ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 9/F din 17 martie 2020, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul A., avocat în Baroul Vaslui, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere", prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce orice vehicul, prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului prevăzut de art. 66 lit. i) din C. pen., interzis ca pedeapsă complementară.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 41 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 39 din C. pen. și art. 40 din C. pen., a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 lit. i) din C. pen., pe o durată de 2 ani, aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 41 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 lit. i) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.,

- 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 lit. i) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.,

- sporul 3 luni închisoare, pe care l-a înlăturat,

- 2 pedepse accesorii prevăzute de art. 66 lit. i) din C. pen.,

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 40 alin. (2) din C. pen., a contopit pedepsele de 9 luni închisoare, de 9 luni închisoare și de 9 luni închisoare și a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) Din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) din C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. i) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul DGA SP Vaslui sau SC B. SRL Vaslui.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

Conform art. 45 alin. (4) din C. pen., din durata pedepsei complementare aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă, s-a scăzut pedeapsa complementară executată, aplicată prin Sentința penală nr. 41 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Termenul de supraveghere, stabilit conform art. 92 din C. pen., se calculează de la data rămânerii definitive a Hotărârii de condamnare nr. 41 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 97 alin. (2) teza finală din C. pen.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași din 11 iulie 2019, în Dosar penal nr. x/2017, înregistrat sub nr. x/2019, din 16 iulie 2019, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Cauza a fost clasată pentru comiterea infracțiunilor de fals privind identitatea, prevăzută de art. 327 alin. (1), (2) din C. pen., în ce îl privește pe inculpat și de mărturie mincinoasă în ce o privește pe C.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în ziua de 26 mai 2017, inculpatul A. a condus autoturismul proprietate personală marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe drumul județean (DJ) 248C, pe ruta Vaslui Mogoșești (până la locul numit "D."), deși avea suspendat/reținut dreptul de a conduce autovehicule din data de 13 februarie 2016, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Prin Încheierea penală nr. 42 din 27 septembrie 2019 a Curții de Apel Iași, în cauză, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile și excepțiile invocate de inculpatul E., a constatat competența materială și teritorială a instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, a constatat regularitatea și legalitatea actului de sesizare a instanței și a dispus începerea judecății cauzei, pentru considerentele cuprinse în încheierea de cameră preliminară, rămasă definitivă prin necontestare.

La primul termen de judecată din 4 noiembrie 2019, inculpatul A. a fost audiat după aducerea la cunoștință, în esență, a conținutului acuzației penale cuprinse în rechizitoriu și înmânarea procesului-verbal cuprinzând drepturile sale procesuale pe durata procesului penal, precum și a dispozițiilor privind recunoașterea învinuirii și a efectelor înscrise în art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Nu a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.

În cauză s-a administrat proba testimonială constând în audierea martorilor din lucrări F., G. și H., a fost audiat inculpatul și, la cererea acestuia, s-a administrat proba cu înscrisuri. S-a atașat la dosarul cauzei Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Iași, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 41/F din 11 aprilie 2017.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, toate probele administrate în cursul cercetării judecătorești, Curtea a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 26 mai 2017, după data pronunțării Sentinței penale nr. 41/F din 11 aprilie 2017, dar înainte de a se pronunța Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost modificată și a rămas definitivă sentința penală de condamnare menționate, inculpatul A., deși avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat până la pronunțarea unei soluții definitive, a condus autoturismul său, marca x, cu nr. înmatriculare x, pe drumurile publice, pe ruta municipiul Vaslui-municipiul Iași (aproximativ 55 km).

Astfel, în ziua de 26 mai 2017, în jurul orei 16:00, echipajul de poliție format din agenți de poliție F. și G., din cadrul IPJ Iași - Serviciul Rutier, Biroul Drumuri Naționale și Europene, în timp ce efectuau serviciul de patrulare și control pe Drumul Județean (DJ) 248 Vaslui - Iași, au oprit, în zona denumită popular "D." (com. Mogoșești, jud. Iași), autoturismul marca x, cu nr. înmatriculare x, ce se deplasa dinspre municipiul Vaslui spre municipiul Iași, ocazie cu care au constatat că, la volan, se afla o persoană de sex masculin, iar pe bancheta din spate se aflau o persoană de sex feminin și un copil.

Inculpatul A., aflat la volanul autoturismului proprietate personală, a declarat că nu are niciun act asupra sa și a susținut că se numește H., născut la 30 august 1971 și a indicat codul numeric personal pentru a servi la identificare.

Agentul de poliție G. a verificat, prin intermediul stației mobile, baza de date M.A.I., cu evidența persoanelor și a constatat că persoana ale cărei date au fost comunicate, H., nu corespunde, din punct de vedere fizionomic, cu persoana aflată la volanul autoturismului, inculpatul A.

În această situație, agenții de poliție i-au solicitat inculpatului A. să-i însoțească la sediul Serviciului Rutier Iași, pentru identificare, conducându-l cu autospeciala MAI x.

