ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1194 din 10 iulie 2019, pronunțată în dosar nr. x/2018 al Judecătoriei Bistrița, în baza art. 396 alin. (1), (4) și (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (fapta din 25 martie 2017).

S-a constatat că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 2548/2015 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 11 decembrie 2015 prin neexercitarea căii de atac, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni sub supraveghere condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, pentru o faptă comisă în timpul minorității.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969 rap. la art. 15 și art. 22 din Legea 187/2012, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilită prin Sentința penală nr. 2548/2015 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 11 decembrie 2015 prin neexercitarea căii de atac.

În baza art. 22 alin. (4) și (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 129 alin. (1) din C. pen., a fost înlocuită pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni aplicată prin Sentința penală nr. 2548/2015 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 11 decembrie 2015 prin neexercitarea căii de atac, pentru o faptă comisă în timpul minorității, cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 6 luni.

În temeiul art. 129 alin. (2) lit. b) și alin. (5) C. pen. rap. la art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, s-a adăugat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru fapta ce face obiectul prezentei cauze, o pătrime din măsura educativă a internării într-un centru educativ de 1 an și 6 luni, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an și 15 zile închisoare, în regim de detenție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în dimineața zilei de 25 martie 2017, inculpatul A. se afla la domiciliul său din com. x, sat x, nr. x, jud. Bistrița-Năsăud când, în jurul orei 08:00, a decis să conducă autoturismul marca x, nr. de înmatriculare x.

Drept urmare, deși nu era posesor al permisului de conducere pentru nicio categorie, inculpatul s-a urcat la volan și a început să se deplaseze pe DJ x și pe drumurile comunale de pe raza com. x până în fața imobilului cu nr. administrativ x, din loc. x, aparținând martorului B..

Inculpatul a intrat în locuința martorului, unde timp de aprox. 10 minute au purtat discuții. Apoi, cei doi au hotărât să meargă într-o plimbare, motiv pentru care inculpatul s-a urcat la volanul autovehiculului marca x, nr. de înmatriculare x, iar martorul B. s-a urcat pe locul pasagerului din față.

După ce au parcurs aprox. 1 km, în fața imobilului cu nr. administrativ x din loc. x, aparținând martorului C., inculpatul a accidentat mortal un câine metis aparținând martorei D.. Cu această ocazie, autovehiculul a suferit avarii minore.

Inculpatul și-a continuat apoi deplasarea până în centrul loc. x, iar apoi s-a întors pe același traseu.

La data de 25 martie 2017, fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie, inculpatul a parcurs la volanul autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, o distanță de aprox. 5 km.

Potrivit Adresei nr. x din data de 11 mai 2017 a SPCRPCIV inculpatul nu figurează ca fiind posesor al permisului de conducere.

Potrivit Adresei nr. x din 19 iulie 2017 a Primăriei com. x, tronsonul de drum pe care a circulat inculpatul face parte din categorie DJ x și este deschis circulației publice.

Inculpatul a recunoscut, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, comiterea faptei în modalitatea expusă anterior.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. care la data de 25 martie 2017, în jurul orei 08:00, a condus pe drumurile comunale deschise circulației publice de pe raza loc. x, com. x, jud. Bistrița-Năsăud, respectiv pe DJ x, autoturismul marca x, nr. de înmatriculare x, fără a fi posesor al permisului de conducere pentru nicio categorie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (fapta din 25 martie 2017).

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din noul C. pen., respectiv: pericolul social concret al faptei, limitele speciale prev. de lege pentru fapta comisă reduse în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, împrejurarea că deși a accidentat mortal un câine metis, și-a continuat deplasarea, atitudinea constant sinceră a inculpatului, precum și buna impresie lăsată de către inculpat instanței de judecată.

Totodată, s-a mai reținut că fapta săvârșită de către inculpat prezintă un grad de pericol social concret relativ, care a pus în pericol siguranța traficului rutier, doar întâmplarea făcând ca în cauză să nu existe victime omenești.

Inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită, și-a asumat comiterea faptei încă din momentul în care a fost depistat de către organele de poliție. Atitudinea inculpatului denotă că acesta deține toate valorile interne necesare corijării oricărei deviații comportamentale ulterioare, iar fapta comisă este pur incidentală în existența acestuia, concluzii care justifică stabilirea unei pedepse minime.

Raportat la cele expuse anterior, instanța s-a orientat spre minimul prev. de lege, considerând justă o pedeapsă de 8 luni închisoare.

Având în vedere datele înscrise în fișa cazierului judiciar, instanța a constatat că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin SP nr. 2548/2015 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 11 decembrie 2015 prin neexercitarea căii de atac, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni sub supraveghere condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, pentru o faptă comisă în timpul minorității.

Astfel, termenul de încercare stabilit prin SP nr. 2548/2015 a Judecătoriei Bistrița a început să curgă la data de 11 decembrie 2015 și urma să expire la data de 11 iunie 2019. Cu toate acestea, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv la data de 25 martie 2017, inculpatul a săvârșit fapta ce face obiectul prezentei cauze.

Pe cale de consecință, devin incidente dispozițiile art. 83 din C. pen. din 1969 ce prevăd că, "(1) Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. (2) Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. (3) Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. (4) La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.".

Totodată, având în vedere faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin SP nr. 2548/2015 a Judecătoriei Bistrița a fost săvârșită în timpul minorității, devin incidente și prevederile art. 15 din Legea 187/2012 ce dispun că, "(1) Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a C. pen.. (2) Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anularii acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969", dar și prevederile art. 22 din Legea 187/2012 conform cărora, "1) Măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza C. pen. din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare a C. pen.. (2) În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani. (3) În situația prevăzuta la alin. (2), pedeapsa amenzii a cărei executare a fost suspendată se înlocuiește cu măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 6 săptămâni. (4) Dacă termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care: a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsura educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea; b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din C. pen.."

Raportat la aceste dispoziții legale, în baza art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 15 și art. 22 din Legea 187/2012, instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilită prin SP nr. 2548/2015 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 11 decembrie 2015 prin neexercitarea căii de atac.

În baza art. 22 alin. (4) și (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 129 alin. (1) din C. pen., a înlocuit pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni aplicată prin SP nr. 2548/2015 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 11 decembrie 2015 prin neexercitarea căii de atac, pentru o faptă comisă în timpul minorității, cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 6 luni.

În temeiul art. 129 alin. (2) lit. b) și alin. (5) din C. pen. rap. la art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, a adăugat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru fapta ce face obiectul prezentei cauze, o pătrime din măsura educativă a internării într-un centru educativ de 1 an și 6 luni, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an și 15 zile închisoare, în regim de detenție, dispozițiile art. art. 129 alin. (5) C. pen. nepermițând amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării sub supraveghere.

Împotriva acestei hotărâri, inculpatul A. a formulat apel, solicitând desființarea în parte a sentinței penale atacate cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În motivarea apelului, s-a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora, infracțiunile comise în timpul minorității cum este și cazul inculpatului, pentru care s-au aplicat pedepse în baza dispozițiilor C. pen. din 1969 nu constituie impediment pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere.

Prin Decizia penală nr. 319/A/2020 din 10 martie 2020 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2018, s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1194 din 10 iulie 2019 pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2018.

S-a desființat în parte sentința penală apelată, în ce privește latura penală a cauzei, cu referire la individualizarea duratei pedepsei și a modalității de executare a pedepsei și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

În aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a înlăturat dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 2548 din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2013 și s-a înlăturat dispoziția de înlocuire cu o măsură educativă a pedepsei închisorii de 1 an 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin aceeași sentință penală. În aplicarea art. 5 C. pen. și art. 38 din C. pen. din 1969, s-a înlăturat aplicarea prevederilor art. 41 alin. (1) din C. pen.

S-a menținut pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 91, 92 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 8 luni închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data pronunțării prezentei decizii.

