în sânge.

Totodată inculpatul a solicitat suplimentarea probatoriului administrat în cauză, în sensul administrării în apărarea sa a următoarelor probe: audierea mai multor persoane cu care și-ar fi petrecut ziua de 26 decembrie 2012, care pot confirma că nu a consumat băuturi alcoolice în intervalul 900 - 1800, precum și și efectuarea unei confruntări cu martorul T.D.C., întrucât, în mod nereal, acesta a consemnat în buletinul de examinare clinică faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în intervalul 900 - 1800.

Prin Ordonanța nr. 1052/P/2012 din data de 13 iunie 2013, referitor la cererea de audiere, s-a reținut că reprezintă un fapt negativ, cu conținut nedeterminat, și, în consecință, nu poate face obiectul probațiunii, împrejurarea că inculpatul, în mod absolut, la data de 26 decembrie 2012, în intervalul 900 - 1800, nu a consumat băuturi alcoolice. Coroborat cu faptul că probele științifice administrate au demonstrat că niciuna din variantele de consum de alcool menționate de inculpat (inclusiv cea în care plasează ora consumului după ora 18:00) nu se corelează cu valoarea etilotestului, iar valoarea teoretică a alcoolemiei stabilite (de cca. 2,30 g ‰) este rezultată din corelarea teoretică a alcoolemiilor stabilite la analiză cu cea rezultată din calculul teoretic al consumului declarat, iar nu pe baza unor declarații de martori, care să poată fi combătute de declarațiile altor persoane propuse a fi audiate, astfel încât, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus respingerea cererii.

De asemenea, cererea de efectuare a unei confruntări între inculpatul C.D. și cu martorul T.D.C. a fost respinsă, ca nefiind concludentă și necesară, nedovedind fapte și împrejurări de care depinde justa soluționare a cauzei.

Ulterior, la data de 11 iulie 2013, inculpatului i-a fost prezentat din nou materialul de urmărire penală, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință conținutul Ordonanței nr. 1052/P/2012 din data de 13 iunie 2013, precum și împrejurarea că plângerea formulată împotriva acesteia a fost respinsă. Inculpatul a precizat că nu mai are alte cereri de formulat, în plus față de cererile de suplimentare a probatoriului respinse prin Ordonanța nr. 1052/P/2012 din data de 13 iunie 2013.

La primul termen de judecată, în ședința publică din data de 02 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a pus în discuție regularitatea actului de sesizare a instanței, a acordat cuvântul asupra cererilor de probatorii, a explicat inculpatului drepturile și obligațiile din cadrul procedurii, a început cercetarea judecătorească dând citire actului de sesizare și a stabilit agenda acestei cercetări astfel:

Înalta Curte i-a adus la cunoștință inculpatului prevederile dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. potrivit cărora poate declara personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și că poate solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu consecința reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, învederând totodată că acesta este momentul terminis până la care se poate prevala de dispozițiile textului legal invocate.

Inculpatul C.D., având cuvântul, a arătat personal că nu înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 263 și 264 C. proc. pen. și analizând conținutul Rechizitoriului nr. 1052/P/2012 din 11 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a constatat că acesta respectă, prin formă și conținut, toate cerințele legale cuprinse în textele menționate privind persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina acestuia, încadrarea juridică, dispoziția de trimitere în judecată, numele persoanelor ce urmează a fi citate în instanță, precum și mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei" astfel încât, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței.

La același termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 322 C. proc. pen., s-a dispus citirea actului de sesizare, după care, potrivit art. 320 alin. (2) și (3) C. proc. pen., s-a dat cuvântul pentru solicitarea de probatorii.

În baza art. 67 C. proc. pen., Înalta Curte a apreciat probele solicitate de inculpat, prin apărător ales, ca fiind utile cauzei, sens în care le-a încuviințat.

De asemenea, a apreciat ca fiind utile soluționării cauzei audierea celor patru martori indicați în actul de sesizare a instanței, motiv pentru care a dispus amânarea cauzei și a acordat termen la 11 noiembrie 2013, dispunând citarea martorilor T.D.C., N.F.V., N.M.C. și N.P. la adresele indicate în rechizitoriu.

La termenul din 11 noiembrie 2013 Înalta Curte a adus la cunoștință inculpatului prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., după care, în conformitate cu disp. art. 323 C. proc. pen. s-a procedat la audierea sa, declarația fiind tehnoredactată, semnată și atașată la dosarul cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 319, 327 și 328 C. proc. pen. Înalta Curte a procedat apoi la ascultarea martorilor N.M.C. și N.P., după depunerea jurământului, conform art. 85 C. proc. pen.