În drum spre Serviciul Rutier, inculpatul A. și-a prezentat adevăratele date de stare civilă și acestea au fost verificate de agentul de poliție G. prin intermediul stației mobile de emisie recepție.

La sediul unității de poliție, agenții de poliție au interogat, prin intermediul calculatorului din birou, baza de date cu evidența persoanelor și baza de date cu evidența autoturismelor și permiselor de conducere cu privire la inculpatul A. și au constatat că acesta, la data depistării în trafic, avea suspendat dreptul de a conduce autoturismele pe drumurile publice, ca urmare a conducerii sub influența alcoolului și întocmirii unui dosar penal.

În aceste condiții, inculpatul A. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0 mg/l alcool în aerul expirat.

Agenții de poliție F. și G. au întocmit procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante în cuprinsul căruia au consemnat: oprirea în trafic a autoturismului x, cu nr. de înmatriculare x, depistarea, la volan a inculpatului A., prezentarea de către inculpat a unor date de identificare nereale, stabilirea adevăratei identități a inculpatului și testarea acestuia cu aparatul etilotest.

Totodată, agenții de poliție au consemnat atitudinea necorespunzătoare a inculpatului față de organele de poliție, precum și refuzul acestuia de a se legitima și de a oferi date privind identitatea sa.

Inculpatul A. a semnat, atât procesul-verbal la rubrica "persoana în cauză", cât și rezultatul testării cu aparatul etilotest.

Prin Adresa x din 21 septembrie 2017, I.P.J. Vaslui - Serviciul Rutier a comunicat că inculpatul A. a deținut permis de conducere categoria B, iar, la data de 26 mai 2017, acesta figura cu "restricții - reținut", întrucât, la data de 13 martie 2016, nu a respectat prevederile art. 336 alin. (1) din C. pen., moment în care i s-a reținut permisul de conducere și i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule până la soluționarea definitivă a cauzei penale.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul A., au fost audiați martorii, în acuzare, F., G. și H., iar inculpatul a solicitat administrarea de probe cu acte în circumstanțiere, probă administrată.

Inculpatul A. a declarat în fața instanței că, la data de 26 mai 2017, se afla în mașina personală marca x, cu nr. înmatriculare x, împreună cu soția sa și copilul, îndreptându-se dinspre Vaslui spre Iași, pentru un consult medical care îl privea pe copil. Autoturismul era condus de soția sa și nu de el personal. Au fost opriți de agenții de poliție rutieră care le-au spus că au farul din dreapta-spate spart. Soția se afla la volan, el se afla pe scaunul din dreapta, iar copilul se afla pe scaunul din spate. Agenții de poliție au solicitat documentele mașinii și carnetul de conducere. Soția nu a coborât din mașină, în primă fază, a dat documentele și agentul de poliție s-a îndreptat spre mașina de poliție, după care s-a întors la mașina lor și le-a spus că ITP-ul este expirat și este necesar să ridice plăcuțele de înmatriculare ale mașinii. L-au rugat pe agentul de poliție să nu ridice plăcuțele de înmatriculare și să-i lase în câmp pentru că aveau copilul bolnav și mergeau la un consult medical la Iași. Agentul de poliție i-a cerut să se legitimeze și nu avea actele la el. S-a identificat, i-a dat numele său și cine este și i s-a spus că trebuie să meargă la poliție să fie identificat. În acel moment, i-a spus polițistului că nu mai declară nimic și vrea să fie asistat de un coleg de-al său, avocat H.. Agentul de poliție i-a spus că nu este niciun avocat cu numele acesta și inculpatul i-a spus să verifice. Celălalt agent de poliție a stat tot timpul în mașina de poliție. Nu cunoștea pe niciunul dintre agenții de poliție și nu a avut nicio problemă cu agenții de poliție din zona județului Iași. A plecat cu mașina poliției la sediul Poliției Iași (unde s-a încheiat procesul-verbal), iar soția sa a rămas în mașina personală împreună cu copilul și au plecat spre spital.

A semnat procesul-verbal de constatare a infracțiunii, dar nu este de acord cu cele consemnate în procesul-verbal pentru că nu și-a declinat altă identitate și nu a condus autoturismul pe drumurile publice. Și-a declinat identitatea încă din momentul în care a coborât din mașina personală, când agentul de poliție le-a spus că le ia plăcuțele de înmatriculare și a fost întrebat în ce calitate intervine. Menține declarațiile date la urmărirea penală care sunt în același sens în care a declarat în fața instanței.

Nu a avut intenția să săvârșească o infracțiune și niciun interes sau motiv să săvârșească o astfel de faptă, după ce fusese deja condamnat, pentru că soția sa avea permis de conducere încă din anul 2006, fiind șofer cu experiență. Nu a declarat în fața agenților de poliție că ar fi avocatul H., ci că vrea să fie asistat de acest avocat. Soția sa l-a sunat pe avocatul H. după ce el a plecat cu mașina poliției și știe că acest coleg a spus că nu poate veni că a băut o bere.