În temeiul art. 92 alin. (3), art. 93 din C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile care îi revin, astfel:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Bistrița la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

S-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria municipiului Bistrița sau Primăria comunei Mărișelu, jud. Bistrița-Năsăud.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neexecutării obligațiilor impuse sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a constatat că apelul declarat de inculpatul A. este fondat, reținându-se în ce privește sancțiunea aplicată, că aceasta trebuie să fie consecința și măsura gravității infracțiunii săvârșite, pedeapsa aplicată neputându-și îndeplini funcțiile decât dacă este perfect adaptată gradului de pericol social al faptei comise, persoanei inculpatului și împrejurărilor care atenuează sau agravează răspunderea penală.

O pedeapsă care nu ține seama de aceste realități nu va fi în măsură să exercite o influență preventiv educativă și nici să-l descurajeze pe condamnat de la comiterea de noi infracțiuni. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen. și anume:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită - punerea în primejdie a siguranței circulației pe sectorul de drum unde a condus inculpatul, fără abilitatea de a conduce, certificată de procedura obținerii permisului de conducere

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului - este cunoscut cu antecedente penale, în timpul minorității;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal - a recunoscut comiterea faptei, a uzat de procedura recunoașterii învinuirii

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Ținând seama de aceste criterii, instanța de apel a reținut că pedeapsa stabilită de instanța de fond, la valoarea minimului special, este proporțională cu gravitatea faptei comise și corespunde cerințelor asigurării împlinirii dublului scop - educativ și represiv al sancțiunii.

Pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului este apreciată justificată, raportat la împrejurările și modul de comitere a faptei, la consecințele produse, la conduita inculpatului în cursul procesului penal, la nivelul său de educație și la situația sa socială, la antecedența sa penală.

Cu toate acestea, instanța de apel a constatat, în acord cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, că în mod nelegal s-a reținut de către instanța de fond faptul că prezenta infracțiune a fost comisă de inculpat în stare de recidivă post - condamnatorie, întrucât infracțiunea din antecedență pentru care a fost condamnat la pedeapsa cu suspendare condiționată a avut în vedere o infracțiune comisă în timpul minorității.

Astfel, prin Sentința penală nr. 2548 din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2013, inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune comisă în data de 18 septembrie 2011, în timp ce era minor. Ori, potrivit prevederilor art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, infracțiunile săvârșite în timpul minorității nu atrăgeau starea de recidivă.

Apoi, instanța de apel a constatat că solicitarea inculpatului, de a i se aplica prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, este întemeiată.

Potrivit acestor prevederi, infracțiunile comise în timpul minorității, pentru care s-au aplicat pedepse în baza dispozițiilor din C. pen. din 1969 nu constituie impedimente pentru dispunerea renunțării la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru o infracțiune comisă ulterior condamnării definitive.

Acest text legal permite instanței să aprecieze, în sensul oportunității dispunerii renunțării la aplicarea pedepsei, amânării aplicării pedepsei sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru o infracțiune comisă ulterior condamnării definitive anterioare din minoritate.

În raport de datele cauzei, de gravitatea în concret a faptei comise de inculpat, de poziția sa procesuală, de posibilitățile sale de îndreptare, instanța de apel a apreciat că se poată aplica inculpatului o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, obligațiile și măsurile de supraveghere aferente fiind în măsură să constituie suficiente garanții, în sensul că inculpatul nu va mai repeta comportamentul infracțional.

Decizia penală nr. 319/A/2020 din 10 martie 2020 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 24 aprilie 2020, iar inculpatului A. la data de 30 aprilie 2020.

Împotriva Deciziei penale nr. 319/A/2020 din 10 martie 2020 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în casație, la data de 6 mai 2020, fiind invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cazului de recurs, s-a arătat că instanța de apel, prin prisma art. 9 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, în mod corect a înlăturat starea de recidivă reținută în sarcina inculpatului A. cu privire la condamnarea dispusă de Judecătoria Bistrița pentru o faptă comisă în timpul minorității, însă în opinia procurorului, este greșit raționamentul la care s-a apelat în continuare pentru a se stabili pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare a acesteia.

