ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 661/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 37/FCJI din data de 12 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A., împotriva Sentinței penale nr. 76/2018 din 28 septembrie 2018 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 343/A din 18 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că a fost formulată cerere de către condamnatul A., intitulată recurs în anulare întemeiată pe disp. art. 145 și art. 146 din Legea nr. 302/2004, cerere înregistrată ca o contestație la executare, prin care acesta a solicitat anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 76/2018 din data de 19 decembrie 2018, emis în baza sentinței penale pronunțate în Dosarul nr. x/2018.

În motivare, a invocat, în esență, faptul că prin transferul său în România nu i se poate crea o situație mai grea decât cea la care a fost supus în țara în care a fost condamnat. După legile spaniole nu putea primi o pedeapsă mai mare de 15 ani.

La data de 5 iunie 2020, cererea introductivă a fost recalificată de apărătorul din oficiu în contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (5) C. pen. Prin motivele scrise s-a solicitat, în esență, admiterea contestației la executarea pedepsei, să se constate că infracțiunile comise pe teritoriul Spaniei, care au făcut obiectul condamnărilor definitive recunoscute prin Sentința penală nr. 76 din 28 septembrie 2018 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 343/A din data de 18 decembrie 2018, pronunțată în apel de Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt concurente, urmând a repune în individualitatea lor pedepsele stabilite pentru acestea și a dispune contopirea lor, conform tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., urmând a aplica petentului pedeapsa închisorii cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care să fie adăugat un spor de o treime din totalul de 13 ani, 6 luni și 37 de zile al celorlalte pedepse stabilite, în final petentul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 6 luni și 12 zile, din care să fie dedusă durata măsurilor preventive, precum și partea executată din pedeapsă la zi.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel Iași a apreciat contestația la executare formulată ca nefondată.

Astfel, s-a reținut că persoana condamnată A. se află în executarea pedepsei de 18 ani, 6 luni și 37 de zile închisoare conform Sentinței penale nr. 76/2018 din 28 septembrie 2018 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 343/A din 18 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care au fost recunoscute Sentința penală nr. 219 din 12 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Merida, secția penală nr. 2, definitivă la 19 decembrie 2014, Sentința penală nr. 516 din 4 decembrie 2014 pronunțată de Curtea Regională Cordoba, secția nr. 3, definitivă la 12 aprilie 2016, Sentința penală nr. 27 din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea Regională Merida, secția 3 din Badajos, definitivă la 12 februarie 2015 și Hotărârea penală din 2 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Unică de Supraveghere Penitenciară Principatul din Asturias - din Ovideo, de contopire a pedepselor, în pedeapsa unică de 18 ani, 6 luni și 37 de zile închisoare, dispunându-se transferul persoanei condamnate și executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

Curtea a reținut că motivele nu se subscriu cazului de contestație la executare invocat, întrucât adaptarea unei pedepse rezultante stabilite în statul emitent se poate dispune cu ocazia recunoașterii sentințelor penale străine atunci când durata acesteia depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Așadar, contrar apărărilor formulate, Curtea a apreciat că legea nu permite adaptarea unei pedepse rezultante stabilite prin cumul aritmetic decât dacă aceasta depășește maximul general al pedepsei închisorii.

Pe de altă parte, s-a reținut că, din considerentele Deciziei penale nr. 343/A din 18 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că instanța de control judiciar a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că în cazul contestatorului nu sunt aplicabile dispozițiile privind adaptarea pedepsei rezultante, motiv pentru care o astfel de solicitare pe calea contestației la executare nu poate fi reanalizată.

De asemenea, descontopirea unei pedepse rezultante și refacerea concursului de infracțiuni ar putea interveni doar în cazul în care ar apărea elemente de noutate, ce nu existau la momentul stabilirii (recunoașterii în prezenta cauză) pedepsei rezultante. În aceste condiții, Curtea a apreciat că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție la care a făcut referire apărătorul contestatorului în motivele scrise și susținerile orale cu ocazia dezbaterilor nu își au aplicabilitate în cauză.

