ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 434/2024

Ședința publică din data de 04 iunie 2024

Deliberând asupra contestației declarate de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 09 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, constată următaorele:

Prin sentința penală nr. 32 din data de 09 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 598 din C. proc. pen., s-a respins, ca fiind neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., cu privire la sentința penală nr. 55 din 02.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 160/A din 23.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2024 din data de 19.03.2024, condamnatul A., a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 55 din 02.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 160/A din 23.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, a solicitat, în esență, anularea mandatului emis împotriva sa, care a fost judecat și emis cu încălcarea regulii specialității prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 175 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Contestatorul a arătat că în urma unor condamnări suferite în Belgia a fost transferat în România prin recunoașterea sentinței pronunțate în Belgia de către Curtea de Apel Bacău, în vederea executării unei pedepse de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat ulterior pedeapsa aplicată în România de 2 ani închisoare, cu încălcarea regulii specialității.

În drept, a invocat disp. art. 598 lit. c) din C. proc. pen., art. 74 și art. 175 din Legea nr. 302/2004.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și din oficiu, a constatat că prin sentința penală nr. 55 din 02.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 160/A din 23.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus în temeiul art. 162 coroborat cu art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, recunoașterea sentinței penale nr. 51061/2019 pronunțată la data de 05.04.2019 de Tribunalul neerlandez de primă instanță din Bruxeles, Regatul Belgiei, rămasă definitivă la data de 15.05.2019, prin care intimatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor echivalente în legislația națională română de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. român și constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. român, ambele în concurs real de infracțiuni prevăzută de art. 38 alin. (1) C. pen. român.

S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanța din Regatul Belgiei și transferul persoanei condamnate A. într-un Penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, pedeapsă de executat în România fiind de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de executat de persoana condamnată perioada deja executată calculată începând cu data arestării sale, respectiv 18.06.2018 și până la zi.

S-a luat act că persoanei condamnate judecată fără citare i-a fost desemnat avocat din oficiu, avocat B. din Baroul Bacău, onorariul cuvenit acesteia în cuantum de 964 de RON urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și rămânând în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a constatat că motivele invocate de contestator în susținerea contestației la executare formulată nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.. Împrejurarea că, ulterior dispunerii executării în România a pedepsei aplicate de instanța din Regatul Belgiei și transferul persoanei condamnate A. într-un Penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, acesta a suferit o nouă condamnare în România, nu constituie vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare în sensul dispozițiilor art. 598 lit. c) din C. proc. pen.

Mai mult, s-a constatat că nu există vreo nelămurire cu privire la sentința penală nr. 55 din 02.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 160/A din 23.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care să fie lămurită pe calea contestației la executare.

Suplimentar, s-a reținut că presupusa încălcare a regulii specialității putea fi invocată de către contestator în fața instanței de fond care a pronunțat cea de-a doua condamnare, sau prin exercitarea apelului împotriva hotărârii primei instanțe. Împrejurarea că în cauză instanța din România ar fi încălcat regula specialității prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 175 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub dosar nr. x/2024, fiind fixat termen de judecată aleatoriu la data de 04 iunie 2024.

În esență, contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale nr. 55 din data de 02.06.2020 prin care a fost recunoscut mandatul de arestare emis de autoritățile belgiene, susținând că au fost încălcate prevederile art. 74 din Legea nr. 302/2004, respectiv regula specialității în baza căreia a fost condamnat de autoritățile române, fiind incidente dispozițiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen.

Analizând contestația formulată de persoana condamnată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale cu relevanță în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Preliminar, contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că cererea contestatorului A. este întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., susținând, în esență, că nu a fost respectată regula specialității.

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Cu atât mai mult, în procedura contestației la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare pronunțată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ține de fondul cauzei instrumentate și judecate de autoritățile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanțelor naționale nici în procedura specială de referință reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, și, cu atât mai puțin, în procedura prev. de 598 din C. proc. pen.

Deși legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziții în baza cărora să fie soluționate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie, cum este cazul de față invocat de contestator, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."

Astfel, în speță, împiedicarea la executare a hotărârii - cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., invocat ca temei al prezentei contestații la executare, trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea de recunoaștere, iar nu legalitatea și temeinicia soluției pe care o conține, care a intrat în puterea lucrului judecat, sau legalitatea și temeinicia hotărârii judiciare străine recunoscute.

În contextul considerațiilor teoretice expuse, evaluând motivele prezentei contestații la executare, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că împrejurarea invocată de către contestator în sensul că nu a fost respectată regula specialității, precum și faptul că ulterior dispunerii executării în România a pedepsei aplicate de instanța din Regatul Belgiei și transferul într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, acesta a suferit o nouă condamnare în România, nu constituie vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare în sensul dispozițiilor art. 598 lit. c) din C. proc. pen.

Așadar, având în vedere motivele invocate, Înalta Curte constată că în speță nu se identifică nicio neconcordanță sau nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, presupusa încălcare a regulii specialității putea fi invocată de către contestator în fața instanței de fond care a pronunțat cea de-a doua condamnare sau prin exercitarea apelului împotriva hotărârii primei instanțe, iar împrejurarea că în cauză instanța din România ar fi încălcat regulii specialității nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată temeinică și legală soluția primei instanțe și în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 09 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatului la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 09 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2024.