Totodată, s-a arătat că prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 au în vedere alte situații decât acelea în care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform C. pen. din 1969 pentru fapte comise în timpul minorității, având în vedere dispozițiile art. 22 din aceeași lege, normă ce are un caracter special în raport cu art. 9, care este regula generală.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza C. pen. din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare a noului C. pen., iar conform alin. (4) al aceleiași norme, dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau 3, după care, dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din C. pen.

În acest sens, s-a făcut referire și la art. 15 din Legea nr. 187/2012, conform căruia măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Noului C. pen.. Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969 (art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012), arătându-se că modalitatea de aplicare a acestor prevederi este lămurită prin Decizia nr. 13/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

S-a mai arătat că art. 15 și art. 22 din Legea nr. 187/2012 se referă la aceeași situație juridică, cu diferența că art. 22 are în vedere regimul sancționator aplicabil minorilor.

S-a solicitat admiterea recursului în casație și, în urma rejudecării cauzei, casarea parțială a deciziei recurate și înlăturarea greșitei aplicări a legii, în sensul de a se constata că, în mod corect, instanța de apel a înlăturat starea de recidivă reținută de prima instanță față de inculpatul A. pentru condamnarea primită pentru fapta comisă în timpul minorității, însă în continuare să se mențină dispozițiile hotărârii pronunțate de prima instanță, care a stabilit corect pedeapsa și modalitatea de executare a pedepsei ce se impun a fi aplicate inculpatului.

Prin Încheierea din 30 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 319/A/2020 din 10 martie 2020, pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2018.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, reținând următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătând, în esență, că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu consecința aplicării pedepselor rezultante într-un cuantum nelegal și, subsecvent, cu stabilirea nelegală a modalității de executare a acestora.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Cazul de casare invocat vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

În speță, Înalta Curte constată că, în primă instanță, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În aplicarea art. 5 C. pen. și art. 38 din C. pen. din 1969, instanța de apel a înlăturat prevederile art. 41 alin. (1) din C. pen. (starea de recidivă fiind reținută în sarcina inculpatului de către prima instanță, față de existența unei condamnări pentru o faptă comisă în timpul minorității) și a menținut pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Potrivit art. 335 alin. (1) din C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Prin reținerea în cauză a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii au fost reduse cu o treime, astfel că limitele pedepsei cu închisoare ce se au în vedere sunt de la opt luni la 3 ani și 4 luni.

Examinând motivele formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că, practic, în cauză nu se invocă aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ci se solicită aplicarea unei pedepse rezultante, în raport de existența unei condamnări anterioare pentru o faptă comisă de inculpat în timpul minorității.

Așadar, nu se solicită restabilirea pedepsei în limitele legale de către instanța de recurs în casație, ci se critică soluția către care s-a orientat instanța de apel și raționamentul în baza căruia s-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate anterior inculpatului, pentru o faptă comisă în timpul minorității, precum și modalitatea de individualizare a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Ca atare, Înalta Curte constată că nu poate avea în vedere criticile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, referitoare, în esență, la considerentele reținute de instanța de apel, în baza cărora a aplicat față de inculpat o pedeapsă exclusiv pentru fapta dedusă judecății, a cărei executare a suspendat-o în condițiile art. 91 - 92 C. pen., și nu o pedeapsă rezultantă, cu executare în regim de detenție (astfel cum solicită parchetul), întrucât acestea nu pot fi examinate prin prisma cazului de recurs în casație invocat.

Sub același aspect, Înalta Curte amintește că nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casație, deoarece sunt aspecte care țin de temeinicia hotărârii recurate, criticile în legătură cu procesul de individualizare a pedepsei de către instanța de apel.

Pe de altă parte, verificând hotărârea atacată, prin prisma situațiilor care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în raport de dispozițiile a căror incidență în cauză a fost stabilită de instanța de apel, respectă limitele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 319/A din 10 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în sumă de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 319/A din 10 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2020.

GGC - CP