În opinia primei instanțe, faptul că executarea pedepsei recunoscute este guvernată de legile din România nu dă dreptul instanțelor naționale să modifice o pedeapsă recunoscută deja, cu privire la care s-a apreciat că nu este necesară adaptarea. În caz contrar, s-ar aduce o atingere gravă principiului încrederii reciproce care guvernează cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Nu în ultimul rând, s-a constatat că, pe durata executării pedepsei închisorii, contestatorul s-a adresat mai multor instanțe, invocând motive similare, cereri ce i-au fost respinse prin Sentința penală nr. 356/2020 din 12 martie 2020 a Judecătoriei Bacău și Sentința penală nr. 1062 din 18 aprilie 2018 din 18 aprilie 2020 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

În privința concluziilor formulate de reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași cu ocazia dezbaterilor, instanța a reținut că nu poate proceda la o analiză a legii penale mai favorabile, nefiind sesizată cu o astfel de cerere întemeiată pe art. 595 C. proc. pen. Deși contestatorul a arătat în ultimul cuvânt că nu i s-a aplicat legea penală mai favorabilă, nici cea română, nici cea spaniolă, este evident că motivele de contestație nu se referă la aplicarea legii penale române în timp, ci la faptul că pedeapsa recunoscută nu ar respecta nici legea română și nici legea spaniolă.

Concluzionând, instanța a constatat că, pe calea contestației la executare, nu pot fi formulate critici ce țin de legalitatea și temeinicia hotărârii ce se execută, respectiv legalitatea și temeinicia unei hotărâri penale anterior recunoscute pe teritoriul României.

Împotriva Sentinței penale nr. 37/FCJI din data de 12 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind repartizată aleatoriu cu termen la data de 16 octombrie 2020.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 37/FCJI din data de 12 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează, cu privire la contestația la executare, că aceasta reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

În speță, condamnatul a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând ca, prin intermediul acestui mijloc procesual, să se recalculeze și să se adapteze pedeapsa rezultantă de 18 ani, 6 luni și 37 de zile închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 76 din 28 septembrie 2018 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 343/A din data de 18 decembrie 2018, pronunțată în apel de Înalta Curte de Casație și Justiție, în procedura de recunoaștere a hotărârilor de condamnare emise de autoritățile spaniole.

Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei și trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În cauză, criticile contestatorului privesc stabilirea pedepsei rezultante prin Hotărârea penală din 2 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Unică de Supraveghere Penitenciară Principatul din Asturias - din Ovideo, recunoscută prin Sentința penală nr. 76/2018 din data de 28 septembrie 2018 a Curții de Apel Iași - CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori și prin care au fost avute în vedere toate condamnările petentului aplicate prin alte trei sentințe penale: Sentința penală nr. 219 din 12 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Merida, secția penală nr. 2; Sentința penală nr. 516 din 4 decembrie 2014, pronunțată de Curtea Regională din Cordoba, secția nr. 3; Sentința penală nr. 27 din 12 februarie 2015 a Curții Regionale Merida, secția nr. 3 din Badajos.

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Se constată, astfel, că prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate aspecte care să determine stingerea pedepsei și nici nu au intervenit modificări în sensul micșorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este pusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoașterea, prin Sentința penală nr. 76 din 28 septembrie 2018 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 343/A din data de 18 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a pedepsei rezultante de 18 ani, 6 luni și 37 de zile închisoare aplicate contestatorului de autoritățile spaniole, prin Hotărârea penală din 2 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Unică de Supraveghere Penitenciară Principatul din Asturias - din Ovideo.

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Așa fiind, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că instanța română a analizat posibilitatea adaptării sancțiunii aplicate persoanei transferabile prin hotărârile de condamnare și a concluzionat că nu se impune a fi adaptată, soluția căpătând, astfel, autoritate de lucru judecat.

De altfel, nu este admis pe calea contestației la executare să se revină asupra unor dispoziții care au autoritate de lucru judecat.

În consecință, se constată că, în mod corect, instanța Curții de Apel Iași a concluzionat că nu există nicio modificare cu privire la situația juridică a condamnatului, respectiv cu privire la durata pedepsei care trebuie executată.

Aceasta deoarece pe calea prezentei contestații la executare nu se poate modifica Sentința penală nr. 76/2018 din 28 septembrie 2018 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 343/A din 18 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat modalitatea de calcul și cuantumul pedepsei a cărei executare a fost admisă a fi continuată în România, în raport de Hotărârea penală din 2 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Unică de Supraveghere Penitenciară Principatul din Asturias - din Ovideo.

Așadar, criticile referitoare la hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare străine și cele ce vizează recunoașterea hotărârilor străine și transferul într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, dispuse prin Sentința penală nr. 76/2018 din 28 septembrie 2018 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, nu se circumscriu prezentei proceduri.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 37/FCJI din data de 12 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 37/FCJI din data de 12 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM