ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 769/2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 71 din 16 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d C.proc.pen. și art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A, raportat la sentința penală nr. 55 din 02.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. X/32/2020, definitivă prin decizia penală nr.160/A din 23.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (2) C.proc.pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 800 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin contestația la executare formulată de către persoana condamnată A, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d C.proc.pen., a fost solicitată desființarea sentinței penale nr. 55 din 02.06.2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.X/32/2020, definitivă, motivat de faptul că a fost pusă în libertate de autoritățile belgiene. Contestatorul a depus copia unei hotărâri emisă de Tribunalul Antwerpen nr. 20/x, din data de 13.11.2020, prin care s-ar fi dispus eliberarea provizorie în vederea expulzării din teritoriu.

S-a mai arătat că, autoritățile judiciare belgiene, la solicitarea instanței învestite cu soluționarea contestației la executare, au trimis o adresă prin care au comunicat faptul că prima eliberare provizorie în Belgia a fost în 18.10.2019, dar nu a fost acordată de Curtea pentru Executarea Pedepselor, condamnatul rămânând în detenție, fiind transferat în România la 11.12.2020 pentru a-și continua pedeapsa de 4 ani închisoare.

Examinând cauza din perspectiva motivelor de contestație invocate, Curtea a constatat că este nefondată contestația la executare formulată în cauză.

Astfel, s-a notat că, prin sentința penală nr. 55 din 02.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. X/32/2020, definitivă prin decizia penală nr. 160/A din 23.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost recunoscută sentința penală nr.51061/2019 pronunțată la data de 05.04.2019 de Tribunalul de primă instanță din Bruxeles, Regatul Belgiei, rămasă definitivă la data de 15.05.2019, prin care intimatul A, cetățean român, fiul lui (...), născut la data de (...), a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor echivalente în legislația română de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d și alin. (2) lit. b C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. român și constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și 3 C. pen. român, ambele în concurs real, conform art. 38 alin. (1) C. pen. român. S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanța din Regatul Belgiei și transferul persoanei condamnate A într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de executat de persoana condamnată perioada deja executată, calculată începând cu data arestării sale, respectiv 18.06.2018 și până la zi.

Instanța învestită cu soluționarea contestației la executare, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d C.proc.pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă, printre altele, orice cauză de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Fiind reținute și dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr.302/2004 s-a constatat că, în prezenta cauză, autoritățile belgiene nu au transmis vreo hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate A i s-ar fi acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.

S-a reținut că, împrejurarea că anterior dispunerii executării în România a pedepsei aplicate de instanța din Regatul Belgiei și transferul persoanei condamnate A într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare, prin sentința penală nr. 55 din 02.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. X/32/2020, definitivă prin decizia penală nr. 160/A/23.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, față de aceasta s-a dispus liberarea provizorie în vederea expulzării din teritoriu printr-o hotărâre a autorităților judiciare din Belgia, hotărâre care nu a mai fost pusă în executare, condamnatul rămânând în stare de detenție în Belgia, fiind apoi transferat în România pentru continuarea executării pedepsei, nu constituie vreo împiedicare la executare ori vreo cauză de reducere a pedepsei, în sensul dispozițiilor art. 598 lit. d C.proc.pen..

Mai mult, s-a considerat că presupusele motive de nelegalitate invocate de contestator, raportat la sentința penală nr. 55 din 02.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. X/32/2020, trebuiau invocate, eventual, în calea de atac a apelului, nicidecum pe calea unei contestații la executare, care nu are natura juridică a unei căi ordinare sau extraordinare de atac, atâta vreme cât hotărârea definitivă se bucură de autoritate de lucru judecat, iar viciile de legalitate pot fi îndepărtate în cadrul căilor ordinare/extraordinare de atac.

În concluzie, judecătorul de la prima instanță a reținut că împrejurarea invocată de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație la executare prevăzute la art. 598 C.proc.pen.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul A, care a susținut că ulterior pronunțării sentinței penale nr.55/2020 prin care s-a dispus transferul său în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare la care a fost condamnat în Belgia, autoritățile judiciare belgiene au emis o hotărâre de eliberare din arest.

În esență, criticile sale vizează faptul că prima instanță nu a cercetat în ce măsură înscrisul judiciar, care a condus la liberarea sa condiționată la data de 13 noiembrie 2020, împiedică executarea sentinței penale nr. 55/2020 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin decizia nr. 160/A din 23.06.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care a solicitat desființarea sentinței contestate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Examinând contestația formulată de contestatorul A, pe baza actelor de la dosar, precum și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Potrivit art. 598 alin. (1) C.proc.pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Înalta Curte reține că în prezenta cauză, invocând existența unei „decizii de eliberare provizorie în vederea expulzării din teritoriu” pronunțate la data de 13.11.2020 de autoritățile judiciare din Belgia, condamnatul A a învestit instanța cu o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d C.proc.pen. (caz incident atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei), susținând că există o împiedicare în ceea ce privește executarea sentinței penale nr.55/2020 a Curții de Apel Bacău.

Prin sentința penală nr. 55 din 02.06.2020 a Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. X/32/2020, definitivă prin decizia penală nr. 160/A din 23.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală a fost recunoscută sentința penală nr.51061/2019 pronunțată la data de 05.04.2019 de Tribunalul neerlandez de primă instanță din Bruxeles, Regatul Belgiei, rămasă definitivă la data de 15.05.2019, prin care A a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor echivalente în legislația națională română de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d și alin. (2) lit. b C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. român și constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și 3 C. pen. român, ambele în concurs real de infracțiuni prev. de art. 38 alin. (1) C. pen. român.

De asemenea, s-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanța din Regatul Belgiei și transferul persoanei condamnate A într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, iar în baza art. 72 C. pen., a fost scăzută din pedeapsa de executat de către persoana condamnată perioada deja executată, calculată începând cu data arestării sale, respectiv 18.06.2018 și până la zi.

În ceea ce privește existența unei cauze de micșorare a pedepsei, Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6) fiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală referitoare la contestația la executare.

În speță, însă, nu este incidentă această ipoteză, întrucât autoritățile belgiene nu au emis vreun act judiciar din care să rezulte că persoanei condamnate A i-au fost acordate reduceri de pedeapsă care nu au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței penale nr. 55/2020 a Curții de Apel Bacău.

Deopotrivă, nici înscrisul depus la dosar de contestator intitulat „decizie de eliberare provizorie în vederea expulzării din teritoriu” nu conține vreo reducere de pedeapsă și nu reprezintă o cauză stingere a pedepsei, în sensul dispozițiilor art. 598 lit. d C.proc.pen.

Cât privește împiedicarea la executare a sentinței nr. 55/2020, Înalta Curte reține pe baza informațiilor transmise la dosar de către autoritățile judiciare străine că, persoana condamnată-transferabilă A „a rămas în detenție și a fost transferat în România la 11.12.2020 pentru a-și continua pedeapsa de patru ani” – pedeapsă cu închisoarea recunoscută tocmai prin sentința nr.55/2020.

Așadar, reieșind că există din partea contestatorului o confuzie asupra instituțiilor de drept, instanța de control judiciar reține că persoana condamnată A nu a fost „liberat condiționat” prin executarea deciziei 13.11.2020 a Judecătoriei de Primă Instanță Antwerpen, măsura luată vizând exclusiv eliberarea provizorie în vedere expulzării din teritoriu ca măsură/pedeapsă complementară condamnării sale la o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și grup infracțional organizat (filele 3-4 dosar Curte).

De altfel, persoana condamnată nu a fost eliberată din detenție, aflându-se încarcerată până la momentul transferării sale în România la data de 11.12.2020 pentru continuarea executării pedepsei de patru ani închisoare (fila 61-62 dosar Curte).

Înalta Curte mai constată că aceste chestiuni au fost deja analizate cu ocazia soluționării unei alte contestații la executare formulate de același contestator, întemeiate însă pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c C.proc.pen., care a fost respinsă prin sentința penală nr.170 din 03 decembrie 2021 a Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr.X/32/2021, definitivă prin decizia nr.48 din 01 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală; prin aceasta din urmă decizie s-a statuat cu autoritate de lucru judecat următoarele: «Înalta Curte constată pe de o parte că, prin decizia din data de 13.11.2020 a Judecătoriei de primă instanță Antwerpen s-a dispus liberarea provizorie a contestatorului A în vederea expulzării și nu liberarea sa condiționată, iar pe de altă parte că aspectele învederate de persoana condamnată nu se circumscriu noțiunii de ,,nelămurire cu privire la hotărârea care se execută”, sau de ,,împiedicare la executare”, în sensul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen.».

În concluzie, aspectele și împrejurările reiterate de contestatorul A pe calea prezentei contestații la executare nu se subsumează cazului indicat expres de acesta (art. 598 alin. (1) lit. d C.proc.pen.), precum niciunui alt caz de contestație la executare, motiv pentru care soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică și nu se impune reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 alin. (7) C.proc.pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A împotriva sentinței nr. 71 din data de 16 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C.proc.pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 100 lei va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A împotriva sentinței nr. 71 din data de 16 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2024