ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 819/2024

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54 din data de 28 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul condamnatul A., cu privire la sentința penală nr. 44 din 07.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 194/A din 28.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la nelămurirea cuprinsă în această hotărâre, în sensul de a se stabili care este pedeapsa ce se execută.

În baza art. 147 alin. (2), (4) și 5 cu referire la art. 141 alin. (17) și art. 136 alin. (1) teza finală din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală a sentinței pronunțate de Judecătoria din Granada, secția Penală, nr. 6 din data de 23.12.2022, prin care s-a dispus recalcularea pedepsei dispuse de autoritățile spaniole, în sensul că pedeapsa nu poate depăși 6 ani și 6 luni.

S-a constatat că contestatorul condamnatul A. are de executat pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare și nu 2507 zile închisoare cum s-a stabilit prin sentința penală nr. 44 din 07.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 194/A din 28.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni, perioada deja executată de la 17.02.2020 la zi.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin contestația la executare înregistrată la data de 30.05.2024 pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2024, ca urmare a declinării competenței de soluționare de către Judecătoria Miercurea Ciuc, contestatorul condamnat A. a solicitat recalcularea pedepsei pe care o execută în prezent, respectiv recunoașterea și a sentinței penale nr. 132/2012, alături de hotărârea ce urmează să o primească din Spania.

A arătat că a fost transferat la data de 21.01.2021 în România pentru executarea unei pedepse de 2507 zile, din care a executat în Spania o perioadă de 10 ani, precizând că i s-au dedus 469 zile din întreaga perioadă executată, deducerea realizându-se eronat, întrucât trebuia să rămână cu o pedeapsă de 2322 zile și nu 2507 zile, deducerile fiind operate de instanța care a recunoscut hotărârile din 17.02.2020, iar nu din 11.01.2011 când a fost arestat.

A mai arătat că a solicitat instanțelor din Spania contopirea pedepselor ce i s-au aplicat, fiindu-i stabilită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni, din care se deduc 1 an și 2 luni, reprezentând perioadă executată în Spania.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la contestația la executare formulată, Curtea a constatat că, prin sentința penală nr. 44 din 07.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 194/A din 28.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost hotărâte următoarele:

"În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată s-au recunoscut sentințele penale:

- 422/21.09.2015 pronunțată de Judecătoria, secția Penală nr. 6 din Granada Spania (executorie 444/2015) definitivă la data de 21.09.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.

- 463/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria, secția Penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 137/2015) definitivă la data de 12.03.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.

- 336/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria, secția Penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 451/2013) definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

- 337/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria, secția Penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 457/2013) definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

- 224/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria, secția Penală nr. 1 din Granada Spania (executorie 262/2012) definitivă la data de 17.05.2012 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 1 zi închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 2507 zile închisoare.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus perioada executată de la 17.02.2020 la zi."

Din motivele de contestație la executare, Curtea a reținut că petentul A. a invocat ivirea unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce o execută, critică ce ar putea fi încadrată în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Astfel, a constatat că, prin sentința nr. 6 din data de 23.12.2022 pronunțată de Judecătoria din Granada, secția Penală, (ce a fost înaintată instanței împreună cu adresa nr. x/30.04.2024 a Ministerului Justiției - Direcția Drept International și Cooperare Judiciară și cu certificat întocmit de autoritățile spaniole în acest sens), s-a dispus recalcularea pedepsei dispuse de autoritățile spaniole, în sensul că pedeapsa nu poate depăși 6 ani și 6 luni.

Curtea a constatat că, în speță, devin incidente dispozițiile art. 136, art. 141 și art. 147 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că ulterior transferării persoanei condamnate A., statul emitent a transmis o hotărâre judecătorească prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă, respectiv sentința nr. 6 din data de 23.12.2022, pronunțată de Judecătoria din Granada, secția Penală, prin care s-a dispus recalcularea pedepsei dispuse de autoritățile spaniole, în sensul că pedeapsa nu poate depăși 6 ani și 6 luni, această nouă hotărâre putând fi recunoscută de către instanța de judecată, întrucât această recunoaștere se dovedește necesară soluționării unei cauze penale și poate contribui la îmbunătățirea situației persoanei condamnate, în sensul că s-ar reduce cuantumul pedepsei pe care o are de executat.

Împotriva sentinței penale nr. 54 din data de 28 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în termen legal, a formulat contestație, condamnatul A..

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului din oficiu precum și poziția contestatorului condamnat în ultimul cuvânt au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația în raport cu motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte reține că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În acest cadru, instanța reține că potrivit legii, contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, de asemenea, nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Astfel, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.

