ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 222 din data de 07.11.2024, pronunțată în dosarul x/2023, Judecătoria Bicaz a hotărât următoarele:

În temeiul art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. și C.).

În temeiul art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 19 din Legea 682/2002 privind protecția martorilor, condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din data de 01.01.2023, în dauna persoanei vătămate D.).

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a constatat că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul se află în concurs și a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an de închisoare (reprezentând o treime din pedeapsa de 3 ani închisoare) și a condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în regim de detenție.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 1418 din data de 31.10.2022, pronunțată de Judecătoria Vaslui, inculpatul a fost liberat condiționat la data de 08.11.2022, cu rest rămas de executat 174 zile, din executarea pedepsei de 8 ani și 1 lună închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1249 din 05.10.2022, emisă de judecătoria Vaslui, definitivă la data de 11.10.2022.

În temeiul art. 104 alin. (2) din C. pen., a fost revocată liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 1418 din data de 31.10.2022, pronunțată de Judecătoria Vaslui și s-a dispus executarea restului rămas de executat, de 174 zile.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa închisorii de 5 ani, la care a fost condamnat inculpatul prin sentință, restul rămas neexecutat, de 174 zile, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 174 zile închisoare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 din C. pen., a fost dedusă din pedeapsa de 5 ani și 174 zile închisoare durata reținerii pentru o perioadă de 24 de ore începând cu data de 08.01.2023, până la data de 09.01.2023 (dosar penal nr. x/2023), durata reținerii pentru o perioadă de 24 de ore începând cu data de 10.07.2023 până la data de 11.07.2023, (dosar penal nr. x/2023) și durata măsurii arestului preventiv și a arestului la domiciliu, de la data de 11.07.2023, până la data de 18.09.2024.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. și art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 215 din C. proc. pen. și art. 202 din C. proc. pen., a fost menținută măsura controlului judiciar dispusă față de inculpat prin încheierea nr. 21 din data de 30.08.2024, definitivă prin decizia penală nr. 284 din data de 18.09.2024, menținută prin încheierea nr. 26 din data de 23.10.2024 (2285/103/2023/a18), împotriva căreia acesta a formulat contestație, nesoluționată la data pronunțării hotărârii.

În temeiul art. 215 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., s-a stabilit că pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul A., trebuie să respecte anumite obligații.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) raportat la art. 255 și art. 162 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei, ulterior urmând a fi restituite inculpatului A. a unor bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a Judecătoriei Bicaz, ridicate conform procesului-verbal de percheziție din data de 08.01.2023 și procesului-verbal de percheziție din data de 10.07.2023 conform procesului-verbal de percheziție din data de 10.07.2023 .

În temeiul art. 397 alin. (1), art. 19 din C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385 și art. 1386 din C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile C. și B. și obligat inculpatul la plata către acestea a sumei de 100.000 RON-daune materiale, respectiv la plata daunelor morale în cuantum de 10000 RON către partea civilă C. și 10000 RON către partea civilă B..

În temeiul art. 397 alin. (1), art. 19 din C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385 și art. 1386 din C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 41300 euro-daune materiale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen., raportat la art. 249 din C. proc. pen., a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, din data de 10.01.2023, asupra sumei de 5612 RON, identificată asupra inculpatului cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 08.01.2023, depusă la E. conform recipisei de consemnare nr. x din data de 18.01.2023.

În temeiul art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către părțile civile B. și C., a sumei de 6000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acestea în procesul penal, reprezentând onorariul achitat apărătorului ales.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 3000 RON aferentă urmăririi penale).

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul A. și partea civilă D..

Prin decizia penală nr. 232 din data de 17 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 07.11.2024, pronunțate de Judecătoria Bicaz, în dosarul x/2023

S-a desființat în parte sentința penală apelată, pe latură penală și, în rejudecare:

S-a reținut în favoarea inculpatului A. dispozițiile art. 19 din Legea 682/2002 privind protecția martorilor cu privire la fapta din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. și C.) și, în consecință, s-a redus la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la care a fost condamnat inculpatul.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a constatat că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul se află în concurs și s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an de închisoare (reprezentând o treime din pedeapsa de 3 ani închisoare) și a fost condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni, la care a fost condamnat inculpatul prin sentință, restul rămas neexecutat, de 174 zile, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni și 174 zile închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu au fost contrare deciziei.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apelul inculpatului, au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de partea civilă D. împotriva sentinței penale nr. 222 din data de 07.11.2024, pronunțate de Judecătoria Bicaz, în dosarul x/2023

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul parte civilă D. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr. 232 din data de 17 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs în casație inculpatul A..

Prin motivele formulate, inculpatul A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen.

În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a susținut că pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită la data de 11.04.2023, a fost aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere că, în urma reținerii prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanța de apel a redus pedeapsa pentru această infracțiune de la 4 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare, iar nu la 2 ani închisoare, astfel cum ar fi fost legal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar x/2023

Prin încheierea din data de 18 iunie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 232 din data de 17 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, doar cu privire la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

****

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de față, recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Cu privire la sfera de aplicabilitate a cazului de casare invocat, Înalta Curte a statuat că acesta este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de către instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator, în funcție de încadrarea juridică reținută prin decizia definitivă.

O pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru o anumită infracțiune.

Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel." (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Examinând hotărârea recurată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că, prin decizia penală nr. 232 din data de 17 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, inculpatul A. a fost condamnat, urmare a admiterii apelului formulat de către acesta, printre altele, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., fapta din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. și C.), reținându-se cauza legală de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În motivare, s-a reținut că, în cuprinsul referatului emis la data de 17.03.2025, de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Neamț, s-a precizat că inculpatul beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită la data de 11.04.2024, astfel că limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat au reduse la jumătate, noile limite fiind 1 an - 3 ani și 6 luni închisoare, în final inculpatul fiind condamnat la pedeapsa maximă prevăzută de noile limite, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare.

Evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin decizia atacată, prin raportare la infracțiunea de furt calificat prev. și ped de 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, în dauna persoanelor vătămate B. și C., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, Înalta Curte constată că pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1), lit. b), d) și alin. (2), lit. b) C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt închisoarea de la 2 la 7 ani. Prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare, orientându-se spre mediul limitelor de pedeapsă. Urmare a aplicării disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, în consecință, limitele speciale ale pedepsei sunt cuprinse între 1 an - 3 ani și 6 luni închisoare, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de apel. Instanța de apel, în calea de atac declarată de inculpat, a aplicat maximul special prevăzut de lege, urmare a aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, deși prima instanță, în procesul de individualizare a pedepsei s-a orientat spre mediu, aplicând o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Ca atare, instanța de apel, admițând apelul inculpatului și recunoscând incidența art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu privire la infracțiunea de furt calificat prev. și ped de 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în dauna persoanelor vătămate B. și C., nu putea să aplice maximul special al pedepsei prevăzute de noile limite, întrucât astfel individualizată, pedeapsa aplicată de instanța de apel nu reflectă o corectă proporționalitate cu pedeapsa aplicată de prima instanță, în condițiile în care s-a reținut aplicarea unei cauze legale de reducere a pedepsei, iar în apelul formulat de inculpat nu se poate dispune agravarea situației sale.

Astfel, această modalitate de aplicare a pedepsei a echivalat cu o agravare a situației în propriul apel al inculpatului, interzisă de principiul non reformatio in peius, consacrat de art. 418 alin. (1) C. proc. pen.

Sub acest aspect, se mai reține că instanța de apel și-a însușit criteriile de individualizare realizate de instanța de fond, cu excepția celor vizând aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, reținând, în același timp, ca întemeiată solicitarea inculpatului de reducere a limitelor legale de pedeapsă, așa încât, în lipsa reținerii altor circumstanțe, se impunea să reducă pedeapsa, proporțional cu pedeapsa stabilită de prima instanță. De altfel, instanța de apel nu avea posibilitatea legală de a reține circumstanțe agravante sau înlătura circumstanțele favorabile reținute de către prima instanță fără a încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac pentru respectarea căruia nu este suficient ca pedeapsa stabilită în baza acestor criterii să fie în concret mai mică sau cel puțin egală cu cea stabilită de prima instanță. Rezultatul concret sub aspectul cuantumului pedepsei este, în mod evident, important, însă nu este singurul criteriu în raport de care se evaluează respectarea acestui principiu, iar instanța de apel nu poate aplica niciuna dintre instituțiile juridice care ar avea un efect defavorabil inculpatului în propria cale de atac și care nu a fost avut în vedere de prima instanță.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată recurentului inculpat A., de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. și C.), a fost aplicată între alte limite decât cele prevăzute de lege ca urmare a încălcării principiului neagravării situației în propria cale de atac.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 232 din data de 17 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Va casa, în parte, decizia recurată, numai cu privire la recurentul inculpat A. și rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani, 6 luni și 174 zile închisoare, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. și C.);

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 01.01.2023 în dauna persoanei vătămate D.);

- pedeapsa de 174 zile (reprezentând rest rămas de executat din pedeapsa de 8 ani și 1 lună închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1249/05.10.2022, pronunțată de Judecătoria Vaslui, definitivă la data de 11.10.2022.

Va reduce pedeapsa stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. și C.) de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 din C. pen., va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care va adauga un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani, 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen., va adăuga la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, restul rămas neexecutat, de 174 zile, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani 8 luni și 174 zile închisoare.

Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza sentinței penale nr. 222 din data de 07.11.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de Judecătoria Bicaz, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 232/17.03.2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2023 și va dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 232 din data de 17 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Casează, în parte, decizia recurată, numai cu privire la recurentul inculpat A. și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani, 6 luni și 174 zile închisoare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. și C.);

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 01.01.2023 în dauna persoanei vătămate D.);

- pedeapsa de 174 zile (reprezentând rest rămas de executat din pedeapsa de 8 ani și 1 lună închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1249/05.10.2022, pronunțată de Judecătoria Vaslui, definitivă la data de 11.10.2022.

Reduce pedeapsa stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 (faptă din data de 11.04.2024, în dauna persoanelor vătămate B. și C.) de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 din C. pen., contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani, 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen., adaugă la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, restul rămas neexecutat, de 174 zile, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani, 8 luni și 174 zile închisoare.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza sentinței penale nr. 222 din data de 07.11.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de Judecătoria Bicaz, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 232/17.03.2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2023 și dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2025.