ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 235/2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 5 din 12 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Bacău împotriva Sentinței penale nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bacău, cu privire la nelămurirea cuprinsă în această hotărâre, în sensul de a se stabili care este perioada efectiv executată de intimatul A. din pedeapsa principală și a lămurit astfel:

S-a constatat că intimatul A. a executat din pedeapsa detențiunii pe viață, aplicată prin Sentința penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bacău, următoarele perioade:

- de la 17.06.2014 până la 18.06.2014, reprezentând durata reținerii de 24 de ore, aplicată prin Ordonanța nr. 1574/II/5/17.06.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău;

- de la 11.06.2015 până la zi, reprezentând arest în vederea predării, dispus prin Mandatul de arestare nr. x/18.06.2014, emis de Curtea de Apel Bacău, precum și detenție.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a scăzut din pedeapsa detențiunii pe viață, aplicată intimatului A. prin Sentința penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bacău, durata reținerii, arestării și detenției persoanei condamnate, deja executate, de la 17.06.2014 până la 18.06.2014, precum și de la 11.06.2015 până la zi.

Conform art. 599 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a hotărârii, să se realizeze o nouă punere în executare conform acestei hotărâri, în sensul că se va emite un nou M.E.P.Î. și alte forme noi de executare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin contestația la executare formulată de Compartimentul Executări Penale al Curții de Apel Bacău, conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și teza II C. proc. pen., s-au solicitat lămuriri cu privire la mandatul de executare al pedepsei, emis în baza Sentinței penale nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bacău, în ce îl privește pe condamnatul A., în sensul de a se stabili care este perioada efectiv executată de acesta.

S-a mai reținut că, la dosar, au fost atașate adrese de la penitenciar și locul de arest, cazier judiciar, adresă de la autoritățile italiene, Dosarul nr. x/2021.

De asemenea, s-a constatat că, prin Sentința penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bacău, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) și art. 167 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și s-a recunoscut Decizia penală nr. 16/2019, pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Bologna la data de 10.07.2019, definitivă la data de 18.05.2020, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru comiterea infracțiunii de omor agravat, prevăzută de art. 61 alin. (2), (4) și 5, art. 110, art. 575, art. 576 alin. (1) și art. 577 alin. (3) și (4) din C. pen. italian, având corespondent în legislația penală română în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188, 189 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen.

Totodată, s-a dispus ca persoana condamnată A. să fie transferată și să execute pedeapsa detențiunii pe viață într-un penitenciar din România.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a scăzut din pedeapsa detențiunii pe viață, durata arestării și detenției persoanei condamnate deja executate, de la 17.06.2014 până la 17.06.2015, precum și începând cu data de 18.06.2015 până la zi.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Deopotrivă, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 598 C. proc. pen., contestația la executare este un mijloc jurisdicțional prin care se tinde înlăturarea nelămuririlor sau a impedimentelor ivite la momentul punerii în executare al pedepsei ori pe parcursul executării pedepsei, astfel că nu este o cale de atac ordinară/extraordinară, neputându-se aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură o hotărâre penală definitivă. În plus, a subliniat că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., contestația la executare se poate face când se invocă o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Verificând perioada ce a fost dedusă intimatului din pedeapsa ce o execută, anume "de la 17.06.2014 până la 17.06.2015, precum și începând cu data de 18.06.2015 până la zi", Curtea a observat că, într-adevăr, există o nelămurire, dat fiind că din adresa emisă de I.P.J. Bacău - C.R.A.P., precum și din cazierul judiciar al intimatului rezultă că acesta nu a fost arestat/deținut continuu în perioada de la 17.06.2014 până la zi.

Astfel, s-a constat că, din înscrisurile atașate la dosar (adrese de la penitenciar, locul de arest și cazier judiciar), rezultă că intimatul A. a fost reținut de la 17.06.2014 până la 18.06.2014, măsura reținerii de 24 de ore fiind aplicată prin Ordonanța nr. 1574/II/5/17.06.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

De asemenea, intimatul a fost pus în libertate la data de 18.06.2014 prin Sentința penală nr. 76/MEA/18.06.2014 a Curții de Apel Bacău (Dosar nr. x/2014), prin care s-a dispus arestarea în vederea predării în baza mandatului european de arestare emis de către autoritățile italiene pentru 30 zile și amânarea predării până la soluționarea Dosarului nr. x/2014 Ulterior, în data de 11.06.2015, intimatul a fost arestat în baza mandatului de arestare nr. x/MEA/18.06.2014, emis de Curtea de Apel Bacău, în baza Sentinței penale nr. 76/MEA/18.06.2014 a Curții de Apel Bacău, reprezentând arest în vederea predării.

