ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 26.10.2023

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

26.10.2023

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din data de 29.07.2022, Judecătoria Videle, în baza art. 257 alin. (1), rap. la art. 193 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), alin. (2) și alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 371 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), alin. (2) și alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. a constatat concursul de infracțiuni între faptele deduse judecății.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. a constatat concursul de infracțiuni între faptele deduse judecății și fapta reținută prin sentința penală nr. 126/25.03.2021, pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021.

A modificat pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 126/25.03.2021, pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021, și, în urma descontopirii, a reținut pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (6 luni + 6 luni), stabilind o pedeapsă rezultantă parțială de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani stabilită prin sentința penală nr. 464/14.12.2020, pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 29.12.2020.

În baza art. 96 alin. (5) din C. pen., cu referire la art. 43 alin. (1) din C. pen., a adăugat pedeapsa rezultantă parțială stabilită în cauză, de 1 an și 4 luni închisoare, la pedeapsa rezultantă de 2 ani stabilită prin sentința penală nr. 464/14.12.2020, pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 29.12.2020, inculpatul A. având de executat în final pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

A constatat că inculpatul a fost supus măsurilor privative de libertate în prezenta cauză de la data de 03.11.2021 până la data de 01.05.2022.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive dispuse față de inculpat de la data de 03.11.2021 până la data de 17.11.2021, data punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei nr. 139/2021 din 17.11.2021.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., a dispus perioadă executată în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 139/2021 din 17.11.2021, începând cu data de 17.11.2021 la zi.

A anulat formele de executare emise anterior față de inculpat (MEP 139/2021) și a dispus emiterea unui nou mandat de executare la momentul rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 347/A din data de 21 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 102 din data de 29.07.2022 pronunțată de Judecătoria Videle, în dosarul nr. x/2021, pe care a desființat-o, în parte, și, în rejudecare, în baza art. 392 alin. (2), (10) din C. proc. pen., raportat la art. 257 alin. (1), art. 193 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj (faptă comisă la data de 28.10.2021, persoană vătămată B.).

În baza art. 392 alin. (2), (10) din C. proc. pen., raportat la art. 371 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice (faptă comisă la data de 28.10.2021).

A constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în prezenta cauză sunt concurente între ele și, ambele, în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat prin următoarele hotărâri judecătorești: sentința penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 19.11.2019, sentința penală nr. 109/10.03.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, sentința penală nr. 126/25.03.2021 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curții de Apel București și sentința penală nr. 55/13.02.202 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020.

A constatat că prin sentința penală nr. 126/25.03.2021 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curții de Apel București, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019, respectiv, prin sentința penală nr. 109/10.03.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, pedepsele devenind, astfel, executabile.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019, și a repus în individualitatea lor pedepsele componente: 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen., respectiv 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 334 alin. (1) din C. pen. și 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 334 alin. (2) din C. pen.

A constatat concursul de infracțiuni între infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019, și infracțiunea de lovire și alte violențe pentru care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 109/10.03.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, respectiv infracțiunea de lovire și alte violențe pentru care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 126/25.03.2021 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curții de Apel București și infracțiunea de braconaj cinegetic pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale de 10000 RON prin sentința penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b), e) din C. pen., a contopit următoarele pedepse:

- 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen., prin sentința penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019;

- 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 334 alin. (1) din C. pen. prin sentința penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019;

- 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 334 alin. (2) din C. pen. prin sentința penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019;

- 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii lovire și alte violențe prin sentința penală nr. 109/10.03.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020;

- 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 126/25.03.2021 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curții de Apel București;

- 10.000 RON amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020;

și a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse [1/3(12 luni+12 luni+12 luni+6 luni)] și amenda penală de 10.000 RON, stabilind pedeapsa rezultantă parțială de 2 ani și 2 luni închisoare și 10.000 RON amenda penală.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., a adăugat la pedeapsa rezultantă parțială, pentru primul termen al recidivei postcondamnatorii, de 2 ani și 2 luni închisoare și 10.000 RON amendă penală, pedeapsa de 1 an și două luni închisoare stabilită prin prezenta sentință, pentru cel de al doilea termen al recidivei, și a stabilit pedeapsa rezultantă totală de 3 ani și 4 luni închisoare și amenda penală de 10.000 RON.

A constatat executată, la data de 8.11.2022, amenda penală de 10.000 RON, conform chitanței emise de Trezoreria municipiului Alexandria.