Soția sa și-a retras declarația inițial dată, pentru că procurorul de caz i-a spus că dacă soția sa își menține declarația dată la poliție va fi trimisă în judecată pentru mărturie mincinoasă, alături de el, și nu a vrut ca aceasta să fie amestecată în niciun fel în cauză, pentru a nu fi supusă unui stres suplimentar, după ce, în 2015, a făcut un accident vascular.

Martorul F., audiat fiind, în fața instanței a declarat că menține declarația dată la urmărirea penală și că era de serviciu împreună cu colegul său G. și se deplasau cu mașina poliției rutiere pe ruta Iași - Scânteia, iar, la un moment dat, au văzut mașina de culoare închisă, condusă de inculpat, care se deplasa dinspre Vaslui spre Iași și, pentru că aveau suspiciunea că circula cu o viteză prea mare, au întors mașina poliției, au folosit semnalele luminoase și acustice și au oprit mașina. După oprire, colegul său G. a mers la mașina inculpatului și, după aproximativ un minut, a coborât și el și s-a îndreptat spre mașina inculpatului. Colegul său i-a cerut permisul de conducere și actul de identitate, acte pe care acesta nu le-a prezentat, declarând că le-a uitat la domiciliu, însă le-a prezentat o bucată de hârtie pe care era consemnat un CNP și a declarat un nume pe care nu și-l amintește. Crede că respectiva hârtie a rămas la inculpat, cert este că nu a rămas nici în posesia colegului său. Colegul său G. a făcut verificarea după nume și CNP, prin stație, și au observat amândoi că fizionomia din fotografia afișată nu corespunde cu fizionomia inculpatului. Inculpatul le-a spus că numele și CNP-ul prezentat îi aparțineau. Verificarea în baza de date au făcut-o în mașina poliției. Au oprit mașina inculpatului, în trafic, pentru că li s-a părut că circula cu o viteză prea mare și l-au invitat la sediul Poliției Rutiere Iași pentru că au constatat neconcordanțe între fizionomia afișată pe fotografia din stația de emisie-recepție și fizionomia inculpatului, în urma declarației acestuia cu privire la identitatea sa. Au constatat prezența, pe bancheta din spate a mașinii inculpatului, a unei doamne și a unui copil. Pe conducătorul auto l-au invitat la sediul poliției și l-au luat cu mașina poliției. În mașina poliției, inculpatul și-a declinat identitatea reală. La sediul poliției, au făcut verificări în baza de date și au constatat că inculpatul nu avea dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice, permisul fiindu-i suspendat sau anulat. La sediul poliției, l-au testat cu aparatul alcooltest, iar rezultatul a fost negativ. Inculpatul le-a spus că persoanele din mașină sunt soția sa și copilul său. În mașina poliției, în timp ce se deplasau spre Iași, inculpatul le-a spus că este avocat și că a mai avut probleme cu poliția și că vor vedea ce urmează să pățească agenții. Procesul-verbal l-au încheiat la sediul poliției, în urma investigațiilor făcute și a fost semnat și de inculpat, proces-verbal care conține realitatea celor constatate.

Martorul H., audiat fiind, a declarat în fața instanței că menține declarația dată la urmărirea penală și că a fost bun prieten cu inculpatul și, în a doua decadă a lunii mai 2017, soția acestuia l-a sunat și i-a cerut CNP-ul. I l-a dictat soției inculpatului cu acea ocazie, fără să întrebe pentru ce îi trebuie, i l-a dat pe bază de încredere. Relația cu inculpatul s-a răcit în mod natural și, la sfârșitul lunii octombrie- noiembrie 2017, soția inculpatului l-a telefonat și l-a invitat la ei acasă de urgență, seara, la orele 22:00, unde s-a dus. Acasă la inculpat, acesta i-a reproșat că ar fi știut cu o zi înainte că inculpatul urma să meargă la Iași cu soția și copilul și ar fi sunat la Poliția Rutieră Iași ca să-i facă rău. A fost mâhnit, i-a spus "tu te auzi ce spui?", după care a plecat. A mers la chemarea acestora, crezând că îl cheamă pentru o chestiune urgentă, având în vedere relația lor de prietenie. Nu știe de ce i-ar fi reproșat că ar fi sunat la Poliția Rutieră Iași și nu știe de ce ar fi sunat această poliție. A auzit din zvon public că inculpatul ar fi folosit numele său când a fost oprit în trafic de Poliția Rutieră Iași și a aflat, cu certitudine, despre acest aspect, în cursul urmăririi penale, de la procuror, la audiere și atunci a făcut legătura cu momentul când i-a dictat soției inculpatului CNP-ul său. În perioada respectivă, mai 2017, se afla în relație de prietenie foarte bună cu inculpatul, erau prieteni, se vizitau. Când a fost sunat de soția inculpatului pentru a-i da CNP-ul său, aceasta era surescitată, i-a cerut doar CNP-ul și atât. Nu i-a spus nici atunci și nici cu altă ocazie, telefonic, că inculpatul a fost oprit în trafic de poliție și nici nu a fost chemat la fața locului. Nu știe de pe ce telefon a fost sunat de soția inculpatului când i-a cerut imperativ CNP-ul, nici dacă atunci când i-a cerut CNP-ul au fost opriți în trafic de poliție. De la momentul la care a mers acasă la inculpat, octombrie- noiembrie 2017, nu a mai vorbit cu acesta.

Martorul G., audiat, a declarat în fața instanței că, la data săvârșirii faptei, era în patrula poliției rutiere împreună cu colegul său F. care conducea mașina poliției, pe ruta Iași - Grajduri. L-au oprit pe inculpat care conducea o mașină de teren, colegului său părându-i-se că rula cu o viteză prea mare. L-au oprit în afara localității Dumbrava, către Grajduri. A solicitat inculpatului actele la control și acesta a spus că nu le are la el, i-a înmânat un bilețel ce conținea nume și un CNP și a spus că datele îi aparțin. A verificat în baza de date prin stația emisie-recepție și a constatat că datele respective aparțineau altei persoane care avea permis de conducere valid. Și-a dat seama că nu este inculpatul, ci o altă persoană, după fotografia afișată pe stație, după care l-au invitat la sediul poliției pentru identificare. În mașina poliției, în drum spre sediul poliției din Iași, inculpatul le-a dezvăluit identitatea și a verificat datele inculpatului pe stația emisie-recepție, în drum spre Iași și la sediul poliției. Verificând în baza de date, a constatat că permisul de conducere al inculpatului fusese reținut în urma deschiderii unui proces penal. La sediul poliției, au încheiat procesul-verbal, i-au făcut un alcooltest cu rezultat zero și i-au spus că îi vor face dosar penal. Inculpatul le-a spus că a mai dat și alți polițiști afară și că le va face probleme. Nu îl cunoștea pe inculpat anterior acestui eveniment rutier, nu se afla în niciun fel de relație cu acesta, nici de dușmănie, nici de prietenie. În mașina inculpatului, se mai afla soția acestuia care avea permis de conducere pe care i l-a arătat și a spus că va conduce mașina până la Iași. Îl interesa permisul de conducere pentru a se asigura că poate conduce mașina. Inculpatul i-a spus că dorește să vină un avocat la sediul poliției rutiere și i-a spus să sune pe cine vrea el. Nu i-a indicat vreun nume de avocat. Crede că a constatat, din baza de date, că avea ITP-ul expirat, nu își amintește exact.

În Procesul-verbal încheiat la 26 mai 2017, de constatare a infracțiunii, de agenții de poliție din cadrul Serviciului Rutier Iași, Biroul Drumuri Naționale și Europene, se consemnează că, la data de 26 mai 2017, orele 16:00, efectuând serviciul de patrulare supraveghere și control al traficului rutier pe DJ 248, la km 12, în zona denumită popular D., jud. Iași, cu autospeciala din dotare MAI x, a procedat la oprirea autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, care se deplasa dinspre Vaslui spre Iași, ocazie cu care a constatat că, la volan, se afla o persoană de sex masculin, pe bancheta din spate o persoană de sex feminin și un minor.

I-a solicitat conducătorului auto să se legitimeze, ocazie cu care acesta a precizat că nu are niciun act asupra sa și că se numește H.. A procedat la verificarea în baza de date a poliției, ocazie cu care a constatat că persoana ale cărei date i le-a comunicat conducătorul auto nu corespunde, din punct de vedere fizionomic, cu persoana care se afla la volanul autoturismului.

I-au solicitat conducătorului auto să îi însoțească la sediul serviciului rutier pentru identificare. În drum spre Serviciul Rutier Iași, conducătorul a declarat că se numește A., iar la sediul poliției, în urma interogării bazelor de date, au stabilit că se numește A., permis de conducere x, valabil pentru categoria B, de profesie avocat în cadrul Baroului Vaslui, având dreptul de a conduce "cu restricții - reținut", telefon x.

A. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0 mg/l alcool pur în aerul expirat.

A. a avut o atitudine necorespunzătoare față de organele de poliție, refuzând inițial să se legitimeze și să ofere date privind identitatea.

În momentul opririi, în autoturism se mai afla soția acestuia, C., de profesie consilier juridic, telefon x și fiul lor minor.

Procesul-verbal a fost încheiat la sediul poliției - Serviciul Rutier Iași și a fost semnat de inculpat.

Din cuprinsul relațiilor comunicate de MAI - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (DEPABD), prin Adresele nr. x din 10 iunie 2019 și x din 26 mai 2019 rezultă că la nivelul sistemelor informatice administrate de DEPABD sunt implementate mecanisme automate destinate înregistrării tuturor operațiunilor referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Prin urmare, activitatea de interogare a bazelor de date și de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt înregistrate în fișiere de acces/log, în cadrul cărora sunt stocate informații, precum cadrul de identificare al utilizatorului și a stației de lucru folosită, numele fișierului accesat, tipul de acces, motivul verificării și prelucrării datelor cu caracter personal care trebuie să permită identificarea documentului/situației concrete care a stat la bază și a justificat prelucrarea datelor, codul operației executate sau programul folosit, data accesului (an, lună, zi), respectiv tipul (ora, minutul, secunda).

