ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 429/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Asupra contestației de față, în baza actelor dosarului, constată:

Prin sentința penală nr. 33 din 17 aprilie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Bacău și contestatorul A. împotriva executării sentinței penale nr. 39 din 16.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2024

A modificat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024 emis în baza sentinței penale nr. 39 din 16.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2024, în sensul că:

A constatat că persoana condamnată A. a beneficiat de o reducere de pedeapsă în cuantum de 180 de zile.

A dedus din pedeapsă perioada de la 17.02.2023 la 14.01.2025.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că, prin referatul din data de 28 martie 2025, înregistrat pe rolul instanței la aceeași dată, sub nr. x/2025, Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Bacău a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 39 din 16.05.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În motivarea contestației la executare, s-a arătat că prin sentința penală nr. 39 din 16.05.2024 a Curții de Apel Bacău, rămasă definitivă la data de 17.12.2024 prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală s-au dispus următoarele:

"În temeiul art. 172 alin. (7), raportat la art. 162 coroborat cu art. 167 și art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea română nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, recunoaște sentința penală nr. 386/2023, pronunțată la data de 26.09.2023 de Tribunalul Corecțional din Bordeaux- Republica Franceză, rămasă definitivă la data de 17.10.2023, prin care intimatul persoană condamnată A., (…) a fost condamnat la pedeapsa de 1460 zile (4 ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor echivalente în legislația națională română de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. român și furt calificat, în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. român, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. român.

S-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei aplicate de instanța din Republica Franceză a persoanei condamnate A., a pedepsei de 4 ani închisoare.

(…)

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada de 180 de zile de zile, de la 17.02.2023 la 25.02.2023 și de la 25.02.2023 la 26.09.2023 și de la 27.09.2023 la zi."

Prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2024, s-a admis apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 39 din 16 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2024.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare:

S-a constatat că apelantul a beneficiat de o reducere de pedeapsă în cuantum de 180 de zile conform Certificatului emis de autoritățile judiciare franceze.

S-a dedus din pedeapsă perioada de la 17.02.2023 la zi.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate care nu contravin prezentei decizii."

La data de 18.12.2025, Curtea de Apel Bacău a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D pe numele persoanei condamnate A..

La data de 26.03.2025, la Curtea de Apel Bacău a fost înregistrată adresa din 25.03.2025 prin care Biroul Național Interpol a arătat următoarele:

"În continuarea corespondenței referitoare la A., CNP x, vă informăm că, potrivit mesajului primit la data de 24.03.2025 de la Biroul Național Interpol Paris, sus-numitul a fost eliberat condiționat, fiind expulzat din Franța la data de 14.01.2025.

În aceste condiții, vă rugăm să contactați autoritatea judiciară franceză competentă și să apreciați asupra valabilității M.E.P. I. nr. 41/D din 18.11.2024."

Totodată, Biroul Național Interpol a comunicat mesajul integral furnizat de omologii francezi, în care se arată că " … domnul A. a obținut o reducere a pedepsei. … acesta a fost expulzat la București la data de 14 ianuarie 2024."

La data de 28.03.2025, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024 a fost pus în executare în România, A. fiind arestat de I.P.J. Neamț și condus la Penitenciarul Bacău, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare.

Prin contestația la executare, conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a, lit. d) C. proc. pen. și art. 163 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, promovată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Bacău s-a solicitat să se constate, dacă există vreun impediment la executarea pedepsei de 4 ani închisoare și transferarea persoanei condamnate din Franța în România, avându-se în vedere că există date că persoana condamnată A. a fost liberată condiționat, de către autoritățile judiciare franceze, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, fiind expulzat, în stare de libertate, în data de 14 ianuarie 2025 de pe teritoriul francez, respectiv dacă există vreo cauză de reducere a pedepsei, dat fiind că autoritățile franceze, prin adresa din 25.03.2025, au comunicat că persoana condamnată a beneficiat de o reducere a pedepsei.

La data de 28.03.2025, s-a înregistrat pe rolul aceleeași instanțe, contestația la executare formulată de A. împotriva sentinței penale nr. 39/2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2024, persoana condamnată invocând că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 163 alin. (2) din Legea 302/2004, fiind evident incidentul la executare în România a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare franceze, în contextul executării acestei pedepse în Franța, fiind liberat condiționat la data de 14.01.2025 și expulzat în România la aceeași dată.

