ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 282/2020

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 36/P din 09 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, în baza dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 52 din data de 12.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 17.12.2019, persoana condamnată A. a formulat contestație la executare, împotriva Sentinței penale nr. 52 din 12.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen. în referire la art. 156, 159 și art. 166 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

În susținerea motivelor contestației formulate, contestatorul-condamnat, prin intermediul apărătorului ales a subliniat că se impune conversiunea condamnării conform legislației române, prin reducerea pedepsei rezultante aplicate de autorităților spaniole de la 6.385 zile (17 ani, 7 luni închisoare) la 3.405 zile (9 ani și 4 luni închisoare)

Examinând contestația la executare, prin prisma dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., Curtea a constatat că prin Sentința penală nr. 52 din 12.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2018 s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și în baza art. 135 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoașterea Hotărârii nr. 34/2015 din data de 14.04.2015, pronunțată de Secția penală nr. 5 a Audienței Provinciale din Madrid, Spania, definitivă la data de 15.12.2015, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A., pedeapsa de 6.385 zile închisoare.

În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate, în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 6.385 zile închisoare, aplicată de instanța statului emitent și s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., din Regatul Spaniei în România, cu respectarea regulii specialității, prev. de art. 157 din Legea nr. 302/2004.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., aflat în stare de deținere pe teritoriul Regatului Spaniei, în vederea executării pedepsei de zile închisoare și executarea în România, potrivit dispozițiilor C. proc. pen., a pedepsei rezultante de 6.385 zile închisoare, aplicate condamnatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de: participare la un grup criminal organizat, exploatarea sexuală a copiilor, pornografie infantilă și răpire, lipsire de libertate în mod ilegal și luare de ostatici, precum și opunere de rezistență față de autoritate, prev. de art. 188 alin. (1), (2) și (4) b), (6) și (9), 163 alin. (1), art. 556 din C. pen. spaniol.

În baza art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dedus din durata pedepsei de 6.385 zile închisoare, a perioadei executate, de la data de 20 martie 2012, la zi.

Sentința penală evocată a fost atacată cu apel de către condamnat, iar prin Decizia 232/A din 02.07.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul penal nr. x/2019 s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 52 din 12.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2018.

Prin Sentința penală cu nr. 144 din 04.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 52 din 12.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul penal cu nr. x/2018, reținându-se, în esență, că prin formularea contestației la executare s-a urmărit reformarea unei hotărâri definitive, ce se bucură de autoritate de lucru judecat.

La data de 07.11.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia cu nr. 555 a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 144 din 04.10 2019 a Curții de Apel Constanța, pronunțate în Dosarul cu nr. x/2019

Potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen. "Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări"

Astfel, s-a constatat că în cauză ne găsim în fața reiterării aceleiași contestații la executare, formulată de același contestator-condamnat, cu invocarea acelorași temeiuri legale și acelorași apărări.

Împotriva Sentinței penale nr. 36/P din 09 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, prin apărător ales, condamnatul A. a formulat contestație.

În motivarea contestației a susținut că, soluția de respingere, ca inadmisibilă, a contestației la executare este netemeinică și nelegală, deoarece deși s-a invocat același temei de drept, respectiv art. 597 lit. c) C. proc. pen., apărările sunt diferite, având în vedere că, în prima contestație s-a invocat o cauză de micșorare a pedepsei, iar în prezenta contestație o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, apreciind că pe această cale se poate constata că pedeapsa rezultantă pe care o are de executat este de 9 ani și 4 luni, având în vedere că se aplică cumulul aritmetic așa cum a fost reținut de autoritățile spaniole, regăsit în legislația română potrivit art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

În acest sens, a arătat că execută o pedeapsă nelegală de 17 ani și 7 luni închisoare, față de 9 ani și 4 luni închisoare, deoarece instanța care a recunoscut hotărârea de condamnare străină nu a avut în vedere dispozițiile referitoare la adaptarea pedepsei la legea română în cazul concursului de infracțiuni. Așa cum rezultă din hotărârea de recunoaștere, examinarea s-a făcut doar din perspectiva faptelor reținute, nu și a limitelor de pedeapsă aplicate, fără să se facă vreo trimitere la cuantumul pedepsei și la contopirea pedepselor potrivit legii penale noi ca lege penală mai favorabilă.

Examinând contestația prin prisma dispozițiilor legale incidente, în raport cu criticile invocate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Prioritar, Înalta Curte amintește că, pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În speță, la momentul recunoașterii Hotărârii nr. 34/2015 din data de 14.04.2015, pronunțată de Secția penală nr. 5 a Audienței Provinciale din Madrid, Spania, definitivă la data de 15.12.2015, instanța română competentă să aplice în cauză dispozițiile Legii nr. 302/2004 a avut în vedere chestiunea adaptării pedepsei la care a fost condamnat cetățeanul român A. și a soluționat acest aspect, reținându-se în considerentele Sentinței penale nr. 52/P din 12 martie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, că pedepsele evaluate în mod separat în cuprinsul hotărârilor străine de condamnare, alături de pedeapsa globală de 6.385 zile de închisoare, stabilită potrivit legislației din Regatul Spaniei, corespund limitelor de pedeapsă prevăzute de legea română, determinate potrivit art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004; s-a avut în vedere că persoanei condamnate i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 6.385 de zile de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la un grup criminal organizat, exploatare sexuală a copiilor și pornografie infantilă și răpire, lipsire de liberate în mod ilegal și luare de ostatici, precum și opunere de rezistență față de autoritate, prev. de art. 188 alin. (1), (2) și 4 b), (6) și (9), art. 163 alin. (1), art. 556 toate din C. pen. spaniol, infracțiuni pentru care există corespondent în legislația penală română, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1), (3), lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 5 alin. (1) C. pen. și ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 C. pen.

Ca atare, prin hotărârea definitivă de recunoaștere pronunțată de instanța română competentă, s-a avut în vedere compatibilitatea cu legislația română, în privința naturii și duratei, a pedepsei aplicată de autoritățile judiciare spaniole, aspect care a fost constatat, de altfel, și prin Sentința penală nr. 144/P din 14.10.2019 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 (definitivă prin Decizia nr. 555 din 7 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) - hotărâre prin care a fost respinsă o primă contestație la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 52/P din 12 martie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin care acesta a solicitat în esență micșorarea pedepsei, invocând necesitatea adaptării pedepsei rezultante pronunțate de autoritățile spaniole.

Deși în prezenta contestație apărătorul contestatorului încearcă justificarea cererii pe un alt temei, respectiv cel al ivirii unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, Înalta Curte constată că, în speță, motivele invocate nu se circumscriu cazului referitor la existența vreunei nelămuriri în legătură cu dispozitivul sentinței prin care s-a recunoscut pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare spaniole, pe care condamnatul o execută, în continuare, într-un penitenciar din România, urmare a dispunerii transferului odată cu recunoașterea hotărârii străine. În esență, prin susținerea că persoana condamnată execută o pedeapsă nelegală de 17 ani și 7 luni închisoare, față de 9 ani și 4 luni închisoare, deoarece instanța care a recunoscut hotărârea nu a avut în vedere dispozițiile din Legea nr. 302/2004 referitoare la adaptarea pedepsei potrivit legii române în cazul concursului de infracțiuni, contestatorul reiterează aceleași motive și apărări invocate prin cererea soluționată anterior, prin Sentința penală nr. 144/P din 14.10.2019 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 (definitivă prin Decizia nr. 555 din 7 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

În aceste condiții, se reține că soluția primei instanțe este corectă, hotărârea contestată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 36/P din 09 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 36/P din 09 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2020.

GGC - NN