Potrivit art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Din actele dosarului rezultă că, prin sentința nr. 6 din data de 23.12.2022 pronunțată de Judecătoria din Granada, secția Penală, (ce a fost înaintată instanței împreună cu adresa nr. x/30.04.2024 a Ministerului Justiției - Direcția Drept International și Cooperare Judiciară și cu certificat întocmit de autoritățile spaniole în acest sens), s-a dispus recalcularea pedepsei dispuse de autoritățile spaniole, în sensul că pedeapsa nu poate depăși 6 ani și 6 luni închisoare.

Având în vedere relațiile trimise de autoritățile judiciare spaniole cu privire la actele judiciare prin care condamnatului A. i s-a dispus recalcularea pedepsei dispuse de autoritățile spaniole, în sensul că pedeapsa nu poate depăși 6 ani și 6 luni închisoare, Înalta Curte reține că, în mod corect, instanța de fond în baza art. 147 alin. (2), (4) și 5 cu referire la art. 141 alin. (17) și art. 136 alin. (1) teza finală din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoașterea pe cale incidentală a sentinței pronunțate de Judecătoria din Granada, secția Penală, nr. 6 din data de 23.12.2022, prin care s-a dispus recalcularea pedepsei dispuse de autoritățile spaniole, în sensul că pedeapsa nu poate depăși 6 ani și 6 luni închisoare.

Cu toate acestea, în procesul de deducere a perioadei executate din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, se constată că, în mod eronat, instanța de fond a efectuat deducerea perioadei deja executate, sentința contestată urmând a fi reformată în acest sens.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 44 din 07.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 194/A din 28.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu prilejul recunoașterii sentințelor de condamnare emise de autoritățile spaniole față de persoana condamnată A., s-a reținut că în certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din data de 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, emise de Spania, referitoare la transferarea persoanei condamnate A., s-a precizat că durata totală a pedepsei este de 2507 de zile de închisoare (plus 469 zile pe care deja le-a executat) din hotărârea 262/2012, calculate la data de 17.02.2020), iar perioada totală de privare de libertate deja executată în raport cu pedeapsa pentru care a fost emisă sentința este de 469 de zile (din hotărârea 262/2012).

Astfel, se constată că, din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare recalculată de către autoritățile spaniole prin sentința nr. 6 din 23.12.2022, pronunțată de Judecătoria din Granada, secția Penală, care reprezintă 2340 de zile, instanța de fond a omis să-i deducă condamantului perioada de 469 de zile deja executate din sentința nr. 224/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria, secția Penală nr. 1 din Granada Spania (executorie 262/2012) definitivă la data de 17.05.2012 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 1 zi închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen., mai apoi, din cele 1871 de zile rămase de executat să-i fie dedusă perioada executată de la 17.02.2020 până la 19.06.2024 (data punerii în libertate), respectiv 1563 zile, iar în urma deducerii perioadei executate, persoanei condamnate rămânându-i de executat un rest de 308 zile de închisoare.

Prin urmare, Înalta Curte reține că se impune admiterea contestației declarate de persoana condamnată A. și desființarea sentinței penale atacate doar sub acest ultim aspect, al soluției dispuse cu privire la perioada care trebuie dedusă din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare recalculată prin sentința nr. 6 din 23.12.2022, pronunțată de Judecătoria din Granada, secția Penală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 54 din data de 28 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Va desființa, în parte, sentința contestată și, rejudecând, va deduce din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare recalculată prin sentința nr. 6 din 23.12.2022, pronunțată de Judecătoria din Granada, secția Penală, perioada de 469 zile deja executate din sentința penală nr. 224/17.05.2012, pronunțată de Judecătoria, secția Penală nr. 1 din Granada-Spania (executorie 262/2012), calculate la 17.02.2020 și perioada executată de la 17.02.2020 până la 19.06.2024 (data punerii în libertate), respectiv 1563 zile.

Va constata că, în urma deducerii perioadei executate, persoanei condamnate i-a rămas de executat un rest de 308 zile de închisoare.

Va menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 54 din data de 28 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Desființează, în parte, sentința contestată și, rejudecând, deduce din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare recalculată prin sentința nr. 6 din 23.12.2022, pronunțată de Judecătoria din Granada, secția Penală, perioada de 469 zile deja executate din sentința penală nr. 224/17.05.2012, pronunțată de Judecătoria, secția Penală nr. 1 din Granada-Spania (executorie 262/2012), calculate la 17.02.2020 și perioada executată de la 17.02.2020 până la 19.06.2024 (data punerii în libertate), respectiv 1563 zile.

Constată că, în urma deducerii perioadei executate, persoanei condamnate i-a rămas de executat un rest de 308 zile de închisoare.

Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulate de condamnatul A. rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 noiembrie 2024.