Anexa la Adresa nr. x din 10 iunie 2019 cuprinde situația nominală a interogărilor realizate în bazele de date centralizate administrate la data de 26 mai 2017, cu privire la numiții H., A. și C.

Astfel, agentul de poliție G., din cadrul I.P.J. Iași, a verificat la orele 15:56, respectiv 16:02, prin intermediul stației mobile de emisie recepție (WAP) datele de stare civilă ale numitului H. (evidența persoanelor), cât și informații cu privire la permisul de conducere (evidența auto).

La ora 16:05, același agent a verificat informații cu privire la permisul de conducere al inculpatului A. (evidența auto) prin intermediul stației mobile (aplicația WAP), iar la ora 16:24, a verificat datele de stare civilă/identificare ale inculpatului (evidența persoanelor) prin intermediul aplicației PORTAL (stație de lucru fixă aflată la sediul unităților de poliție).

Datele de stare civilă și cu privire la permisul de conducere ale inculpatului A. au mai fost accesate spre verificare de același agent de poliție la orele 16:31 (evidența persoanelor și auto), 17:01 (evidența persoanelor), 17:08 (evidența persoanelor) și 17:59 (evidența auto).

Totodată, agentul de poliție G. a mai verificat datele de stare civilă ale numitei C., la ora 17:03 și ale numitului H. la ora 17:58.

S-a reținut că, succesiunea interogărilor realizate în bazele de date ale M.A.I. - DEPABD confirmă, atât datele consemnate în procesul-verbal de constatare, cât și declarațiile martorilor F. și G. și infirmă apărarea formulată de inculpatul A..

Astfel, agentul G. a verificat, mai întâi, prin intermediul stației mobile de emisie-recepție (aplicație WAP) datele de identificare ale numitului H., așa cum au fost prezentate de inculpatul A. și apoi datele cu privire la permisul de conducere și au constatat diferența între fizionomia persoanei indicate de inculpat și fizionomia inculpatului/conducătorului auto.

La scurt timp, agentul G. a verificat prin intermediul aplicației mobile și, ulterior, prin intermediul stației de lucru fixe (aplicația PORTAL) datele de stare civilă și date cu privire la permisul de conducere în cazul inculpatului A., așa cum acesta le-a prezentat în autospeciala M.A.I., pe drumul spre municipiul Iași, precum și la sediul Poliției Rutiere Iași.

Ulterior, agentul de poliție G. a verificat, din nou, prin intermediul stației de lucru fixe datele de stare civilă ale numitului H., precum și datele de stare civilă ale numitei C., pentru a consemna aceste date în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

S-a considerat că documentele respective dovedesc realitatea verificărilor efectuate de agentul de poliție, în vederea stabilirii identității conducătorului auto, cât și succesiunea interogărilor realizate în baza de date și confirmă realitatea conținutului procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal încheiat care face dovada celor constate până la înscriere în fals și care se coroborează cu declarațiile martorilor F. și G.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că apărările inculpatului A., privind faptul că nu conducea autoturismul pe drumurile publice, ci soția acestuia s-ar fi aflat la volan, sunt contrazise de conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, de declarația martorei C., audiată la urmărirea penală, la 19 februarie 2018, cu privire la faptul că inculpatul nu a condus autoturismul pe drumurile publice, ci a fost doar pasager în acel autoturism, declarație retrasă în fața procurorului, anterior punerii în mișcare a acțiunii penale, aceasta beneficiind de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 275 alin. (3) din C. pen. și pentru care, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, de declarațiile martorilor F. și G..

S-a apreciat că apărările inculpatului A., cu privire la faptul că și-ar fi declinat identitatea reală și l-a numit pe H. în contextul în care ar fi solicitat asistență juridică la sediul poliției, sunt contrazise de conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, de verificările efectuate de agenții de poliție în baza de date în vederea stabilirii identității conducătorului auto și de succesiunea interogărilor realizate. În contextul acestor verificări, în condițiile în care inculpatul A. și-ar fi declinat adevărata identitate, dar nu ar fi prezentat niciun document, agenții de poliție nu ar fi avut un motiv logic, valid, să verifice, în primul rând, date personale ale numitului H., ci pe ale inculpatului, iar motivul prezentat de inculpat, că agenții de poliție nu au crezut că există un avocat cu acest nume, nu poate fi primit, în primul rând, pentru că aceștia nu aveau niciun motiv valabil să nu îl creadă și, în al doilea rând, verificarea calității de avocat nu are loc prin accesarea D.E.P.A.B.D. Totodată, s-a apreciat ca relevantă declarația martorului H., avocat în cadrul Baroului Vaslui, cu privire la faptul că soția inculpatului i-a solicitat telefonic, în primăvara anului 2017, să-i dicteze codul numeric personal aparținând martorului, inculpatul aflându-se în posesia acestuia, prin urmare, și cu privire la reproșul făcut acestuia, la domiciliul inculpatului, că ar fi sunat la Poliția Rutieră Iași pentru a sesiza intenția acestuia de a conduce autoturismul pe ruta Vaslui-Iași, deși avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Instanța reține ca relevantă și declarația acestui martor cu privire la faptul că soția inculpatului nu l-a apelat telefonic pentru a-i asigura asistența juridică inculpatului în ziua săvârșirii faptei și nici nu a fost solicitat în acest sens, la fața locului sau la poliție.

