ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 465/RC/2016

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 448 din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/1748/2015, inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de:

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

- 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat existența concursului de infracțiuni și în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare compusă din pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., la care s-a adăugat sporul de 5 luni închisoare pentru fapta prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. și respectiv 6 luni închisoare pentru fapta prev. de art. 334 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, în data de 20 august 2014, în jurul orelor 22

30

, inculpatul A. a condus autoturismul pe drumul public DJ401 din com. Vidra, jud. Ilfov, automobilul fiind neînmatriculat, deși dreptul de a conduce îi era suspendat, având totodată în sânge o îmbibație alcoolică de 2,05 g/l alcool pur.

Situația de fapt a fost reținută de instanța de fond în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, declarație inculpat A., buletin de analiza toxicologică - alcoolemie nr. 1696/2014, raport de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei și declarație martor B.

Astfel, la data de 20 august 2014, în jurul orelor 22:40, organele de poliție din cadrul Poliției Popești Leordeni au fost sesizate cu privire la faptul că pe DJ401 a avut loc un accident de circulație în jurul orelor 22:30. La fața locului organele de poliție l-au identificat pe conducătorul auto ca fiind inculpatul A.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului a reieșit că inculpatul A., în timp ce conducea autoturismul din com. Vidra, a pierdut controlul asupra direcției de mers, a ieșit în afara părții carosabile și a intrat în autoutilitara aparținând martorului B. parcată în afara părții carosabile în fața reședinței acestuia. După producerea accidentului, inculpatul a părăsit locului producerii evenimentului rutier, fiind prins de către organele de poliție.

În urma testării cu aparatul etilotest a reieșit o concentrație de 1,02 mg/l alcool în aerul expirat - rezultatul testului Drager din data de 20 august 2014, aflat la dosarul de urmărire penală.

Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1696 a reieșit că inculpatul A. avea la ora 23:58 o îmbibație alcoolică în sânge de 2,05 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 00:58 îmbibație alcoolică de 1,90 g/l alcool pur în sânge.

În urma verificărilor s-a constatat că inculpatul avea dreptul de a conduce suspendat ca urmare a comiterii unei infracțiuni de refuz de recoltare probe biologice din 02 ianuarie 2014, iar autoturismul era neînmatriculat, având autorizația de circulație provizorie expirată din 21 ianuarie 2014.

Conform expertizei medico-legale din 2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de circa 2,15-2,25 g/l alcool pur în sânge, conform primei variante susținută de inculpat și de circa 0,55 g/l alcool pur în sânge conform declarației dată în calitate de suspect.

În fața instanței, inculpatul a arătat că a declarat că ar fi consumat doar 1 litru de bere întrucât a crezut că având stabilitate locomotorie, o să iasă alcoolemia mai mică având credința că dacă spune adevărul, adică faptul că a consumat și whisky în cantitate de 350/400 ml, nu o să-i fie bine.

În raport de probatoriul administrat, prima instanță a constatat dovedită existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În drept,

instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului A. care în data de 20 august 2014, în jurul orelor 22:30, a condus autoturismul pe drumul public DJ401 din com. Vidra, jud. Ilfov, acesta (automobilul) fiind neînmatriculat, având dreptul de a conduce suspendat și având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,05 g/l alcool pur în sânge, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere a unui vehicul neînmatriculat, conducere fără permis și în timp ce se afla sub influența alcoolului, fapte prevăzute de art. 334 alin. (1), art. 335 alin. (2) și art. 336 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu și inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile formulate de Parchet

au vizat nelegalitatea soluției primei instanțe în ceea ce privește neaplicarea pedepsei complementare pe lângă fiecare dintre pedepsele principale și netemeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește individualizarea pedepsei.

Apelantul inculpat A.

a solicitat instanței de apel achitarea pentru infracțiunea prev. de art. art. 336 alin. (1) C. pen., reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul de a stabili pedepse orientate către minimul special, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 91 și următoarele C. pen.

Prin Decizia penală nr. 714/A din data de 20 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I-a penală,

în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 448 din 24 noiembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. x/1748/2015 și, în fond, în rejudecare a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen.;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare la care s-a adăugat sporul de 8 luni rezultând o pedeapsă de 1 an și 8 luni.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 C. pen. din 1969, a fost anulată suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 4 luni aplicată prin sentința penală nr. 229 din 26 iunie 2015 definitivă prin Decizia penală nr. 1431 din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 a fost contopită pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 229 din 26 iunie 2015 definitivă prin Decizia penală nr. 1431 din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 alin. (2)C. pen. din 1969 i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. din 1969.

