ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 438/2025

Ședința publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67 din 15.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul A., ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a constatat că prin cererea înregistrată la data de 25.02.2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a formulat contestație la executare, înregistrată conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.. În motivare, a arătat că la data de 11.10.2012 a fost încarcerat în Penitenciarul din Valencia, a executat aproximativ 4 ani, după care a fost transferat, succesiv în Penitenciarul Murcia (1 an de zile), în Penitenciarul Picassent (1 an), în Penitenciarul Leon (1 an), Penitenciarul Texeiro a Coruna (2 ani). Ulterior, a fost transferat în România, la data de 25.02.2021 și a solicitat deducerea perioadei executate în penitenciarele din Spania, din data de 11.10.2012 până la data de 25.02.2021.

În vederea soluționării cauzei s-a dispus atașarea dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Craiova. De asemenea, față de susținerile persoanei condamnate, s-a emis adresă la autoritatea străină pentru a se comunica data arestării persoanei condamnate A. și perioada efectiv executată până la data de 16.12.2019 în baza sentințelor nr. 760/12.09.2014 pronunțată de Tribunalul Provincial din Valencia în dosarul penal nr. x/2013, definitivă la data de 22.07.2015 și nr. 32/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria pentru Cazuri Penale nr. 5 din Murcia în dosarul penal nr. x/14, definitivă la data de 10.09.2015, recunoscute prin sentința penală nr. 51 din data de 07.04.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020.

Răspunsul la adresa instanței a fost înaintat la data de 17.03.2025 (filele x, 36).

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel a reținut că prin sentința penală nr. 51/07.04.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania; s-a constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și s-a dispus recunoașterea hotărârilor penale:

• Nr. 760/12.09.2014 pronunțată de Tribunalul Provincial din Valencia în dosarul penal nr. x/2013, definitivă la data de 22.07.2015, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 138 și art. 16 din C. pen. spaniol (faptă care are corespondent în legea română infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188-189 lit. d) C. pen.), la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie cu săvârșirea de acte de violență prev. de art. 242 alin. (1) și art. 16 din C. pen. spaniol (faptă care are corespondent în legea română infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 rap. la art. 233, 234 lit. a), b) și d) C. pen.) și la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere ilegală de arme prev. de art. 564 alin. I C. pen. spaniol (faptă care are corespondent în legea română infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. (1) C. pen.)

• Nr. 32/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria pentru Cazuri Penale nr. 5 din Murcia în dosarul penal nr. x/14, definitivă la data de 10.09.2015, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu săvârșirea de acte de violență și utilizarea unui obiect contondent prev. de art. 242 alin. l și 3 din C. pen. spaniol (faptă care are corespondent în legea română infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233 C. pen.) și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare prev. de art. 147 și art. 148 alin. (1) din C. pen. spaniol (faptă care are corespondent în legea română infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.)

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 6930 zile închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei executată de 2329 de zile închisoare până la data de 16.12.2019 și, în continuare, la zi și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Sentința penală nr. 51 din data de 07.04.2020 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 a rămas definitivă prin neapelare la data de 26.08.2020, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 52/2020 din 26.08.2020 pe numele condamnatului A..

Prin adresa nr. x din data de 26.02.2021, Ministerul Afacerilor Interne- I.G.P.R- Centrul de Cooperare Polițienească Internațională- Biroul Național Interpol a comunicat Curții de Apel Craiova faptul că numitul A. a fost transferat din Spania în România la data de 25.02.2021, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de către autoritățile judiciare spaniole, fiind încarcerat în baza MEPI nr. 52/2020 din 26.08.2020 emis de Curtea de Apel Craiova .

Aceleași aspecte rezultă și din nota telefonică întocmită de grefierul de ședință în urma legăturii telefonice cu agentul de la Penitenciarul Craiova în care este încarcerată persoana condamnată (fila x).

Instanța de fond a reținut că, în cuprinsul sentinței penale nr. 51 din data de 07.04.2020 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova s-a menționat că, până la inițierea procedurii de transfer, condamnatul a executat 2329 zile închisoare, calculate la data de 16.12.2019, ce urmează a fi deduse din pedeapsa totală și în continuare, de la această dată la zi.

Din actele dosarului, instanța de fond a constatat că din durata pedepsei (de 6930 zile închisoare), condamnatului i s-au dedus un număr de 2329 zile închisoare, acestea fiind calculate ca zile executate în străinătate, până la data de 16.12.2019, deducându-i-se, conform mandatului de executare și perioada executată în continuare, la zi.