La termenul din 29 noiembrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 319, 327 și 328 C. proc. pen. Înalta Curte a procedat la ascultarea martorilor N.F.V., N.S.G., N.M. și G.T., după depunerea jurământului conform art. 85 C. proc. pen.

Apărătorul ales al inculpatului a arătat că nu insistă în audierea martorului T.D.C. și a solicitat să se dea citire declarație acestuia din cursul urmăririi penale, iar cu privire la martorul N.G., având în vedere motivele medicale pentru care acesta nu s-a putut prezenta în fața instanței, a arătat că apărarea înțelege să renunțe la audierea sa.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că este de acord cu renunțarea la audierea martorului N.G. și a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 329 C. proc. pen. în ceea ce-l privește pe acest martor, iar cu privire la martorul T.D.C. a susținut că este incidentă situația prevăzută de art. 327 alin. (3) C. proc. pen., prin urmare a solicitat să se dea citire depoziției sale din cursul urmăririi penale.

Înalta Curte, văzând poziția apărării și a reprezentantului Ministerului Public, a constatat, în temeiul art. 329 alin. (2) C. proc. pen., că apărarea a renunțat la audierea martorului N.G., apreciind, totodată, că audierea sa nu mai este utilă soluționării cauzei. În legătură cu cererea de a se da citire declarației martorului T.D.C., Înalta Curte a apreciat că, în condițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., se impune acest demers, întrucât din relațiile sosite la dosarul cauzei nu rezultă cu precizie momentul în care acest martor, medic militar, s-ar întoarce din misiune și momentul în care audierea sa nemijlocită ar putea avea loc. Ca urmare, în conformitate cu art. 327 alin. (3) C. proc. pen., magistratul asistent a dat citire declarației din cursul urmăririi penale a acestui martor.

La același termen de judecată, după epuizarea administrării probatoriilor admise anterior, în baza art. 320 alin. (4) C. proc. pen., apărătorul ales al inculpatului a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv depunerea la dosar a unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, din care rezultă că inculpatul C.D. se afla, la momentul săvârșirii faptei, în conflict cu conducerea Ministerului Public, a unui Curriculum Vitae al inculpatului și acte medicale din care rezultă că afecțiunile de care suferă inculpatul C. nu permit acestuia consumul de alcool. Reprezentantul Ministerului Public a arătat că nu solicită încuviințare de noi probe, iar în ceea ce privește probele solicitate de apărare a arătat că se opune probei cu înscrisuri constând în hotărârea judecătorească, întrucât această probă nu este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, cauza privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală, iar înscrisurile solicitate nu au legătură cu stabilirea situației de fapt. A apreciat însă ca fiind utilă proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

Înalta Curte, în urma deliberării, a apreciat că înscrisurile solicitate de apărare sunt utile soluționării cauzei pe aspectul circumstanțierii, motiv pentru care, în temeiul art. 67 C. proc. pen. a dispus încuviințarea și administrarea acestora.

Înalta Curte a apreciat că analiza coroborată a ansamblului probator face dovada deplină a faptei reținute în sarcina inculpatului, fiind aptă să răstoarne prezumția de nevinovăție.

În esență activitatea infracțională se circumscrie infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală.

Potrivit art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dovedirea acuzației în materie penală presupune dovedirea faptului conducerii autoturismului de către inculpat pe drumul public, aspect de altfel necontestat de acesta și existența unei alcoolemii ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge, la momentul desfășurării acestei activității. Odată dovedite aceste aspecte, elementul material al laturii obiective a infracțiunii este realizat.

În cauză inculpatului a urmărit dovedirea unui aspect de fapt ce se referă la consumul de alcool în cantitatea de 400 ml. whisky cu foarte scurt timp înaintea accidentului rutier ceea ce a generat lipsa absorbției suficiente cu consecința inexistenței limitei concentrației de alcool în sânge de peste 0,80 g/l ce determină actul ilicit penal. S-a susținut că absorbția se putea situa la nivelul de 0,40 - 0,80 g/l ce ar conduce la calificarea faptei ca act contravențional și excluderea probelor științifice ce susțineau o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge pe considerentul lipsei de precizie ori coerență a acestora.

În fapt, la data de 26 decembrie 2013, inculpatul a circulat cu autoturismul, având o alcoolemie de cca. 2,30 g ‰ situație în care la ora 18:30 a fost implicat într-un accident rutier din care au rezultat distrugeri ale autoturismelor și lezări ale integrității corporale (2 - 3 zile îngrijiri medicale pentru conducătorul auto și 4-5 zile îngrijiri medicale pentru ocupanta celui de-al doilea autoturism).