A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu.

Au fost menținute dispozițiile sentinței penale nr. 448 din 24 noiembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. x/1748/201, cu privire la cheltuielile judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că instanța de fond, în urma coroborării probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect situația de fapt, conform căreia fapta inculpatului a constat în aceea că, în data de 20 august 2014, în jurul orelor 22:30, a condus autoturismul pe drumul public DJ401 din com. Vidra, jud. Ilfov, acesta (automobilul) fiind neînmatriculat, având dreptul de a conduce suspendat și având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,15 g/l alcool pur în sânge.

În ceea ce privește antecedența penală a inculpatului, Curtea a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 229 din 26 iunie 2015 a Judecătoriei Cornetu, definitivă la data de 27 octombrie 2015 prin Decizia penală nr. 1431 a Curții de Apel București, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. din 1969, pentru o faptă săvârșită la data de 02 ianuarie 2014.

La data de 20 august 2014, inculpatul a săvârșit cele trei infracțiuni pentru care s-au aplicat pedepse prin prezenta hotărâre.

De asemenea, Curtea a reținut că se impune a se aplica dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, conform cărora, regimul suspendării condiționate sub aspectul anulării acesteia este cel prevăzut de C. pen. din 1969.

Totodată, a reținut că, la momentul în care C. pen. din 1969 era în vigoare, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni erau art. 33 și art. 34 C. pen. din 1969, conform cărora când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

S-a arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 38-39 C. pen., după anularea suspendării condiționate, deoarece dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, vorbesc de regimul suspendării condiționate sub aspectul anulării acesteia, care se aplică potrivit C. pen. din 1969.

Or, regimul juridic al unei instituții presupune nu numai mecanismul de aplicare al acestuia, ci și tratamentul sancționator. Astfel, s-a arătat că nu este suficient a dispune doar anularea suspendării condiționate, ci este necesar și aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de legea veche și anume aplicarea celei mai grele pedepse, cu spor facultativ.

Instanța de apel a făcut referire la Decizia Curții Constituționale nr. 648/2014, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., și anume că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și motivele care pot duce la revocarea măsurii (n.a. mutatis mutandis la anularea măsurii), să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acestuia.

De asemenea, a fost exemplificată și Decizia nr. 13/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, unde s-au interpretat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., privitoare la revocarea suspendării condiționate, interpretare valabilă și pentru anularea suspendării condiționate.

Astfel, s-a reținut că din conținutul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., rezultă că temeiul legal al revocării suspendării condiționate, ca efect al săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, chiar dacă pentru infracțiunea respectivă legea penală mai favorabilă era legea nouă, îl constituie, potrivit voinței legiuitorului, art. 83 alin. (1) C. pen. anterior, fără a putea face distincție între dispoziția de revocare (n.a. mutatis mutandis, dispoziția de anulare) și tratamentul sancționator impus de același text de lege.

Așadar, s-a apreciat că, și în cazul anulării suspendării executării pedepsei, tratamentul sancționator trebuie să fie impus de același text de lege și anume dispozițiile art. 33-34 C. pen. din 1969.

Totodată, în ipoteza revocării suspendării (n.a. mutatis mutandis - în ipoteza anulării suspendării), tratamentul sancționator nu poate fi decât acela reglementat de art. 83 C. pen. anterior (n.a. mutatis mutandis - art. 85 C. pen. anterior), care nu era diferit după cum noua infracțiune era săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie sau în stare de pluralitate intermediară, nefiind de acceptat revocarea suspendării condiționate (n.a. mutatis mutandis-anularea suspendării condiționate) pe un temei (cel C. pen. anterior) și stabilirea pedepsei de executat, în urma acestei revocări (n.a. mutatis mutandis - anulări), pe un alt temei (cel din N.C.P.), întrucât s-ar ajunge la crearea unei lex tertia, pe cale de interpretare judecătorească.

Instanța de apel a mai arătat că nu se poate dispune aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, conform cărora tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, având în vedere că aceste dispoziții legale au caracter general față de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 187/2012, care sunt norme speciale, fapt ce rezultă din conținutul acestor dispoziții legale și anume, art. 10 din Legea nr. 187/2012 tratează tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni în general, urmând ca pentru anularea sau revocarea suspendării executării pedepsei, tratamentul sancționator să fie cel prevăzut în legea veche.

S-a menționat că, a raționa altfel, ar însemna ca și în cazul unei pluralități de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit C. pen. anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiționată care, conform art. 41 alin. (2) C. pen., nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, după intrarea în vigoare a C. pen., stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, să se stabilească potrivit art. 38-39 C. pen., iar nu a cumulului aritmetic prevăzut de art. 83 C. pen. din 1969, ceea ce ar încălca flagrant dispozițiile art. 15 din Legea nr. 187/2012.

Or, a notat instanța de control judiciar, faptul că în dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 s-a prevăzut în mod expres tratamentul sancționator aplicabil după revocarea suspendării condiționate, iar în dispozițiile art. 85 C. pen. din 1969 se menționează numai că se aplică dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, fără a menționa încă o dată aceste dispoziții, este o chestiune ce ține de tehnica legislativă, legiuitorul având în vedere în acel moment, într-un mod fără putință de tăgadă, cumulul juridic cu spor facultativ prevăzut de dispozițiile art. 33-34 C. pen. anterior.

Instanța de apel a mai arătat ca la acest regim juridic face trimitere art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, iar nu la regimul juridic prevăzut de art. 38 - 39 C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012 nefiind aplicabil în cauză, acesta nevizând pluralitățile de infracțiuni ce au în componență infracțiuni pentru care s-au aplicat pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva Deciziei penale nr. 714/A din data de 20 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, la data de 28 iunie 2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cererii de recurs în casație s-a arătat că instanța a admis apelul inculpatului A. și a procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate acestuia pentru cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul a mai fost condamnat pentru o faptă, comisă anterior intrării în vigoare a C. pen., pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, și, pe cale de consecință, a fost anulată această suspendare.

Procedând la contopirea pedepselor aplicate, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, pedeapsa rezultantă ce se impunea a fi aplicată inculpatului era de 1 an și 4 luni, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.

S-a mai susținut că procedând în acest mod, instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile privind tratamentul penal al concursului de infracțiuni, ajungând în final la stabilirea unei pedepse rezultante nelegale în sarcina inculpatului.

Analizând istoricul infracțional al inculpatului A., Parchetul a arătat următoarele:

- la data de 02 ianuarie 2014 inculpatul a comis infracțiunea de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 (refuzul de recoltare);

- la data de 20 august 2014, inculpatul a comis cele trei infracțiuni pentru care a fost judecat în dosarul de față, anume punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat (art. 334 alin. (1) C. pen.), conducere a unui vehicul fără permis de conducere (art. 335 alin. (2) C. pen.) și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art. 336 alin. (1) C. pen.);

- la data de 26 iunie 2015 inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru fapta din 02 ianuarie 2014;

- la data de 24 noiembrie 2015 inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru faptele comise la 20 august 2014;

- la data de 27 noiembrie 2015 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, l-a condamnat definitiv pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. anterior pentru fapta din 02 ianuarie 2014.

La data de 20 aprilie 2016 s-a pronunțat decizia penală recurată.

Parchetul a motivat că, în cauză, toate cele patru infracțiuni comise de inculpat au fost săvârșite anterior datei rămânerii definitive a primei hotărâri de condamnare, anume 27 noiembrie 2015 și că, potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile.

S-a arătat că, în speță, suntem în prezența unui concurs de infracțiuni și, cum cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în dosarul de față au fost comise la data de 20 august 2014, tratamentul penal al acestuia este stabilit de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. în vigoare și că toate pedepsele stabilite în sarcina inculpatului se contopesc o singură dată, aplicându-se cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte sancțiuni.

De asemenea, s-a precizat că, nu influențează cu nimic mecanismul descris anterior, faptul că executarea uneia dintre acestea a fost anterior suspendată condiționat, atâta timp cât suspendarea a fost anulată, iar astfel pedeapsa a redevenit executabilă.