Curtea a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, doar acest perioade de reține și arest, de la 17.06.2014 până la 18.06.2014, precum și de la 11.06.2015 până la zi, trebuiau deduse din pedeapsa detențiunii pe viață.

S-a observat că, deși intimatul a fost deținut în România în perioada 12.12.2014 - 11.06.2015, aceasta durată nu trebuie dedusă din pedeapsa detențiunii pe viață ce o execută intimatul, întrucât nu are vreo legătură cu cauza prin care s-a recunoscut hotărârea penală străină prin Sentința penală nr. 1 din 05.01.2022 a Curții de Apel Bacău și nici cu aceea prin care s-a dispus executarea și predarea în baza unui mandat european de arestare prin Sentința penală nr. 76/MEA din 18.06.2014 a Curții de Apel Bacău, pentru că reprezintă detențiune în vederea executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2295/2014, definitivă la 10.12.2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Bacău.

Deși în conținutul adresei emisă de autoritățile italiene s-a menționat că intimatul a executat pedeapsa de la 17.06.2014 până la 17.06.2015, Curtea a considerat că această perioadă nu poate fi dedusă, întrucât există dovezi certe că intimatul a fost pus în libertate la data de 18.06.2014, apoi deținut în România, în perioada 12.12.2014 - 11.06.2015, în executarea pedepsei aplicate în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Bacău, și rearestat începând cu data de 11.06.2015.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat contestație intimatul condamnat A., solicitând, în esență, în temeiul art. 156 din Legea nr. 302/2004, deducerea, din pedeapsa detențiunii pe viață, și a perioadei cuprinsă între 18 iunie 2014 și 11 iunie 2015, menționată în cuprinsul adresei înaintate la dosar de către autoritățile judiciare italiene, din care în intervalul iunie 2014 - decembrie 2014 s-a aflat sub control judiciar.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2022, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7 pentru termenul din 21 martie 2023.

În urma demersurilor efectuate, Judecătoria Bacău a transmis copia Sentinței penale nr. 2295 din 10 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2014, însoțită de un referat cu privire la data și modalitatea rămânerii definitive, precum și relații referitoare la executarea hotărârii, iar Curtea de Apel Bacău a înaintat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, Sentința penală nr. 76/MEA din 18 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2014, cu mențiunea datei rămânerii definitive, relații cu privire la data încarcerării contestatorului în baza Mandatului de arestare nr. x/MEA din 2014 emis în dosarul menționat, dar și cu privire la data predării contestatorului către autoritățile italiene.

Examinând calea de atac promovată de contestatorul A., prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, prin raportare la dispozițiile art. 4251 C. proc. pen. și art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, în mod corect prima instanță admițând contestația formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Bacău și dispunând deducerea din pedeapsa detențiunii pe viață, recunoscută prin Sentința penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a aceleiași instanțe, doar a perioadelor de la 17 iunie 2014 la 18 iunie 2014 și de la 11 iunie 2015 la zi.

Premergător, Înalta Curte reține că, așa cum este în prezent reglementată contestația la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfățișează ca un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice, sunt prevăzute mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar este exclusă posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat a hotărârii. Prin limitarea cazurilor în care poate fi folosită contestația la executare, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-un instrument prin care să fie împiedicată procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Unul din cazurile în care se poate face contestație la executare este cel prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respectiv atunci când se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

În speță, se constată că, invocând acest caz de contestație la executare, Compartimentul Executări Penale al Curții de Apel Bacău a solicitat lămurirea perioadei efectiv executate de condamnatul A. din pedeapsa detențiunii pe viață recunoscută prin Sentința penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bacău, în a cărui executare se află acesta.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin Sentința penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bacău, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) și art. 167 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și s-a recunoscut Decizia penală nr. 16/2019, pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Bologna la data de 10 iulie 2019, definitivă la data de 18 mai 2020, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru comiterea infracțiunii de omor agravat, prevăzută de art. 61 alin. (2), (4) și 5, art. 110, art. 575, art. 576 alin. (1) și art. 577 alin. (3) și (4) din C. pen. italian, ce are corespondent în legislația penală română în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188, 189 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., dispunându-se ca acesta să fie transferat și să execute pedeapsa detențiunii pe viață într-un penitenciar din România.

Totodată, în temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a scăzut din pedeapsa detențiunii pe viață, durata arestării și detenției persoanei condamnate deja executate, de la 17 iunie 2014 până la 17 iulie 2015, precum și începând cu data de 18 iunie 2015 până la zi.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

În plus, așa cum rezultă din dispozițiile art. 72 și art. 73 C. pen., perioada care se deduce dintr-o pedeapsă cu închisoarea aplicată printr-o hotărâre definitivă este cea în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de liberate, nu și intervalul de timp în care aceasta s-a aflat sub puterea unei altfel de măsuri preventive (cum sunt cele privative de drepturi reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b) și c) C. proc. pen.).