Din oficiu, instanța a atașat la dosarul constituit conform cererilor de contestație la executare, dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Bacău, soluționat prin sentința nr. 39/16.05.2024. De asemenea, la dosarul cauzei, s-a depus de către contestator, hotărârea pronunțată de Tribunalul Judiciar din Tulle și biletul de ieșire din data de 14.01.2025 .

Ca urmare a adreselor efectuate către autoritățile judiciare franceze, Judecătoria Bordeaux - Parchetul Procurorului Republicii au adus la cunoștința instanței, prin adresa din data de 09.04.2025, că își mențin cererea de recunoaștere reciprocă a hotărârii judecătorești și a certificatului de recunoaștere eferent menționat la articolul 4 din Decizia cadru 2008/909.

Analizând actele și lucrările dosarului, asupra contestației la executare, Curtea de Apel Bacău a avut în vedere ceea ce s-a decis prin sentința penală nr. 39 din 16.05.2024 a Curții de Apel Bacău, astfel cum a rămas definitivă la data de 17.12.2024 prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Totodată, instanța de executare a constatat că, prin hotărârea nr. 330/2024 din 24.12.2024 pronunțată de Tribunalul Judiciar din Tulle s-a dispus liberarea condiționată a contestatorului A., acesta fiind pus în libertate și expulzat în România la data de 14.01.2025.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II a) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo împiedicare la executare.

Potrivit art. 163 alin. (2) din Legea 302/2004, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.

Potrivit art. 166 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent își retrage certificatul, instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață.

În situația particulară de față, Curtea de Apel Bacău a constatat că niciuna din ipotezele ce susțin contestația nu se circumscrie dispozițiilor legale menționate mai sus.

Astfel, sentința prin care s-a dispus recunoașterea hotărârii penale pronunțată de autoritățile judiciare franceze a rămas definitivă înainte de liberarea condiționată dispusă de aceleași autorități, păstrându-și valabilitatea, autoritățile române dispunând în mod corect punerea sa în executare.

Autoritățile franceze prin adresa înaintată la dosarul cauzei au precizat că își mențin cererea de recunoaștere reciprocă a hotărârii judecătorești și a certificatului de recunoaștere eferent menționat la articolul 4 din Decizia cadru 2008/909.

Potrivit legii române, în cauză nu a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptelor pentru care s-a dispus executarea în România a pedepsei de 4 ani aplicată de autoritățile din Republica Franceză.

Contrar celor susținute de contestatorul condamnat A. prin apărătorul ales, instanța de executare a apreciat că liberarea condiționată dispusă de autoritățile franceze după rămânerea definitivă a hotărârii de recunoaștere nu poate fi identificat cu motivul de anulare a mandatului de executare a pedepsei prevăzut de art. 163 alin. (2) din Legea 302/2004 referitor la alte cazuri prevăzute de lege, pe lângă cele care privesc amnistia, grațierea dezincriminarea faptei, întrucât contestatorul condamnat A. nu a executat în totalitate pedeapsa de 4 ani închisoare în Republica Franceză, acesta fiind liberat sub condiția de a respecta măsurile prevăzute prin hotărârea de condamnare, în caz contrar persoana condamnată continuând apoi să-și execute pedeapsa în regim de detenție ordinară.

În același timp, potrivit art. 156 din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Ca atare, atâta timp cât hotărârea pronunțată împotriva persoanei condamnate a fost recunoscută în România, legea care guvernează executarea acestei pedepse este legea română, dispozițiile aplicabile în materia liberării condiționate fiind cele prevăzute de C. proc. pen. român.

Așa fiind, instanța de executare a apreciat că nu se impune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis împotriva contestatorului condamnat A..

În schimb, este fondată contestația la executare în ceea ce privește deducerea perioadei executate de A. până la data liberării condiționate acordată de autoritățile franceze, precum și omisiunea instanței de executare de a consemna în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2025 a reducerii din pedeapsă a unui număr de 180 de zile acordate de autoritățile franceze.

Prin hotărârea de recunoaștere, s-a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei de la 17.02.2023 la zi, nefiind avută în vedere situația contestatorului condamnat care a fost liberat condiționat la data de 14.01.2025 și încarcerat de autoritățile române la data de 28.03.2025.