Accidentul rutier s-a produs, în data de 26 decembrie 2012, ora 18:30. În legătură cu ora producerii accidentului relevant este procesul verbal de redare în formă scrisă a înregistrării apelurilor către Serviciul 112 privind sesizarea accidentului rutier din data de 26 decembrie 2013 care sunt înregistrate în intervalul orar 18:31 - 18:32, procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor oculari. De asemenea, în declarația olografă din data de 26 decembrie 2013, inculpatul precizează ora producerii accidentului ca fiind 18:30.

La ora 18:53, concentrația alcoolului în aerul expirat a fost de 0,86 mg/l, potrivit testului alcoolscop. Cele cca. 20 de minute între momentul producerii accidentului și momentul testării se datorează imposibilității inculpatului de a se supune testului datorită stării de ebrietate în care acesta se afla, aspecte susținute de martorul N.F.V.

Raportul de expertiză medico-legală din 18 mai 2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, arată că valorii de 0,86 mg/l, de aer expirat îi corespunde teoretic o valoare cuprinsă între 1,65 - 2,05 g ‰ alcool în sânge cu o medie ponderată de 1,70 g ‰ (la un coeficient de echivalenta cuprinsa între 1,9 - 2,4 menționat în literatura de specialitate cu o medie ponderată în jurul valorii de 2).

Raportul de expertiză medico-legală din data de 22 mai 2013 emis de INML, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, a susținut faptul că la data de 26 decembrie 2012, la orele 18.30, numitul C.D. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică, în descreștere, de cca. 2,30 ‰. Înalta Curte a subliniat faptul că aceeași experți, prin această ultimă expertiză au revenit asupra concluziilor conținute în raportul întocmit în data de 18 mai 2013. Această poziție a fost explicată de experți prin aceea că expertiza reflectă valoarea rezultată din corelarea teoretica a alcoolemiilor stabilite prin analizele de sânge cu cea rezultată din calculul teoretic al consumului declarat. Înalta Curte a constatat că în cuprinsul prime expertize se susține că niciuna din cele 3 variantele de consum analizate și pentru care s-a calculat o alcoolemie nu se corelează cu valoarea etilotestului și, ca urmare, în cadrul acestei expertize, premisele de la care s-a plecat fiind eronate, concluzia nu poate fi judicioasă, respectiv nu poate conduce la stabilirea alcoolemiei la momentul accidentului rutier.

Concluzia probei științifice potrivit căreia la momentul accidentului rutier inculpatul putea avea o alcoolemie de cca. 2,30 g ‰ este susținută și de ansamblul declarațiilor de martori.

Astfel, martorul ocular N.M.C. a susținut că în jurul orei 18 s-au oprit la un bar unde inculpatul a consumat cca. 1/2 de sticlă de whisky și un pahar de vin. Imediat după acest consum de alcool au plecat cu mașina condusă de inculpat, producându-se accidentul rutier. Martorul a mai arătat că la cca. 5 minute după accident au sosit lucrătorii de poliție, iar inculpatul a suflat în etilotest, acesta indicând o valoare de cca. 0,80. Acest martor a mai susținut că el însuși consumase alcool astfel încât nu a mai putut reține alte date de la momentul săvârșirii faptei.

Martorul ocular N.P., conducătorul celui de-al doilea autoturism implicat în accidentul rutier, a arătat că la acel moment inculpatul prezenta halenă alcoolică, vorbea greoi, iar etilotestul a indicat 0,86.

Martorul ocular N.F.V. a arătat că "după ce au sosit agenții de poliție l-au coborât pe inculpat din mașină, iar acesta se afla într-o stare de ebrietate avansată. Martorul a subliniat că: Nu am văzut în viața mea pe cineva atât de beat la volan. Locuiesc în zonă, am doi copii și din acest motiv am stat la locul incidentului (...) Am fost martor și când inculpatul a suflat în etilotest și am observat și am văzut eu etilotestul care indica peste limita legală, nu îmi amintesc ce indica acel aparat, am fost prezent și am semnat un proces-verbal. Datele consemnate în procesul-verbal erau exact acelea pe care le indica etilotestul.