Rezultă, așadar, din interpretarea coroborată a acestor dispoziții, că, în procedura de recunoaștere a unei hotărâri străine, ceea ce se deduce din pedeapsa recunoscută este perioada privării de libertate executată, în baza acelei hotărâri, în statul emitent și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă conform legislației din acel stat, precum și intervalul în care persoana a fost arestată în vederea predării în baza unui mandat european de arestare emis în cauză, iar nu orice perioadă de detenție executată de condamnat în temeiul unei alte hotărâri ori durata de timp în care acesta s-a aflat, de exemplu, sub control judiciar.

Verificând, în aceste context, înscrisurile de la dosar, se constată, așa cum, în mod corect, a reținut și prima instanță, că în cuprinsul respectivei sentințe exista, într-adevăr, o nelămurire cu privire la perioada dedusă, din adresa Penitenciarului Iași nr. x/08.11.2022, reieșind că, în perioada 17 iunie 2014 - 08 noiembrie 2022 numitul A. nu s-a aflat continuu în stare de detenție, pentru că în intervalul 19 iunie 2014 - 11 decembrie 2014 a fost în stare de libertate.

Sub acest aspect, se observă că, în cauză, în privința cetățeanului român A., la data de 16 aprilie 2014, autoritățile judiciare din Italia au emis un mandat european de arestare în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor agravat, prevăzută de art. 61 alin. (2), (4) și 5, art. 110, art. 575, art. 576 alin. (1) și art. 577 alin. (3) și (4) din C. pen. italian, mandat pentru a cărui punere în executare au fost sesizate organele judiciare competente din România.

Ca urmare, prin Ordonanța nr. 1574/II/5/17.06.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, intimatul A. a fost reținut pe o perioadă de 24 ore de la 17 iunie 2014 până la 18 iunie 2014, dată la care a fost pus în libertate prin Sentința penală nr. 76/MEA din 18 iunie 2014 a Curții de Apel Bacău (Dosar nr. x/2014), prin care s-a dispus arestarea în vederea predării pentru 30 zile în baza mandatului european de arestare emis de către autoritățile italiene și amânarea predării până la soluționarea Dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Bacău.

După executarea pedepsei în cauza care a justificat amânarea predării, și anume la data de 11 iunie 2015, intimatul A. a fost arestat în baza Mandatului de arestare nr. x/MEA din 18 iunie 2014, emis de Curtea de Apel Bacău, în baza Sentinței penale nr. 76/MEA/18.06.2014 a aceleiași instanțe, reprezentând arest în vederea predării. Prin adresa din 22 iunie 2015, Biroul Sirene a comunicat faptul că persoana solicitată A. a fost predată autorităților judiciare din Italia la data de 18 iunie 2015.

Prin urmare, în acord cu judecătorul de la fond, Înalta Curte constată că perioadele de timp cât intimatul condamnat s-a aflat, în cauză, sub puterea unor măsuri preventive privative de libertate ori în executarea pedepsei detențiunii pe viață ce a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bacău sunt cele de la 17 iunie 2014 până la 18 iunie 2014 (reprezentând reținerea de 24 ore) și de la data de 11 iunie 2015 la zi (reprezentând arestarea în vederea predării și perioada executată din pedeapsă).

Contrar susținerilor contestatorului, Înalta Curte apreciază că, raportat la dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 coroborate cu cele ale art. 72 și art. 73 C. pen., în mod corect, prima instanță a dispus deducerea doar a perioadelor anterior menționate, câtă vreme, potrivit actelor de la dosar, în intervalul de timp 18 iunie 2014 - 11 decembrie 2014 acesta nu s-a aflat sub puterea unei măsuri preventive privative de libertate, așa cum impune textul de lege, iar în perioada 12 decembrie 2014 - 11 iunie 2015 a executat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2295 din 10 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2014, dosar ce nu are nicio legătură cu cauza în care s-a aplicat, de către autoritățile judiciare italiene, pedeapsa detențiunii pe viată, recunoscută prin Sentința penală nr. 1 din 05 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bacău, a cărei lămurire s-a solicitat în prezenta procedură.

Față de considerentele mai sus expuse, constatând că, sub aspectul criticilor formulate, hotărârea atacată este legală și temeinică, iar, din oficiu, nu s-a identificat nicio nelegalitate, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de intimatul A. împotriva Sentinței penale nr. 5 din 12 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de intimatul A. împotriva Sentinței penale nr. 5 din 12 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2023.

GGC - NN