A dedus din pedeapsa rezultantă totală de 3 ani și 4 luni închisoare privarea de libertate cu titlu preventiv, respectiv reținerile din 8.10.2018-9.10.2018 (în dosarul penal nr. x/2018 finalizat prin sentința penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020), din 02.11.2021-03.11.2021 (în prezenta cauză), arestarea preventivă din 03.11.2021-17.11.2021 (în prezenta cauză) și perioada executată din 17.11.2021 la zi.

A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contraveneau prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului au rămas în sarcina statului.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., curtea de apel a reținut, în drept, că fapta inculpatului A., care, în data de 28.10.2021, în jurul orei 13:30, având în mână un cuțit, a amenințat (cu moartea și cu acte de violență) și lovit pe persoana vătămată B. - viceprimar în cadrul Primăriei Băbăița, județul Teleorman, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în legătură cu exercitarea acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.

Deopotrivă, s-a reținut, în drept, că fapta aceluiași inculpat care, în data de 28.10.2021, în jurul orei 13:30, aflându-se la sediul Primăriei Băbăița - în zona parcării (spațiu public conform definiției prevăzute de art. 184 lit. a), jud. Teleorman, a exercitat acte de violență verbală și fizică și a proferat amenințări, prin intermediul cărora s-a produs tulburarea ordinii și liniștii publice, determinând crearea unei stări de temere și neliniște în rândul persoanelor prezente, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, infracțiune de rezultat, prevăzută de art. 371 din C. pen.

Curtea de apel a apreciat ca fiind relevante pentru reținerea acestei situații de fapt următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile martorilor C., D., E., F. și G., înregistrarea video realizată de camerele de supraveghere din curtea primăriei Băbăița, procesul-verbal de depistare, coroborate cu declarațiile persoanei vătămate B., probe pe care inculpatul și le-a însușit integral, prin declarația de recunoaștere a faptelor, dată în fața primei instanțe, la momentul la care a solicitat urmarea procedurii abreviate bazate pe recunoașterea vinovăției.

Relativ la susținerile inculpatului din apel, care a arătat că nu a lovit-o pe persoana vătămată, curtea de apel a reținut că acestea nu pot fi analizate, dată fiind procedura simplificată, bazată pe recunoașterea vinovăției, încuviințată inculpatului în cauză, declarația de recunoaștere integrală având un caracter irevocabil. A mai reținut că acest caracter irevocabil al hotărârii este singurul compatibil cu reglementarea procedurii simplificate, posibilitatea revenirii arbitrare asupra manifestării de voință echivalând cu oferirea, de plano, inculpatului, a posibilității de a obține, într-o cale de atac, a rejudecării în primă instanță, în vederea desfășurării cercetării judecătorești de drept comun, în dublu grad de jurisdicție.

În ceea ce privește criticile formulate prin apelul inculpatului relativ la tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, curtea a reținut că inculpatul a criticat reținerea stării de recidivă, învederând că niciuna dintre pedepsele aplicate inculpatului în antecedență nu depășește un an, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. pen., care reglementează recidiva. Curtea a reținut că, potrivit acestui text de lege, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește, din nou, o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Conform art. 42 din C. pen., la stabilirea stării de recidivă, nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală, infracțiunile amnistiate și infracțiunile săvârșite din culpă.

Sub acest aspect, curtea de apel a reținut, în esență, că examenul corelativ al antecedenței penale a inculpatului raportat la dispozițiile legale anterior citate relevă netemeinicia criticilor inculpatului.

Împotriva deciziei penale nr. 347/A/21.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, la data de 07.03.2023, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales.

În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul a susținut, referitor la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., că infracțiunea de ultraj reținută în sarcina sa în raport de persoana vătămată B. nu este prevăzută de legea penală în forma în care a fost reținută, respectiv prin raportarea dispozițiilor art. 257 alin. (1) din C. pen. la art. 193 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul situației de fapt, apărarea a arătat că atât persoana vătămată, cât și martorii audiați au declarat că inculpatul nu l-a atins pe viceprimarul B., nu 1-a prins de membrele superioare, de gât, de păr sau de haine, ci doar 1-a injuriat, 1-a amenințat, i-a vorbit pe un ton ridicat și toate aceste evenimente s-au produs în timp ce inculpatul purta în mână în cuțit.

A apreciat apărarea că fapta de ultraj însă, în raport de încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, este legată exclusiv de producerea unor suferințe fizice prin lovire sau orice altă formă de agresiune fizică, împrejurări care în cazul de față nu au fost realizate, astfel încât condiția de tipicitate a infracțiunii de ultraj în forma prev. de art. 257 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 193 alin. (1) din C. pen. nu este realizată.

Pentru motivele expuse și care rezultă din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, recurentul, prin apărător ales, a solicitat instanței achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul a susținut, în esență, faptul că i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât, modalitatea în care a fost stabilită condamnarea este greșită.

Apărarea a susținut că apelantului i s-a creat o situația mai grea în propria cale de atac, deși a fost singurul apelant, cu argumentarea că instanța de control judiciar a adăugat și pedeapsa de 10.000 RON amendă penală la pedeapsa principală a închisorii de 3 ani și 4 luni, nereținută de prima instanță, și a constatat că inculpatul s-ar afla în stare de recidivă.

Relativ la recidivă, recurentul a susținut, în esență, că primul termen al recidivei îl reprezintă o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an, or niciuna dintre pedepsele aplicate nu este mai mare de 1 an închisoare, majorarea cuantumului apărând strict ca efect al contopirii.

În concret, apărarea a apreciat că pentru a aplica o pedeapsă în limitele prevăzute de lege trebuie să se pornească de la premisa că faptele comise de inculpatul A. se află în stare de pluralitate intermediară conform art. 44 din C. pen., iar la stabilirea pedepsei finale urmează să se procedeze conform art. 44 alin. (2) din C. pen., respectiv să fie contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele anterioare aplicate inculpatului și care au fost menționate mai sus.

Astfel, calculul pedepselor pornește de la faptul că pedeapsa cea mai severă aplicată inculpatului A. este de 1 an închisoare stabilită în prezenta cauză, la care se va adăuga o treime din suma celorlalte pedepse, respectiv:

- l an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen.

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen.

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. (2) din C. pen.

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de lovire, comisă față de persoana vătămată H..

- 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire, față de persoana vătămată I..

- 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, aplicată în prezentul dosar.

A apreciat apărarea că din însumarea pedepselor anterioare și calculul unei treimi rezultă sporul obligatoriu de 1 an și 8 luni care se va adăuga la pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa finală de 2 ani și 8 luni închisoare.

În drept, a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 347/A din data de 21 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., dar și pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 15 iunie 2023, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reținându-se, în esență, că doar argumentele dezvoltate sub aspectul aplicării unui regim sancționator eronat se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru a reținut că acesta a fost invocat pur formal, cererea neavând aptitudinea de a declanșa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de față, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicare a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală. Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

În aceste coordonate, evaluând, prioritar, critica formulată de inculpat în sfera cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., care vizează greșita contopire a pedepsei amenzii penale aplicată prin sentința penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020, Înalta Curte o apreciază întemeiată.

Astfel, se reține că prin decizia recurată Curtea de Apel București, secția I penală, a procedat la contopirea pedepsei amenzii penale de 10.000 RON aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020, direct în calea ordinară de atac a apelului, fără ca aceasta să fi fost dispusă de către Judecătoria Videle prin sentința penală nr. 102 din data de 29.07.2022.

Prin Decizia nr. 70 din 15.10.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 539 din 17 iulie 2008, s-a stabilit, cu caracter obligatoriu, că "Instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.". (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 539 din 17 iulie 2008)

În conformitate cu dispozițiile art. 474

din C. proc. pen., această decizie își menține valabilitatea și după intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen., adoptat prin Legea nr. 135/2010, întrucât dispoziția legală care a generat problema de drept dezlegată subzistă și în noua reglementare, regăsindu-se în cadrul dispozițiilor prevăzute de art. 40 din C. proc. pen.

Ca efect al acestei interpretări obligatorii, rezultă că instanța de apel în mod greșit a procedat la stabilirea pedepsei principale în caz de concurs de infracțiuni prin contopirea și a pedepsei amenzii penale de 10.000 RON aplicată inculpatului A. printr-o hotărâre definitivă anterioară, motiv pentru care, constatând întemeiată critica de nelegalitate a inculpatului A. sub acest aspect, Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de recurent și va repune în limite legale pedeapsa principală rezultantă aplicată recurentului, exclusiv prin înlăturarea din componenta pluralității, a pedepsei amenzii penale aplicată prin sentința penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020.

Cât privește criticile recurentului privind reținerea eronată a stării de recidivă cu argumentarea că, deși a suferit mai multe condamnări, niciuna dintre acestea nu a depășit limita de 1 an închisoare, pedeapsa de 1 an și 8 luni la care s-a raportat Curtea de Apel București fiind o pedeapsă rezultantă, aceasta excedează limitelor instanței de casație.

Procedând, în continuare, la evaluarea criticii invocate de inculpatul A. în sfera aceluiași caz de recurs în casație vizând legalitatea tratamentului sancționator în privința pedepsei închisorii din compunerea rezultantei, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Se reține că prin sentința penală nr. 444 din 30 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 19 noiembrie 2019, Judecătoria Alexandria a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare, în modalitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu un termen de supraveghere de 2 ani, pentru săvârșirea, în concurs formal, a infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen., și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (2) din C. pen.

Ulterior, prin sentința penală nr. 126/25.03.2021, a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curții de Apel București, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019, respectiv nr. 109/10.03.2020, a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, pedepsele devenind, astfel, executabile.

În raport de situația juridică a inculpatului, a fost aplicat tratamentul sancționator prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru concursul de infracțiuni dintre cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019 și infracțiunea de lovire și alte violențe pentru care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 109/10.03.2020, a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, respectiv infracțiunea de lovire și alte violențe pentru care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 126/25.03.2021, a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curții de Apel București respectiv a fost stabilită pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse [1/3(12 luni+12 luni+12 luni+6 luni)], cu mențiunea că adăugarea pedepsei amenzii penale direct în calea de atac a apelului a fost nelegală, după cum s-a menționat.

De asemenea, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. pen. potrivit cărora "Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.", instanța de apel adăugând la pedeapsa rezultantă parțială, pentru primul termen al recidivei postcondamnatorii, de 2 ani și 2 luni închisoare, pedeapsa de 1 an și două luni închisoare stabilită în rejudecare pentru cel de al doilea termen al recidivei, pedeapsa rezultantă totală de 3 ani și 4 luni închisoare fiind calculată corect în raport de dispozițiile legale incidente.

Ca atare, contrar celor susținute de apărare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor privind recidiva postcondamnatorie, iar pedeapsa aplicată recurentului inculpat în apel se situează în limitele legale prevăzute de lege, cuantumul ei fiind rezultatul unei corecte aplicări a dispozițiilor art. 41 din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 347/A din data de 21 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Va casa, în parte, decizia recurată numai sub aspectul greșitei contopiri a pedepsei amenzii penale aplicată prin sentința penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020 și, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și amenda penală de 10.000 RON aplicată inculpatului A. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Va înlătura din componenta pluralității, pedeapsa amenzii penale aplicată prin sentința penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., va contopi pedepsele aplicate prin:

- sentința penală nr. 444/30.10.2019 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare, la data de 19.11.2019, respectiv 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen. 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 334 alin. (1) din C. pen. 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 334 alin. (2) din C. pen.,

- sentința penală nr. 109/10.03.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2020, respectiv 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen.,

- sentința penală nr. 126/25.03.2021 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curții de Apel București, respectiv 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., și va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care adaugă sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse [1/3(12 luni+12 luni+12 luni+6 luni)], stabilind pedeapsa rezultantă parțială, de 2 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., va adăuga, la pedeapsa rezultantă parțială, de 2 ani și 2 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 1 an și două luni închisoare stabilită în cauză și va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă finală de 3 ani și 4 luni închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Va anula mandatul de executare a pedepsei în cauză și va dispune emiterea unui nou mandat.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de inculpatul A. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 347/A din data de 21 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Casează, în parte, decizia recurată numai sub aspectul greșitei contopiri a pedepsei amenzii penale aplicată prin sentința penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020 și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și amenda penală de 10.000 RON aplicată inculpatului A. și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Înlătură din componenta pluralității, pedeapsa amenzii penale aplicată prin sentința penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopește pedepsele aplicate prin:

- sentința penală nr. 126/25.03.2021 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1171/A/17.11.2021 a Curții de Apel București, respectiv 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., și aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care adaugă sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse [1/3(12 luni+12 luni+12 luni+6 luni)], stabilind pedeapsa rezultantă parțială, de 2 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., adaugă, la pedeapsa rezultantă parțială, de 2 ani și 2 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 1 an și două luni închisoare stabilită în cauză și aplică inculpatului pedeapsa rezultantă finală de 3 ani și 4 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Anulează mandatul de executare a pedepsei în cauză și dispune emiterea unui nou mandat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de inculpatul A. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2023.

§ Cauze similare