Imediat după ce am încercat să îl scot pe cel lovit din mașină m-am întors să către autoturismul A. și am observat cum șoferul, respectiv inculpatul din această cauză își sprijinea capul pe volan, după care încerca să se ridice și îi cădea capul pe spate, apoi îi cădea capul pe partea dreaptă către celălalt ocupant al mașinii. Domnii de la poliție l-au ridicat din mașină, întrucât nu se putea ține pe picioare. Inițial inculpatul nu a vrut să sufle în etilotest. Am stat după el să își revină. Cred că am stat o jumătate de oră. În această jumătate de oră de 4 ori a încercat să sufle în etilotest. Cred că nu reușea din cauza stării de ebrietate în care se afla. În toate cele patru situații a aruncat pe jos vârful etilotestului în care trebuia să sufle (...) la acel moment inculpatul vorbea incoerent. Am observat că la orice rugăminte a organului de poliție, inculpatul nu știa ce să facă, spre exemplu îl rugau să sufle iar acesta nu reușea să înțeleagă. Inculpatul spunea că trebuie să plece. De fapt nu înțelegea ce i se cerea să facă. Îi era neclar ce se întâmpla la acel moment. (...) etilotestul a arătat la acel moment valori peste limita legală. Nu pot să îmi dau seama dacă inculpatul se afla în stare de șoc. Dar îmi dau seama că se afla în stare de ebrietate."

Martora N.S.G., prietena inculpatului, a declarat elemente ce îi fuseseră relatate de inculpat, respectiv că acesta a condus sub influența alcoolului și a trecut pe culoarea roșie a semaforului, context în care a fost implicat într-un accident rutier.

Această martoră, ca de altfel și martorul G.T. ce se afla în relații de prietenie cu inculpatul, au susținut că maladiile de care suferă inculpatul și pentru care urmează un tratament medical și conduita sa asumată exclud, de regulă, consumul de alcool, acesta intervenind totuși cu caracter excepțional la data săvârșirii faptei datorită unei stări conflictuale chiar cu această martoră.

Declarațiile martorilor oculari, menționate anterior au forță probantă necondiționată, iar alături de probele științifice expuse și analizate nu fundamentează concluzia întrunirii condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.

Inculpatul personal, audiat fiind, nu a negat consumul de alcool anterior producerii evenimentului rutier, însă a încercat susținerea unor elemente de natură a conduce la reducerea alcoolemiei sub limita pentru care fapta este caracterizată ca infracțiune. Astfel a susținut că ingerarea alcoolului (40 ml. vin și cca. 400 ml. whisky) s-a realizat cu cca. 20 de minute înaintea accidentului, astfel încât absorbția nu era suficientă pentru a depăși limita de 0,80 g/l. Această apărare este combătută de concluzia raportului de expertiză și de celelalte elemente conținute de probele științifice, deja expuse anterior, ca și de declarațiile martorilor oculari ce au susținut vădita stare de ebrietate a inculpatului la momentul producerii accidentului rutier.

Din perspectiva probatoriului administrat de instanța de fond, a reținut că declarația martorului G.T., prietenul inculpatului, nu a evidențiat elemente utile cauzei, acesta întâlnindu-se cu inculpatul cu cca. 2 ore înaintea accidentului rutier, iar aprecierea sa în legătură cu faptul că la acel moment (ora 16:30) inculpatul nu părea sub influența băuturilor alcoolice sau că nu consuma în general alcool datorită unor maladii nu pot fi folosite decât cel mult ca și circumstanțe personale utile pe aspectul individualizării judiciare.

De asemenea, declarația martorului N.M., ce s-a aflat în domiciliul inculpatului în ziua săvârșirii infracțiunii, până în jurul orelor 17:10 ce a susținut că la momentul plecării sale acesta nu părea să fi consumat băuturi alcoolice nu sunt utile cauzei întrucât se referă la evenimentele petrecute anterior consumului de alcool ce este plasat în jurul orei 18:00.

Ca urmare, Înalta Curte a constatat că a fost pe deplin dovedit faptul că inculpatul a condus autoturismul, pe drumul public sub existența unei alcoolemii ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar apărările sale nu au fost susținute nici chiar de probele propuse de acesta.

În drept, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului C.D. care, la data de 26 decembrie 2012, ora 18:30, a condus pe drumurile publice autoturismul (marca A.), având o îmbibație alcoolică de cca. 2,30 g ‰ alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/ 2002 republicată.

Cu privire la latura subiectivă, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului de a conduce autovehiculul pe drumurile publice cu o alcoolemie ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge conduce implicit și la stabilirea intenției directe. Inculpatul, urcându-se la volan în starea descrisă anterior, a înfrânt în mod temeinic asumat regula de conduită, făcând să se realizeze conținutul constitutiv al infracțiunii.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate Înalta Curte a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevăd că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel instanța a evaluat: limitele de pedeapsă fixate în legea specială, respectiv închisoarea de la unu la 5 ani, gradul de pericol social relativ ridicat. Sub acest aspect Înalta Curte a reținut ca elemente ale periculozității îmbibația alcoolică de 2,30 g/l