Aplicând mecanismul prevăzut de art. 39 C. pen., Parchetul a apreciat că inculpatului urmează a-i fi aplicată pedeapsa cea mai grea, aceasta de 1 an și 4 luni, la care se adaugă sporul obligatoriu de o treime din restul, respectiv de 1 (un) an, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 4 luni închisoare.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat în temeiul art. 448 alin. (2) C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea în parte a Deciziei penale nr. 714 din 20 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și aplicarea unei pedepse legale inculpatului A.

Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 august 2016, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 12 octombrie 2016, fără citarea părților, fiind repartizat aleatoriu Completului C8-filtru.

Prin concluziile scrise formulate de intimatul inculpat A., transmise, pe fax, la data de 15 august 2016, acesta a solicitat respingerea recursului în casație și menținerea deciziei instanței de apel, considerând că, în mod corect, prin această hotărâre s-a dispus aplicarea tratamentului penal al concursului de infracțiuni pentru cele trei fapte reținute în sarcina lui, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, prevederile art. 10 din același act normativ nefiind incidente în cauză.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin Încheierea nr. 414/RC din data de 12 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 714/A din data de 20 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A. și trimiterea cauzei în vederea judecării acestora completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/1/2016, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 26 octombrie 2016, ocazie cu care, Parchetul a solicitat, în esență, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului în casație declarat împotriva Deciziei penale nr. 714/A din data de 20 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., în cazuri excepționale și numai pentru motive de nelegalitate.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Prin recursul în casație este exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Critica ce are la bază aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege poate fi încadrată în dispozițiile legale ce reglementează recursul în casație numai dacă se invocă erori în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de apel prin stabilirea unei pedepse neprevăzute de lege sau prin depășirea limitelor legale.

În cauză, recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat recurs în casație, întemeiat pe cazul de casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. respectiv „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală”.

În concret, în motivarea scrisă a cererii de recurs în casație s-a arătat că instanța a admis apelul inculpatului A. și a procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate acestuia pentru cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul a mai fost condamnat pentru o faptă prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 (refuzul de recoltare), comisă la data de 02 ianuarie 2014, anterior intrării în vigoare a C. pen., pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, concurentă cu infracțiunile de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) C. pen., conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

S-a susținut că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile privind tratamentul penal al concursului de infracțiuni, ajungând în final la stabilirea unei pedepse rezultante nelegale în sarcina inculpatului.

Parchetul a motivat că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., potrivit cărora tratamentul sancționar al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

Din analiza deciziei penale atacate, Înalta Curte reține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, având în vedere că una dintre pedepsele aplicate inculpatului A. fusese suspendată condiționat, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., potrivit cărora regimul suspendării condiționate a executării pedepsei inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969.

Astfel, motivele de recurs în casație, care, în esență, vizează nelegalitatea pedepsei ca urmare a neaplicării art. 10 din Legea nr. 187/2012, sunt neîntemeiate deoarece aceste dispoziții, la care Parchetul a făcut referire, nu sunt aplicabile în cauză.

În acord cu instanța de apel, se consideră că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 87/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., nu stabilesc tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni în conformitate cu legea nouă pentru ipoteza în care pentru unele infracțiuni s-au stabilit pedepse potrivit legii vechi, dar niciuna nu este suspendată condiționat în baza C. pen. din 1969. Dispozițiile art. 15 alin. (2) din legea menționată derogă de la regula stabilită prin art. 10 din aceeași lege.

Se are în vedere și Decizia nr. 13/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 410 din 10 iunie 2015, care a stabilit că în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit C. pen. anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. anterior.

Prin urmare, întrucât concursul de infracțiuni include infracțiunea săvârșită la 02 ianuarie 2014 pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare suspendată condiționat prin sentința nr. 229/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 1431 din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, după contopirea pedepselor, conform N.C.P., aplicate pentru infracțiunile săvârșite după 01 februarie 2014, devine incident art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, care impune nu doar anularea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 4 luni, ci și aplicarea art. 85 C. pen. din 1969 care face trimitere la dispozițiile concursului de infracțiuni din legea veche, respectiv la cumulul juridic.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că pedeapsa stabilită, în apel, intimatului inculpat A. este legală, va respinge, ca nefondat,

recursul în casație declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 714/A din data de 20 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/1748/2015 (nr. x/2016) privind pe inculpatul A.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat A., în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 714/A din data de 20 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/1748/2015 (nr. x/2016) privind pe inculpatul A.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat A., în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 noiembrie 2016.