ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 480/2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 44 din 27 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 140 din 07.12.2017 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău a reținut că, prin contestația la executare formulată împotriva Sentinței penale nr. 140 din 07.12.2017 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., persoana condamnată A. a arătat, în esență, că s-a omis a se efectua și contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, după adaptarea pedepselor raportat la pedepsele prevăzute de legea penală română, pentru ca ulterior durata executată să fie redusă, considerând că s-au încălcat prevederile art. 39 lit. b) și art. 40 alin. (5) C. pen.

La interpelarea instanței, contestatorul a arătat că își menține contestația la executare, solicitând reducerea pedepsei la maximul prevăzut de legea penală română. A precizat că nu a formulat apel împotriva Sentinței penale nr. 140/2017 a Curții de Apel Bacău și critică modul de soluționare a Dosarului nr. x/2017, deoarece consideră că trebuia să i se reducă pedeapsa la 6 sau 8 ani închisoare, învederând că a executat deja 12 ani închisoare.

Examinând cauza din perspectiva motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel Bacău a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 140/07.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și în consecință, în baza art. 135 alin. 6 lit. a) din Legea nr. 302/2004 (republicată) au fost recunoscute Sentința penală nr. 38/16 din 30.03.2016 a Judecătoriei Supremă din Kraljevo, hotărârea pronunțată din 07.09.2012 a Judecătoriei Supreme din Uzice în Dosarul nr. x, hotărârea pronunțată din 17.04.2015 a Judecătoriei Supreme din Trstenik în Dosarul nr. x/2013, hotărârea pronunțată din 23.05.2014 a Judecătoriei Supreme din Kraljevo în Dosarul nr. x hotărârea pronunțată din 16.09.2013 a Judecătoriei Supreme din Kralijevo în Dosarul nr. x prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de rezultantă 13 ani și 8 luni închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedeapsa de 13 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat perioada detenției de la 25.08.2011 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Bacău a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a sesizat instanța în vederea recunoașterii Sentinței penale nr. 38/16 din 30.03.2016 a Judecătoriei Supremă din Kraljevo, hotărârii pronunțată din 07.09.2012 a Judecătoriei Supreme din Uzice în Dosarul nr. x, hotărârii pronunțată din 17.04.2015 a Judecătoriei Supreme din Trstenik în Dosarul nr. x/2013, hotărârii pronunțată din 23.05.2014 a Judecătoriei Supreme din Kraljevo în Dosarul nr. x hotărârii pronunțată din 16.09.2013 a Judecătoriei Supreme din Kraljevo în Dosarul nr. x pronunțate de autoritățile judiciare din Republica Serbia, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 13 ani și 8 luni închisoare.

În motivarea rezoluției s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile pentru transferul persoanei solicitate din Republica Serbia într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei și de recunoaștere a hotărârilor indicate anterior.

Cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Serbia a fost însoțită de documentele prevăzute în art. 6 parag. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copii certificate pentru conformitate după hotărârile de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate,

Instanța a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută în art. 3 parag. 1 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983 au rezultat următoarele:

Prin hotărârea pronunțată la data de 07.09.2012 de Judecătoria Supremă din Uzice în Dosarul nr. x a fost condamnat A. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol, prev. de art. 178 alin. (1) raportat la art. 30 C. pen. al Republicii Serbia (I).

În fapt, s-a reținut că, în data de 24.08.2011, în localitatea Pozega, A. a încercat să întrețină acte sexuale prin constrângere cu persoana vătămată B..

Prin hotărârea pronunțată la data de 17.04.2015 de Judecătoria din Trstenik în dosarul cu nr. x/2013, a fost condamnat A. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 205 alin. (1) raportat la art. 30 C. pen. al Republicii Serbia (II) și tentativă de furt grav, prev. de art. 204 alin. (1) raportat la art. 30 și 33 C. pen. al Republicii Serbia (III), la pedeapsa unică de 3 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că, în noaptea de 20/21.08.2011, A. a pătruns prin spargerea unui geam în locuința persoanei vătămate C. din localitatea Osaonica și a exercitat violențe asupra acesteia, solicitându-i bani, însă aceasta nu a avut bani să-i dea. În aceeași noapte, A. a intrat prin efracție în locuința persoanei vătămate D., spărgând geamul, însă nu a sustras bunuri.

Prin hotărârea pronunțată la data de 16.09.2013 de Judecătoria Supremă din Kraljevo în dosarul cu nr. x s-a dispus condamnarea lui A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă de tâlhărie, prev. de art. 206 alin. (2) raportat la alin. (1) și art. 30 C. pen. al Republicii Serbia, la 3 ani închisoare (IV) și tentativă de activități sexuale nepermise, prev. de art. 182 alin. (3) raportat la alin. (1) și art. 30 C. pen. al Republicii Serbia, la 2 ani închisoare (V); tentativă de tâlhărie, prev. de art. 206 alin. (1) raportat la art. 30 C. pen. al Republicii Serbia, la 2 ani închisoare; furt grav, prev. de art. 204 alin. (1) pct. 3 C. pen. al Republicii Serbia, la 1 an închisoare (VI); tentativă de tâlhărie, prev. de art. 206 alin. (1) raportat la art. 30 C. pen. al Republicii Serbia, la 2 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de executat de 8 ani închisoare.

În fapt, s-au reținut următoarele:

Prin hotărârea din data de 03.02.2014, pronunțată în dosarul Kz. x, Curtea de Apel din Kragujevac a admis apelul inculpatului A. și apelul procurorului și a desființat sentința din data de 23.05.2014 pronunțată de Tribunalul Suprem din Kraljevo în dosarul cu nr. x în ceea ce privește infracțiunile de tentativă de tâlhărie prevăzute la pct. 2 și 4 din dispozitivul primei instanțe, dispunând restituirea la Tribunalul de primă instanță în vederea rejudecării acestor fapte. Raportat la infracțiunile descrise la pct. 1 și 3 ale sentinței menționate a aplicat o pedeapsă unică cu închisoarea de 5 ani.

Prin hotărârea pronunțată la data de 23.05.2014 de Tribunalul Suprem din Kraljevo în dosarul cu nr. x (rejudecare) s-a dispus condamnarea lui A. la pedeapsa unică de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 206 alin. (1) raportat la art. 30 C. pen. al Republicii Serbia (VII) și privare de libertate în mod ilegal, prev. de art. 132 alin. (C. pen. al Republicii Serbia (VIII).

În fapt, s-a reținut că în data de 22.08.2011, în localitatea Gracac, comuna Vrnjacka Banja, A. a intrat în casa persoanei vătămate F. pe ușa de acces care nu era încuiată, cu intenția de fura bani și bunuri. A dat peste fiica acesteia G., pe care a imobilizat-o până când a apărut persoana vătămată, moment în care a fugit din casă fără a sustrage bunuri. Pentru infracțiunea de tentativă de tâlhărie s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani.

În data de 23.08.2011, în localitatea Podunavici, comuna Vrnjacka Banja, a privat-o de libertate pe persoana vătămată I. care aștepta autobuzul pentru a se deplasa la serviciu. A amenințat-o cu violul și cu moartea, punându-i un cuțit la gât. Pentru infracțiunea de privare de libertate în mod ilegal s-a aplicat o pedeapsă de 1 an.

Prin sentința definitivă a Judecătoriei Supreme din Kraljevo Kv. 38/16 din 30.03.2016 au fost contopite pedepsele aplicate condamnatului A. prin următoarele hotărâri: hotărârea pronunțată la data de 07.09.2012 de Judecătoria Supremă din Uzice în Dosarul nr. x, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, hotărârea pronunțată la data de 17.04.2015 de Judecătoria din Trstenik în dosarul cu nr. x/2013, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, hotărârea pronunțată la data de 23.05.2014 de Judecătoria Supremă din Kraljevo în dosarul cu nr. x, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare; hotărârea pronunțată la data de 16.09.2013 de Judecătoria Supremă din Kraljevo în dosarul cu nr. x, modificată prin hotărârea pronunțată la data de 03.02.2014 de Curtea de Apel din Kragujevac în dosarul cu nr. x, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de executat de 13 ani și 8 luni închisoare.

Referitor la situația executării pedepsei, s-a constatat că persoana condamnată a executat o parte din pedeapsă de la 25.08.2011, aflându-se, la acel moment, în detenție în Republica Serbia, pedeapsa urmând să fie executată în întregime la data de 25.04.2025, perioada menționată urmând a fi dedusă de autoritățile române.

Verificând realizarea condiției prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și Decizia-cadru 2008-2009/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art. 155 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a constatat că este îndeplinită.

De asemenea, examinând materialul cauzei, Curtea de Apel Bacău a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută în art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 3 paragraful 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate transferabilă A. având corespondent în legislația penală română după cum urmează: tentativă de viol, prev. de art. 178 alin. (1) raportat la art. 30 C. pen. al Republicii Serbia(I) - tentativă de viol, prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1), alin. (6) C. pen.; tentativă de tâlhărie, prev. de art. 205 alin. (1) raportat la art. 30 C. pen. al Republicii Serbia (II) - tentativă de tâlhărie prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. d), f) C. pen.; tentativă de furt grav prev. de art. 204 alin. (1) raportat la art. 30 și 33 C. pen. al Republicii Serbia (III) - tentativă de furt calificat prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen.; tentativă de tâlhărie prev. de art. 206 alin. (2) raportat la alin. (1) și art. 30 C. pen. al Republicii Serbia (IV) - tentativă de tâlhărie prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen.; tentativă de activități sexuale nepermise, prev. de art. 182 alin. (3) raportat la alin. (1) și art. 30 C. pen. al Republicii Serbia (V) - tentativă de agresiune sexuală prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 219 alin. (1), (6) C. pen.; furt grav, prev. de art. 204 alin. (1) pct. 3 C. pen. al Republicii Serbia (VI) - furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b) C. pen.; tentativă de tâlhărie prev. de art. 206 alin. (1) raportat la art. 30 C. pen. al Republicii Serbia (VII) - tentativă de tâlhărie prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen.; privare de libertate în mod ilegal prev. de art. 132 alin. (1) C. pen. al Republicii Serbia (VIII) - lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (l, alin. (3) lit. a) C. pen.

Persoana condamnată transferabilă A. a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România. Deopotrivă, instanța a constatat că față de aceasta s-a luat de către autoritățile judiciare din Republica Serbia măsura expulzării de pe teritoriul acestui stat.

În consecință, Curtea de Apel Bacău a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea hotărârilor penale menționate la pct. 1 pronunțate de autoritățile judiciare din Serbia, respectiv a condițiilor pentru transfer a persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei rezultante de 13 ani și 8 luni închisoare prevăzute în art. 155 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, având în vedere că România și-a asumat printr-un tratat internațional la care este parte obligația recunoașterii hotărârii penale pronunțare în străinătate (Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), dar a și implementat în mod direct Decizia-cadru 2008-2009/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală, persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau militară, hotărârea pronunțată în străinătate respectă ordinea publică a statului român și produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea de Apel Bacău a dispus recunoașterea Sentințele penale nr. 38/16 din 30.03.2016 a Judecătoriei Supremă din Kraljevo, hotărârea pronunțată din 07.09.2012 a Judecătoriei Supreme din Uzice în Dosarul nr. x, hotărârea pronunțată din 17.04.2015 a Judecătoriei Supreme din Trstenik în Dosarul nr. x/2013, hotărârea pronunțată din 23.05.2014 a Judecătoriei Supreme din Kraljevo în Dosarul nr. x hotărârea pronunțată din 16.09.2013 a Judecătoriei Supreme din Kraljevo în Dosarul nr. x.

De asemenea, având în vedere că persoana condamnată transferabilă este cetățean român, hotărârea pronunțată în străinătate este definitivă, la data primirii cererii de transfer, condamnatul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei potrivit art. 152 lit. i) din Legea nr. 302/2004, iar fapta care a atras condamnarea constituie infracțiune potrivit legi române, Curtea de Apel Bacău a dispus transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 13 ani și 8 luni închisoare.

Analizând contestația formulată de condamnatul A., Curtea de Apel Bacău a constatat că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., ci pun în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, respectiv a Sentinței penale nr. 140 din 07.12.2017 a Curții de Apel Bacău pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă. Solicitând, în esență, adaptarea pedepselor aplicate de autoritățile sârbe, se constată că posibilitatea instanței naționale de a proceda la adaptarea pedepsei aplicate persoanei solicitate prin hotărârea autorităților judiciare străine este o chestiune de competența exclusivă a instanței învestite cu recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din statul de condamnare și are ca premisă incompatibilitatea dintre sancțiunea aplicată prin hotărârea străină și cea prevăzută de legea română pentru infracțiunile corespondente.

Curtea de Apel Bacău a reținut că, pe calea contestației la executare, nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice. Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea. Ca atare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanță poate fi învestită în cursul executării și constituie, în fapt, un apel deghizat.

Pe de altă parte, atât în doctrina în materie cât și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat și faptul că, potrivit art. 137 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române, iar în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă, printre altele, orice cauză de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Hotărârea definitivă se bucură de autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este consecința prezumării legalității hotărârii. Viciile de legalitate pot fi îndepărtate în cadrul căilor extraordinare de atac ori contestației la executare pentru aspecte expres și limitativ prevăzute. Motivul referitor la cuantumul pedepsei poate fi valorificat în cadrul cazului de recurs în casație art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. sau a contestației la executare art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen.. În ambele ipoteze, operațiunea constă în transpunerea aritmetică a pedepsei în cuantumul legal.

Curtea de Apel Bacău a mai constatat că, potrivit art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești străine în vederea punerii în executare a acesteia pe teritoriul României, instanța română poate pronunța una dintre următoarele soluții: a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent; b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9); c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Potrivit alin. (8) al aceluiași articol din Legea nr. 302/2004, în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când: a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română; b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

În speță, Curtea de Apel Bacău a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile mai sus menționate, vizând adaptarea pedepsei principale, deoarece pedepsele aplicate de către autoritățile sârbe, prin Sentințele penale nr. 38/16 din 30.03.2016 a Judecătoriei Supremă din Kraljevo, hotărârea pronunțată din 07.09.2012 a Judecătoriei Supreme din Uzice în Dosarul nr. x, hotărârea pronunțată din 17.04.2015 a Judecătoriei Supreme din Trstenik în Dosarul nr. x/2013, hotărârea pronunțată din 23.05.2014 a Judecătoriei Supreme din Kraljevo în Dosarul nr. x hotărârea pronunțată din 16.09.2013 a Judecătoriei Supreme din Kralijevo în Dosarul nr. x față de persoana transferabilă A., de câte 3 ani închisoare, respectiv câte 2 ani închisoare pentru fiecare infracțiune, corespund ca natură și durată cu pedeapsa prevăzută de legea română, nefiind necesară adaptarea pedepselor individuale sau a pedepsei rezultante.

În acest sens se observă că: pentru tentativă de viol prev. de art. 178 alin. (1) raportat la art. 30 C. pen. al Republicii Serbia (I) - tentativă de viol prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1), alin. (6) C. pen. - maximul de pedeapsă prevăzut de legea română fiind 5 ani închisoare; pentru tentativă de tâlhărie prev. de art. 205 alin. (1) raportat la art. 30 C. pen. al Republicii Serbia (II) - tentativă de tâlhărie, prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. d), f) C. pen. - maximul de pedeapsă prevăzut de legea română fiind de 5 ani închisoare; pentru tentativă de furt grav, prev. de art. 204 alin. (1) raportat la art. 30 și 33 C. pen. al Republicii Serbia (III) - tentativă de furt calificat prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. - maximul de pedeapsă prevăzut de legea română fiind de 2 ani și 6 luni închisoare; pentru tentativă de tâlhărie prev. de art. 206 alin. (2) raportat la alin. (1) și art. 30 C. pen. al Republicii Serbia (IV) - tentativă de tâlhărie prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen. - maximul de pedeapsă prevăzut de legea română fiind de 5 ani închisoare; pentru tentativă de activități sexuale nepermise prev. de art. 182 alin. (3) raportat la alin. (1) și art. 30 C. pen. al Republicii Serbia (V) - tentativă de agresiune sexuală prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 219 alin. (1), (6) C. pen. - maximul de pedeapsă prevăzut de legea română fiind de 3 ani și 65 luni închisoare; pentru furt grav prev. de art. 204 alin. (1) pct. 3 C. pen. al Republicii Serbia (VI) - furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b) C. pen. - maximul de pedeapsă prevăzut de legea română fiind de 3 ani și 6 luni închisoare; pentru tentativă de tâlhărie prev. de art. 206 alin. (1) raportat la art. 30 C. pen. al Republicii Serbia (VII) - tentativă de tâlhărie prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen. - maximul de pedeapsă prevăzut de legea română fiind de 5 ani închisoare; pentru privare de libertate în mod ilegal prev. de art. 132 alin. (1) C. pen. al Republicii Serbia (VIII) - lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen. - maximul de pedeapsă prevăzut de legea română fiind de 5 ani închisoare.

Având în vedere aceste considerații, Curtea de Apel Bacău a considerat că nu poate fi reanalizat cuantumul pedepselor aplicate de autoritățile sârbe și recunoscute definitiv prin Sentința penală nr. 140/07.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, aceasta având autoritate de lucru judecat, cum solicită nefondat contestatorul în cererea inițială, cu atât mai mult cu cât acest aspect a fost antamat direct sau indirect în cursul judecății cererii de recunoaștere a pedepselor aplicate de către autoritățile judiciare străine și putea fi eventual contestat și valorificat în calea de atac a apelului împotriva acestei sentințe, deci nu era și nu poate fi interpretat ca un motiv de lămurire a dispozitivului Sentinței penale nr. 140/07.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prevăzut de art. 598 lit. c) C. proc. pen.. sau de reducere a pedepsei în sensul cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 44 din 27 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023, a formulat contestație inculpatul A..

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul inculpat A. a susținut că pedeapsa de 13 ani și 8 luni nu este în concordanță cu C. pen., fiind încălcate prevederile art. 39 lit. b) și art. 40 alin. (5) din acest cod. Astfel, potrivit C. pen. în vigoare în anul 2011, când au fost săvârșite faptele, trebuia să execute o pedeapsă de 8 ani închisoare.

Analizând hotărârea contestată, având în vedere motivele formulate de contestatorul inculpat A. și actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., invocat de către contestatorul inculpat A., reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești, fie pe parcursul executării sancțiunii penale - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Cu titlu de exemplu, în jurisprudența națională au fost calificate ca nelămuriri ce pot forma obiectul contestației la executare: omisiunile de indicare, în cazul dispoziției de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, a organului care va exercita supravegherea sau a obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. a) - d) C. pen.; înlocuirea entităților în cadrul cărora persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere va presta munca neremunerată în folosul comunității; indicarea greșită a funcției/ocupației interzise prin aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. g) C. pen. în dispozitivul hotărârii definitive, în condițiile în care funcția indicată era diferită față de cea menționată în rechizitoriu și în considerentele sentinței de condamnare.

Referitor împiedicarea la executare, în jurisprudența națională au fost calificate ca astfel de situații: omisiunea instanței de a dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării, întrucât absența dispoziției de arestare împiedică executarea dispoziției de admitere a cererii de extrădare; existența unui caz suplimentar de amânare a predării, ivit ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în procedura specială a executării mandatului european de arestare; omisiunea anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru una dintre pedepsele aplicate printr-o hotărâre definitivă anterioară în urma contopirii mai multor pedepse; schimbarea numelui persoanei condamnate anterior punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin Sentința penală nr. 140/07.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și în consecință, în baza art. 135 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 (republicată) au fost recunoscute Sentința penală nr. 38/16 din 30.03.2016 a Judecătoriei Supremă din Kraljevo, hotărârea pronunțată din 07.09.2012 a Judecătoriei Supreme din Uzice în Dosarul nr. x, hotărârea pronunțată din 17.04.2015 a Judecătoriei Supreme din Trstenik în Dosarul nr. x/2013, hotărârea pronunțată din 23.05.2014 a Judecătoriei Supreme din Kraljevo în Dosarul nr. x hotărârea pronunțată din 16.09.2013 a Judecătoriei Supreme din Kralijevo în Dosarul nr. x prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de rezultantă 13 ani și 8 luni închisoare. S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedeapsa de 13 ani și 8 luni închisoare.

Prin cererea formulată, contestatorul inculpat A. și-a exprimat nemulțumirea cu privire la cuantumul pedepsei rezultante, criticând raționamentul instanței avut în vedere la momentul recunoașterii hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Republica Serbia, însă aceste motive puteau fi invocate doar în cursul judecării fondului cauzei, în primă instanță sau prin exercitarea căii de atac a apelului.

Astfel cum s-a menționat anterior, contestația la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că aspectele invocate de contestatorul inculpat A. reprezintă o chestiune de fond, care a intrat în puterea lucrului judecat prin rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 140/07.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 38/16 din 30.03.2016 a Judecătoriei Supremă din Kraljevo, a hotărârii pronunțată din 07.09.2012 a Judecătoriei Supreme din Uzice în Dosarul nr. x, a hotărârii pronunțată din 17.04.2015 a Judecătoriei Supreme din Trstenik în Dosarul nr. x/2013, a hotărârii pronunțată din 23.05.2014 a Judecătoriei Supreme din Kraljevo în Dosarul nr. x a hotărârii pronunțată din 16.09.2013 a Judecătoriei Supreme din Kralijevo în Dosarul nr. x, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de rezultantă 13 ani și 8 luni închisoare, acestea nu pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. C). proc. pen.., pentru a fi examinate pe calea contestației la executare.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 44 din 27 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 44 din 27 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2023.

GGC - NN