Astfel, s-a dedus din pedeapsă, perioada de la 17.02.2023 la 14.01.2025, precum și partea din pedeapsă care a început să fie executată de la data încarcerării, pentru această din urmă parte nefiind necesară o dispoziție expresă a instanței.

Prin decizia nr. 343/A din 17.12.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că din certificatul emis de autoritățile franceze rezultă că persoana condamnată A. a beneficiat de o reducere de pedeapsă de 180 de zile, ca act de clemență acordat de aceste autorități.

Curtea a constatat că dispoziția instanței de control judiciar nu a fost consemnată în mandatul de executare a pedepsei, această mențiune fiind necesară pentru deducerea celor 180 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată contestatorului.

Împotriva sentinței penale nr. 33 din 17 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, persoana condamnată A. a formulat contestație, motivele contestației fiind susținute de către apărătorul său ales, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

În esență, s-a suținut că se impune admiterea contestației la executare, întrucât pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea de condamnare a statului francez a fost executată în Franța, persoana condamnată A. fiind liberată condiționat din executarea acestei pedepse, de către autoritățile judiciare franceze, și expulzat, în stare de libertate, în data de 14 ianuarie 2025; măsura expulzării nu a fost însoțită de nicio obligație sau măsură de control. Or, ceastă situație reprezintă o împiedicare la executare în România a pedepsei de 4 ani închisoare, astfel cum a fost recunoscută prin sentința penală nr. 39 din 16.05.2024 a Curții de Apel Bacău, rămasă definitivă la data de 17.12.2024 prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Totodată, s-a apreciat ca fiind greșită susținerea instanței de executare în sensul că, se impune respingerea contestației la executare deoarece liberarea condiționată a persoanei condamnate a fost dispusă de autoritățile franceze după rămânerea definitivă a hotărârii de recunoaștere.

S-au invocat dispozițiile art. 3 din Decizia Cadru nr. 2002/584JAI a Consiliului care prevede motivele obligatorii de neexecutare și arată că refuză executarea "atunci când din informațiile aflate la dispoziția autorității judiciare de executare rezultă că persoana căutată a fost judecată definitiv într-un stat membru pentru aceleași fapte, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare, sau să nu mai poată fi executată, în conformitate cu dreptul statului membru de condamnare".

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată contestația ca fondată, în considerarea celor ce succed:

Pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Deși legea penală ori procesual penală nu oferă o definiție noțiunii autorității de lucru judecat, nu îi identifică natura și nici regimul juridic, așa cum o face legea civilă, principiul funcționează deplin și în dreptul procesual penal.

Cu toate că autoritatea de lucru judecat se referă la hotărârile penale prin care se soluționează un raport de drept substanțial având ca obiect tragerea la răspundere penală, principiul trebuie considerat incident și în cazul acelor hotărâri penale prin care se soluționează chestiuni privind faza de executare a procesului penal.

În speță, persoana condamnată A. execută într-un penitenciar din România pedeapsa de 4 ani închisoare, recunoscută prin sentința penală nr. 39 din 16.05.2024 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Prin contestația la executare dedusă judecății, contestatorul condamnat a susținut, în esență, că odată liberat condiționat de către autoritățile franceze din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, pus în libertate și ulterior, expulzat în România fără nicio obligație sau măsură de control impusă, autoritățile române nu mai puteau să îl încarcereze în executarea aceleeași pedepse de 4 ani închisoare, neexistând niciun temei legal în acest sens, fiind incidentă în privința sa o cauză de împiedicare la executare. În concret, a invocat că a executat pedeapsa de 4 ani închisoare, în statul francez, nemaifiind posibilă executarea acesteia în România.

Analizând motivele contestației, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, în condițiile în care actele dosarului relevă că persoana condamnată A. a executat efectiv, pe teritoriul statului francez, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea instanței străine, până la momentul liberării condiționate dispuse de Tribunalul Judiciar din Tulle, fiind pusă în libertate și expulzată în România la data de 14.01.2025, fără a fi însoțită de vreo măsură de supraveghere sau obligație care să impună continuarea executării pedepsei pe teritoriul statului român. Or, această situație reprezintă un element de fapt relevant, care nu poate fi ignorat de autoritățile române în procedura de executare a hotărârii penale recunoscute.