Așadar, persoanei condamnate i s-au dedus corect zilele executate în străinătate. Potrivit răspunsul la adresa instanței, cu referire strict la privarea de libertate a persoanei condamnate A. în baza sentințelor nr. 760/12.09.2014 pronunțată de Tribunalul Provincial din Valencia în dosarul penal nr. x/2013, definitivă la data de 22.07.2015 și nr. 32/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria pentru Cazuri Penale nr. 5 din Murcia în dosarul penal nr. x/14, definitivă la data de 10.09.2015, recunoscute prin sentința penală nr. 51 din data de 07.04.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, s-a comunicat instanței de către autoritatea competentă că persoana condamnată a fost executat până la data de 16.12.2019 un total de 2329 zile, astfel:

- 708 zile - de la data de 08.10.2012 până la 15.09.2014

- 21 zile - de la 10.07.2015 până la 30.07.2015

- 1600 zile - de la 31.07.2015 până la 16.12.2019

S-a reținut, astfel, că data inițială a arestării persoanei condamnate este 08.10.2012, însă, de la această dată persoana condamnată nu a fost privată de libertate în mod continuu, în cauzele finalizate cu condamnarea contestatorului prin sentințele penale pronunțate de instanțele străine, sentințe ce au fost recunoscute prin sentința penală nr. 51 din data de 07.04.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Prin urmare, deși persoana condamnată a depus un înscris din care rezultă că a fost privat de libertate în mai multe perioade, iar începând cu data de 11.10.2012 în continuu până la data emiterii înscrisului, respectiv 24.02.2021, instanța a reținut că această perioadă neîntreruptă de privare de libertate a persoanei condamnate nu vizează cauza de față, ci alte cauze, dovadă în acest sens fiind chiar data arestării inițiale în cauza de față, respectiv 08.10.2012, conform răspunsului comunicat de autoritatea competentă, iar nu 11.10.2012 cum susține persoana condamnată.

De altfel, din cuprinsul sentinței de condamnare nr. 32/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria pentru Cazuri Penale nr. 5 din Murcia rezultă că la data judecării în această cauză, persoana condamnată A. suferise deja mai multe condamnări pentru comiterea altor infracțiuni .

Analizând contestația formulată de condamnatul A., Curtea de apel a constatat că motivele invocate de acesta nu vizează vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., din moment ce prin sentința penală nr. 51/07.04.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a dispus transferarea sa pentru continuarea executării pedepsei de 6930 zile închisoare într-un penitenciar din România și s-a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei executată de 2329 de zile închisoare până la data de 16.12.2019 și, în continuare, la zi, iar conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 52/2020 din 26.08.2020 s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, dispunându-se, totodată, deducerea din pedeapsa de 6930 zile închisoare a perioadei de 2329 zile închisoare executate până la 16.12.2019 și în continuare la zi.

S-a mai reținut că autoritățile spaniole nu au transmis o altă hotărâre judecătorească și niciun act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului, situație față de care nu se poate reține că petentul a beneficiat de o reducere de pedeapsă aplicată de către statul emitent, care să poată fi recunoscută în condițiile Legii nr. 302/2004.

Împotriva sentinței penale nr. 67 din 15 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind acordat termen aleatoriu pentru soluționare la data 17 iunie 2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului din oficiu al contestatorului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Contestatorul condamnat A., beneficiind de asistența juridică a unui avocat din oficiu, a arătat că în momentul transferului persoanei condamnate în România nu s-a făcut deducerea corespunzătoare a timpului petrecut de contestator în penitenciarele din Spania.

Examinând contestația formulată de contestatorul persoană condamnată A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia. În procedura contestației la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare pronunțată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ține de fondul cauzei instrumentate și judecate de autoritățile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanțelor naționale nici în procedura specială de referință reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, și, cu atât mai puțin, în procedura prev. de 598 din C. proc. pen.

Deși legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziții în baza cărora să fie soluționate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie, cum este cazul de față invocat de contestator, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Înalta Curte notează că potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speță, se constată că, prin cererea formulată în baza dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.., pe calea contestației la executare, contestatorul condamnat A. a susținut că nu s-a făcut deducerea corespunzătoare a timpului petrecut în penitenciarele din Spania.

Înalta Curte reține că prin sentința penală nr. 51/07.04.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania, s-a dispus recunoașterea hotărârilor penale străine și s-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 6930 zile închisoare într-un penitenciar din România. S-a dispus transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România. Se constată că din durata pedepsei (de 6930 zile închisoare), condamnatului i s-au dedus un număr de 2329 zile închisoare, acestea fiind calculate ca zile executate în străinătate, până la data de 16.12.2019, deducându-i-se, conform mandatului de executare și perioada executată în continuare, la zi.

Prin cererea de contestație la executare, contestatorul condamnat a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., solicitând deducerea perioadei executate în penitenciarele din Spania, din data de 11.10.2012 până la data de 25.02.2021.

Înalta Curte constată că prima instanță a solicitat relații autorităților judiciare din Spania, care au comunicat că persoana condamnată a fost executat până la data de 16.12.2019 un total de 2329 zile, astfel: 708 zile de la data de 08.10.2012 până la 15.09.2014; 21 zile de la 10.07.2015 până la 30.07.2015 și 600 zile de la 31.07.2015 până la 16.12.2019 . Așa cum s-a reținut anterior, prin sentința penală nr. 51/07.04.2020, prin care s-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, i s-au dedus corect zilele executate în străinătate, respectiv perioada executată de 2329 de zile închisoare până la data de 16.12.2019 și, în continuare.

Așadar, se constată că, deși se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.., contestația formulată de contestatorul A. nu se încadrează în situația prevăzută de acest texte de lege și prin urmare este nefondată. Nemulțumirile contestatorului referitoare la alte perioade executate în străinătate care nu au legătura cu cauza de față, pot fi valorificate în cadrul altei isntituții de drept proceual penal în cadrul căreia ar putea solicita o eventuală deducere de pedeapsă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 67 din 15 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 67 din 15 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2025.