Curtea a apreciat că fapta săvârșită de inculpat, așa cum este reținută prin rechizitoriu, este dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, de declarațiile martorilor F., G., H., Adresa nr. x din 21 septembrie 2017 emisă de IPJ Vaslui - Serviciul rutier, Adresele nr. x din 10 iunie 2019 și x din 26 iunie 2019, emise de MAI - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, declarația inculpatului A., fișa de cazier judiciar.

Probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza de judecată în fond, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, că a fost comisă de inculpat cu intenție directă și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere", prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului A., de a conduce, la data de 26 mai 2017, autoturismul proprietate personală marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe drumul județean (D.J.) 248 C, pe ruta Vaslui - Mogoșești (până în locul denumit "D."), deși avea suspendat (reținut) dreptul de a conduce autovehicule din data de 13 februarie 2016, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere", prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a arătat că elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice la data de 26 mai 2017, deși avea permisul de conducere reținut și dreptul de a conduce autovehicule suspendat, din data de 13 februarie 2016.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în punerea în pericol a relațiilor sociale privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și urmarea imediată produsă existând "ex re", din simpla săvârșire a faptei, infracțiunea fiind una de pericol.

S-a menționat că inculpatul a acționat cu intenția directă prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., întrucât, la data de 26 mai 2017, a condus autoturismul pe drumurile publice, pe ruta Vaslui - Iași, deși cunoștea că îi este reținut permisul de conducere pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., având suspendat dreptul de a conduce autovehicule până la soluționarea definitivă a cauzei, aflându-se sub incidența dispozițiilor art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că avea permisul de conducere reținut și dreptul de a conduce autovehicule suspendat, între data pronunțării instanței de fond, prin Sentința penală nr. 41 din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel Iași și data de pronunțării instanței de apel prin Decizia nr. 317 din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a comis fapta cu intenție directă prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., inculpatul cunoscând faptul că avea permisul de conducere reținut și dreptul de a conduce vehicule suspendat, la data săvârșirii faptei aflându-se în cursul altei proceduri penale, condamnat în primă instanță pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Prin sentința penală nr. 41 din 11 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul nr. x/2017, inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (infracțiune comisă la 12 februarie 2016, ora 22:00), aplicându-i-se pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) din C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. i) din C. pen. și la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (infracțiune comisă la 13 februarie 2016, ora 00:20), cu aceeași pedeapsă complementară aplicată pe o durată de 2 ani și, corelativ, a pedepsei accesorii.

S-au contopit pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, sporită cu 3 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă, finală, de 1 an închisoare. S-au contopit pedepsele complementare, conform art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. și pedepsele accesorii, conform art. 45 alin. (5) din C. pen. cu referire la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen.

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și accesorii, cu stabilirea duratei termenului de supraveghere de 2 ani și a măsurilor de supraveghere obligatorii.

S-au aplicat dispozițiile art. 93 alin. (2) din C. pen., impunându-se inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 de zile, în cadrul D.G.A.S.P. Vaslui sau SC B. SRL Vaslui.

S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 96 din C. pen.

Prin Decizia nr. 317/A din 19 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Sentinței penale nr. 41 din 11 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință care a fost desființată sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei accesorii și rejudecând cauza, a înlăturat dispoziția de suspendare a executării pedepsei accesorii, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleași sentințe penale.

În condițiile în care infracțiunea dedusă judecății a fost comisă de inculpat la data de 26 mai 2017, anterior condamnării definitive pentru infracțiunile de "conducere a unui vehicul sub influența alcoolului", prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., care a determinat suspendarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, conform art. 111 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere", prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., în concurs real de infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen., cu infracțiunile prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 41 din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În apărare, inculpatul A. a depus la dosar, în copie, permisul de conducere auto eliberat la 7 octombrie 2019, certificatul de înmatriculare a mașinii, actul de identitate și permisul de conducere ale soției sale, C., diploma de licența din care rezultă că a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității "Al. I. Cuza" Iași, în anul 1997, rezultatele la examenul de licență, media obținută fiind 9,50, certificat de absolvire emis de Universitatea București - Facultatea de Drept, privind absolvirea cursurilor postuniversitare de perfecționare pe durata de 1 an, în specializarea științe penale- criminalistică, din sesiunea IX 1999, diploma de master în drept european emisă de Universitatea "Al. I. Cuza" Iași (iunie 2006), un certificat emis de Universitatea "Petre Andrei" Iași din care rezultă că a urmat cursul de Drept european al societăților comerciale, în perioada 25 mai - 27 mai 2006, adeverința nr. x din 15 februarie 2013, eliberată de Universitatea "Al. I. Cuza" Iași, din care rezultă că a urmat și absolvit, în perioada 2010 - 2012, ciclul II - Studii universitare, cu durata de 2 ani, din cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, în specializarea Psihologia medierii conflictului, cu media generală 9,01, carnet de expert evaluator în cadrul Corpului experților contabili și a contabililor autorizați din România cu viză pentru anul 2011, atestat emis de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România care atestă înregistrarea în Registrul formelor de organizare al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România a cabinetului individual de insolvență, Certificatul de înregistrare care atestă data înregistrării la 20 aprilie 2010. A declarat în fața instanței că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, la termenul de judecată din 2 martie 2020.

La individualizarea pedepsei, în considerarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., instanța a avut în vedere limitele legale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea comisă, respectiv închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, gradul de pericol social concret a infracțiunii comise, rezultând din limitele de pedeapsă legale și natura și importanța relațiilor sociale protejate prin incriminare relative la siguranța traficului rutier și a participanților la trafic, infracțiunea comisă fiind o infracțiunea de pericol, punerea în pericol a traficului rutier fiind realizată prin comiterea faptei, modalitatea concretă prin care a fost comisă infracțiunea, prin conducerea autovehiculului pe drumurile publice știind că dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice este suspendat, precum și împrejurările ce țin de persoana inculpatului, acesta săvârșind infracțiunea în timp ce era judecat pentru infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice, care conturează o anumită atitudine de nesocotire a normelor penale legale și un anumit gen de perseverență infracțională, proprie concursului de infracțiuni. În individualizarea pedepsei, instanța a reținut și gradul de pregătire al inculpatului, preocuparea acestuia pentru studiu și pregătire profesională, activitatea diversă profesională pe care o desfășoară, prin comiterea unei noi infracțiuni dovedind, însă, că stagiile de pregătire sunt fără rezultatul așteptat. Inculpatul are calitatea de avocat în cadrul Baroului Vaslui.

Pedeapsa a fost individualizată la o pedeapsă privativă de libertate, orientată spre minimul special prevăzut de lege, reținându-se că inculpatul nu are antecedente penale și nu a mai comis nicio infracțiune de la acest moment, având capacități de îndreptare și reeducare.

Aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege este o sancțiune proporțională cu natura și gravitatea faptei cu un nivel mediu de pericol pentru ordinea publică protejată prin incriminare, referitor la regimul circulației pe drumurile publice, dar și cu datele ce țin de persoana inculpatului. La concretizarea nivelului răspunderii penale, instanța a avut în vedere funcția de prevenție specială privind efectele produse asupra conduitei inculpatului, în vederea reeducării sale, cât și prevenția generală realizată, constând în efectul de descurajare a altor persoane dispuse la săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure, atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și prevenția generală.

Pentru aceleași argumente, referitoare la natura și gravitatea faptei comise, s-a apreciat necesară și aplicarea unei pedepse complementare pentru infracțiunea comisă, a interzicerii dreptului de a conduce orice vehicul, prevăzută de art. 66 lit. i) din C. pen., pedeapsa complementară fiind destinată să sprijine, alături de alte obligații și măsuri de supraveghere, procesul de îndreptare a inculpatului și de formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, cu stabilirea termenului de supraveghere, inculpatul prezentând suficiente garanții personale că poate fi reeducat, realizându-se și prevenția generală și prevenția specială, fără executarea afectivă a pedepsei închisorii, dar cu asigurarea supravegherii conduitei acestuia, pe o durată de timp determinată.

Împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 17 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel inculpatul A.

În cererea de apel, inculpatul A. a precizat că va depune motivele printr-un memoriu separat, aspect ce nu s-a mai realizat.

Examinând apelul formulat de către inculpatul A., din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Analizând sentința supusă controlului judiciar, prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte constată că situația de fapt a fost stabilită în mod corect de instanța de fond, evaluându-se corespunzător mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, conducând la certitudinea existenței faptei descrise, precum și la săvârșirea acesteia de către inculpat.

Instanța de control judiciar a făcut un examen propriu asupra mijloacelor de probă administrate, respectiv declarația martorului F. prin care arată că era de serviciu împreună cu colegul său G. și se deplasau cu mașina poliției rutiere pe ruta Iași - Scânteia, iar, la un moment dat, au văzut mașina de culoare închisă, condusă de inculpat, care se deplasa dinspre Vaslui spre Iași și, pentru că aveau suspiciunea că circula cu o viteza prea mare, au întors mașina poliției, au folosit semnalele luminoase și acustice și au oprit mașina. După oprire, colegul său G. a mers la mașina inculpatului și, după aproximativ un minut, a coborât și el și s-a îndreptat spre mașina inculpatului; declarația martorului G. prin care arată că era în patrula poliției rutiere împreună cu colegul său F. care conducea mașina poliției, pe ruta Iași - Grajduri. L-au oprit pe inculpat care conducea o mașină de teren, colegului său părându-i-se că rula cu o viteză prea mare. L-au oprit în afara localității Dumbrava, către Grajduri; declarația martorului H. prin care arată că în a doua decadă a lunii mai 2017, soția acestuia l-a sunat și i-a cerut CNP-ul. I l-a dictat soției inculpatului cu acea ocazie, fără să întrebe pentru ce îi trebuie, i l-a dat pe bază de încredere. Relația cu inculpatul s-a răcit în mod natural și, la sfârșitul lunii octombrie- noiembrie 2017, soția inculpatului l-a telefonat și l-a invitat la ei acasă de urgență, seara, la orele 22:00, unde s-a dus. Acasă la inculpat, acesta i-a reproșat că ar fi știut cu o zi înainte că inculpatul urma să meargă la Iași cu soția și copilul și ar fi sunat la Poliția Rutieră Iași ca să-i facă rău; procesul-verbal din data de 26 mai 2017 de constatare a infracțiunii în care s-a consemnat că agenții de poliție din cadrul Serviciului Rutier Iași, Biroul Drumuri Naționale și Europene, la data de 26 mai 2017, orele 16:00, efectuând serviciul de patrulare supraveghere și control al traficului rutier pe D.J. 248, la km 12, în zona denumită popular D., jud. Iași, cu autospeciala din dotare MAI x, a procedat la oprirea autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, care se deplasa dinspre Vaslui spre Iași, ocazie cu care a constatat că, la volan, se afla o persoană de sex masculin, pe bancheta din spate o persoană de sex feminin și un minor, (...) ulterior s-a stabilit că șoferul se numește A., că are permis de conducere valabil categoria B, având dreptul de a conduce restricționat, constatând că acestea dovedesc dincolo de orice îndoială că fapta dedusă judecății există în materialitatea sa, este prevăzută ca infracțiune de legea penală și a fost comisă cu vinovăție de inculpat.

Așadar, cu privire la situația de fapt stabilită, Înalta Curte reține că inculpatul a condus, la data de 26 mai 2017, autoturismul proprietate personală marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe drumul județean (D.J.) 248 C, pe ruta Vaslui - Mogoșești (până în locul denumit "D."), deși avea suspendat (reținut) dreptul de a conduce autovehicule din data de 13 februarie 2016.

La momentul opririi în trafic de către organele de poliție, inculpatul, aflat la volanul autoturismului, a prezentat CNP-ul unei alte persoane, martorul H.. Această concluzie este susținută atât de declarația martorului H., avocat în Baroul Vaslui și coleg cu inculpatul, cât și de verificările efectuate de agenții de poliție în baza de date în vederea stabilirii identității conducătorului auto și de succesiunea interogărilor realizate și de conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

Mai mult, apărările inculpatului A., cu privire la faptul că și-ar fi declinat identitatea reală și l-a numit pe H. în contextul în care ar fi solicitat asistență juridică la sediul poliției, nu sunt susținute de mijloacele de probă și nu pot fi primite de instanța de control judiciar.

Înalta Curte apreciază că susținerile inculpatului conform cărora verificările efectuate de agenții de poliție s-au realizat pentru că nu au crezut că există un avocat cu numele indicat sunt neîntemeiate. Verificarea calității de avocat nu se poate realiza prin accesarea D.E.P.A.B.D., ci prin verificarea Tabloului Avocaților Baroului Vaslui, astfel încât demersul agenților de poliție nu s-ar fi realizat în contextul în care inculpatul A. și-ar fi declinat adevărata identitate, neexistând o altă justificare plauzibilă pentru care agenții ar fi verificat prima dată datele personale ale martorului H.

Față de aceste considerente, în acord cu opinia primei instanțe, Înalta Curte subliniază faptul că probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată în fond, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, a fost comisă de inculpat cu intenție directă și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere", prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost just individualizată, în raport, cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., prima instanță ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului, de lipsa antecedentelor penale, de gradul de educație și poziția socială, aplicând o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege.

Înalta Curte reamintește că infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere este o infracțiune de pericol menită să asigure siguranța circulației pe drumurile publice.

În ceea ce privește gradul de pericol al infracțiunii săvârșite de inculpatul A. se are în vedere faptul că scopul pedepsei este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni. Prevenția specială presupune o adaptare a pedepsei nu numai la periculozitatea faptei, dar și la persoana inculpatului.

La stabilirea pedepsei inculpatului se mai are în vedere persoana făptuitorului, faptul că are un grad înalt de pregătire profesională fiind avocat în cadrul Baroului Vaslui, dar și faptul că nu are antecedente penale.

Astfel, instanța consideră că prima instanță a stabilit corespunzător pe