În acest context, se reține că liberarea condiționată dispusă de autoritățile judiciare ale statului de condamnare, urmată de expulzarea persoanei condamnate în stare de libertate, produce efecte juridice directe asupra executării pedepsei, reprezentând o cauză care împiedică continuarea executării aceleiași pedepse în România, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a Cod procedură penală. Deși, în mod formal, hotărârea de recunoaștere a condamnării străine a rămas definitivă anterior momentului liberării condiționate, acest aspect nu poate conduce, în sine, la concluzia că autoritățile române sunt îndreptățite să dispună executarea în continuare a pedepsei, în condițiile în care statul de condamnare a dispus punerea în libertate a persoanei condamnate.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază incidentă dispoziția art. 163 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care prevede că o hotărâre judecătorească străină recunoscută nu va fi pusă în executare atunci când există "alte cazuri prevăzute de lege", sintagmă care trebuie interpretată în modul în care produce efecte, incluzând situațiile în care, potrivit principiilor de drept penal și procesual penal, executarea pedepsei nu mai este posibilă fără a se aduce atingere principiului ne bis in idem.

Or, a permite continuarea executării pedepsei în România, după ce aceasta a fost executată în mod efectiv în statul de condamnare, până la liberarea condiționată și punerea în libertate, ar echivala cu o dublă executare a aceleiași sancțiuni penale pentru aceleași fapte, contrar principiului ne bis in idem, consacrat atât de legislația națională, cât și de instrumentele juridice europene incidente în materie de cooperare judiciară.

Înalta Curte reține, totodată, că menținerea de către autoritățile franceze a certificatului prevăzut de Decizia-cadru 2008/909/JAI nu poate prevala asupra realității juridice a executării pedepsei, în condițiile în care persoana condamnată A. a fost pusă în libertate și expulzată fără nicio măsură de control, iar statul emitent nu a solicitat continuarea executării pedepsei sub vreo formă concretă.

În consecință, Înalta Curte constată că, în speță, există un impediment la continuarea executării pedepsei în România, constând în executarea efectivă a pedepsei în statul de condamnare până la momentul liberării condiționate, împrejurare ce justifică admiterea contestației la executare formulate de persoana condamnată.

Ca atare, raportat la cele reținute, Înalta Curte constată că sentința penală pronunțată pe fondul contestației la executare formulată de persoana condamnată A. este nelegală sub aspectul menținerii mandatului de executare (astfel cum a fost modificat) a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024 emis în baza sentinței penale nr. 39 din 16.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2024, cu consecința încarcerării în continuare a contestatorului, impunându-se desființarea acesteia în parte și, în rejudecare, admiterea contestației la executare, urmând a se constata existența unui impediment la continuarea executării, respectiv liberarea condiționată a persoanei condamnate A., dispusă de către autoritățile judiciare franceze, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 33 din 17 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Va desființa, în parte, sentința penală contestată și, în rejudecare:

Va admite contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva executării sentinței penale nr. 39 din 16.05.2024 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Va constata existența unui impediment la continuarea executării, respectiv liberarea condiționată a persoanei condamnate A., dispusă de către autoritățile judiciare franceze, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare recunoscută prin sentința penală nr. 39 din 16.05.2024 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 14 ianuarie 2025, fiind expulzat, în stare de libertate, de pe teritoriul statului francez și, în consecință:

Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024 emis în baza sentinței penale nr. 39 din 16.05.2024 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei condamnate A., dacă nu este arestat în altă cauză.

Va constata executarea perioadei de la 17.02.2023 la 14.01.2025, precum și a perioadei de la 28.03.2025 la zi, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate, dacă nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 95 de RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 33 din 17 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Desființează, în parte, sentința penală contestată și, în rejudecare:

Admite contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva executării sentinței penale nr. 39 din 16.05.2024 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Constată existența unui impediment la continuarea executării, respectiv liberarea condiționată a persoanei condamnte A., dispusă de către autoritățile judiciare franceze, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare recunoscută prin sentința penală nr. 39 din 16.05.2024 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 14 ianuarie 2025, fiind expulzat, în stare de libertate, de pe teritoriul statului francez și, în consecință:

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024 emis în baza sentinței penale nr. 39 din 16.05.2024 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei condamnate A., dacă nu este arestat în altă cauză.

Constată executarea perioadei de la 17.02.2023 la 14.01.2025, precum și a perioadei de la 28.03.2025 la zi, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate, dacă nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 95 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2025.