ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 925/2021

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 97 din data de 30 iunie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 585 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Bacău.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata a 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2021, contestatorul A. a formulat o contestație la executare prin care a arătat că prin mai multe sentințe penale, succesive în timp, a fost condamnat, în străinătate, la mai multe pedepse cu închisoarea.

Prin Sentința nr. 44 din data de 7 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2020, au fost recunoscute următoarele sentințe penale:

- Sentința penală nr. 422/21.09.2015 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 6 din Granada Spania (executorie 444/2015), definitivă la data de 21.09.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen.

- Sentința penală nr. 463/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria, secția Penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 137/2015), definitivă la data de 12.03.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen.

- Sentința penală nr. 336/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 451/2013), definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen.

- Sentința penală nr. 337/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 457/2013), definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen.

- Sentința penală nr. 224/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 1 din Granada Spania (executorie 262/2012), definitivă la data de 17.05.2012 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 1 zi închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen.

Contestatorul a mai arătat că prin aceeași sentință s-a constatat că durata totală a pedepsei aplicată persoanei transferabile este de 2791 de zile închisoare (care este suma matematică a pedepselor din cele cinci sentințe penale spaniole), din care au fost executate, până la data de 17.02.2020, un număr de 469 de zile, durata totală a pedepsei rămasă de executat (după data de 17.02.2020) fiind de 2507 zile închisoare și s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 2507 zile închisoare și deducerea perioadei executate de 17.02.2020 la zi.

Ulterior recunoașterii sentințelor penale, a arătat că a fost transferat în România.

Apoi, a arătat că de la momentul transferării sale în România și până în prezent, întrucât nu s-a stabilit și nu i s-a comunicat ce pedeapsa anume mai are de executat conform legii române a înțeles să solicite contopirea pedepselor stabilite în sarcina sa prin sentințele penale recunoscute de statul român, aplicarea legii penale române cele mai favorabile, deducerea, din pedeapsa rezultantă, atât a perioadei de 469 zile (executate până la data de 17.02.2020), cât și a perioadei de timp cuprinse între 17.02.2020 și până la data rămânerii definitive a sentinței ce va fi pronunțată în prezenta cauză, precum și stabilirea perioadei de pedeapsă cu închisoarea pe care o mai am de executat.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 44 din data de 07.05.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Neamț în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost recunoscute: Sentința penală nr. 422/21.09.2015 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 6 din Granada Spania (executorie 444/2015), definitivă la data de 21.09.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. Sentința penală nr. 463/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria, secția Penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 137/2015), definitivă la data de 12.03.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. Sentința penală nr. 336/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 451/2013), definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen. Sentința penală nr. 337/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 457/2013), definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen. Sentința penală nr. 224/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 1 din Granada Spania (executorie 262/2012), definitivă la data de 17.05.2012 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 1 zi închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 2507 zile închisoare.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus perioada executată de la data de 17 februarie 2020 la zi.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Curtea, a reținut că, pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că este îndeplinită condiția prevăzută în art. 3 parag. 1 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, rezultă următoarele:

Prin Sentința penală nr. 422/21.09.2015 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 6 din Granada Spania (executorie 444/2015), definitivă la data de 21.09.2015 persoana transferabilă A., a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție în casă locuită prev. de art. 237, 238.2 a și 240 din C. pen. spaniol. În fapt, prin sentința de condamnare s-a reținut că, în data de 06.01.2011, între orele 20:00 - 22:00, A., cu scopul de a obține un beneficiu ilegal, a mers pe strada x din Baza și după ce a rupt jaluzeaua de la una dintre ferestrele locuinței numitului B. a intrat și a sustras 8 inele din aur, 6 pereche de cercei din aur, 3 brățări din aur, 5 lănțișoare din aur, 5 medalioane, un ceas marca x, 2 perechi de ochelari de soare, mai multe parfumuri, o cameră foto digitală marca x, un televizor cu diagonala 22 marca x, un laptop marca x, un laptop marca x, o video consolă x, o cameră video digitală și 2 perechi de ochelari, bunuri în valoare de 5879.46 euro, diverse obiecte de gablonțuri și 800 euro în numerar, cauzând daune în valoare de 180 de euro; la percheziția efectuată de poliția națională în locuința situată la adresa x din Baza au fost recuperate o brățară din argint, o pereche de cercei din argint, trei coliere gablonțuri, un ac argintat, un cercel verde gablonț, un inel gablonț cu pietre albe, un MP4 cu căști, un parfum x și altul x.

Prin Sentința penală nr. 463/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 137/2015), definitivă la data de 12.03.2015 persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție în casă locuită prev. de art. 237, 238.2 a și 241 din C. pen. spaniol. În fapt, prin sentința de condamnare s-a reținut că, în data de 06.01.2011 A., acționând cu scopul de a obține un beneficiu ilegal, după ce a forțat cu o rangă ușa de la intrarea în locuința situată pe str. x de la Torre din Baza (Granada), profitând că proprietarii erau absenți, a intrat și a sustras bijuterii, parfumuri, o cameră video și o cameră foto, bunuri a cărora valoare a fost stabilită prin expertiză la suma de 936,15 euro; în dimineața zilei de 11.01.2011, funcționari de la poliția națională au găsit în interiorul mașinii ..., care în acel moment era ocupată de A. și C., între alte obiecte, 4 mănuși de latex, 2 răngi tip picior de capră metalice și 2 cagule; cu ocazia percheziției la domiciliul celor doi, 3 din localitatea Baza au fost ridicate, printre alte obiecte și parfumurile furate în zilele anterioare.

Prin Sentința penală nr. 336/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 451/2013), definitivă la data de 23.09.2013 persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 298 din C. pen. spaniol. În fapt, prin sentința de condamnare s-a reținut că, o persoană neidentificată, în intervalul 21 - 22.08.2010, a forțat cu un obiect ușa metalică de acces, a smuls tocul și a intrat astfel în imobilul situat în Cortes de Baza și după ce a căutat în mai multe camere a furat un număr considerabil de bijuterii; la data de 11.01.2011, A. și C. au fost surprinși într-o mașină cu nr. de înmatriculare x în care circulau împreună și în care au fost găsite obiecte precum cagule, două răngi tip "picior de capră" și alte obiecte care ar putea avea legătură cu faptele anterioare, iar cu ocazia percheziției efectuate ulterior la domiciliul lui C., au fost descoperite unele bijuterii sustrase din casa respectivă, pe care ambii le-au ascuns pentru a obține un beneficiu din vânzarea lor, știind de proveniența lor legală.

Prin Sentința penală nr. 337/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 457/2013), definitivă la data de 23.09.2013 persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 298 din C. pen. spaniol.

În fapt, prin sentința de condamnare s-au reținut că, după ce în data de 06.09.2010, între orele 21:00 - 24:00, persoane necunoscute s-au pus de acord și cu scopul de a obține un beneficiu ilegal, au mers în zona Camino de las Cuatro Piedras din Baza unde, după ce au forțat o fereastră culisantă, au intrat în locuința lui D. de unde au sustras mai multe brățări, cercei, brățări din aur, două lănțișoare din aur, un cordon din aur, un colier din aur, o cameră video, o geacă din piele și un laptop, în valoare de 4383,96 euro, cauzând daune în valoare de 615.05 euro și 500 de euro în numerar, la data de 11.01.2012 au fost găsite la domiciliul numiților A. și C., ambii cu antecedente penale, o brățară pe care o păstrau pentru a o vinde ilegal, știind că fusese sustrasă din casa lui D.

Prin Sentința penală nr. 224/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 1 din Granada Spania (executorie 262/2012), definitivă la data de 17.05.2012 persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 1 zi închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție în casă locuită prev. de art. 237, 238.2 a și 241 din C. pen. spaniol. În fapt, prin sentința de condamnare s-a reținut că, în data de 10.01.2011, între orele 16:00 - 19:00, acționând cu scopul de a obține un beneficiu ilegal, după ce a sărit gardul împrejmuitor, a forțat fereastra cauzând daune de 60 de euro și a intrat astfel în casa de vară situată în zona numită "Lomo de los Parrenos", din localitatea Baza, de unde a sustras numeroase bijuterii din aur, două ceasuri, 2 perechi de ochelari de soare, cinci telefoane, o cameră foto și una video, un laptop, o șa, două jamboane și trei bidoane cu ulei, bunuri a căror valoare a fost stabilită prin expertiză la suma de 7.902,55 euro; o parte din bijuteriile sustrase au fost înmânate de acuzat iubitei lui care, în ziua următoare furtului a mers la un magazin de vânzare-cumpărare aur situat în localitatea Baza și, știind de proveniența ilegală, le-a vândut pentru suma de 360 de euro.

Având în vedere cele expuse mai sus instanța a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută în art. 3 paragraf lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și Decizia-cadru 2008-2009/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art. 155 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Referitor la situația executării pedepsei, Curtea a constatat că durata totală a pedepsei aplicată persoanei transferabile este de 2791 de zile închisoare, din care au fost executate 469 de zile până la data de 17.02.2020, durata totală a pedepsei rămasă de executat fiind 2507 zile închisoare.

Examinând materialul cauzei Curtea a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută în art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 3 parag. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., care se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și infracțiunii de tăinuire care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 sau amendă.

În consecință, s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută în art. 3 parag. 1 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 155 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit căruia fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil.

În cauză, persoana transferabilă a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România, fiind îndeplinită condiția prevăzută în art. 155 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În consecință, Curtea a constatat îndeplinirea condițiilor pentru recunoaștere și a condițiilor pentru transfer prevăzute în art. 155 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, având în vedere că România și-a asumat printr-un tratat internațional la care este parte obligația recunoașterii hotărârii penale pronunțare în străinătate (Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996) dar a și implementat în mod direct Decizia -cadru 2008-2009/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală, persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau militară, hotărârile pronunțate în străinătate respectă ordinea publică a statului român și produc efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea a dispus recunoașterea sentințelor penale solicitate.

De asemenea, având în vedere că persoana condamnată este cetățean român, hotărârile pronunțate în străinătate sunt definitive, la data primirii cererii de transfer, condamnatul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei potrivit art. 152 lit. i) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni potrivit legi române, Curtea a dispus transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

Sentința penală menționată a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de A., ca nefondat, prin Decizia penală nr. 194/A din data de 28.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea a constatat că motivele invocate de contestator vizează, în fapt, mai multe nemulțumiri legate de fondul soluționării cauzei referitoare la recunoașterea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele spaniole și la executarea pedepselor la care A. a fost condamnat. Or, hotărârea menționată a rămas definitivă și, astfel, a intrat în autoritate de lucru judecat în toate componentele sale.

Pe cale de consecință, instanța a considerat că motivele invocate nu privește un caz ivit în cursul executării, ci mai multe care vizează judecarea pe fond a cauzei. Natura juridică a contestației la executare, precum și interpretarea sistematică a prevederilor art. 585 din C. proc. pen., conduc instanța la concluzia că cererea lui A. referitoare la sancționarea pluralității de infracțiuni nu ar putea constitui motiv de contestație la executare, în condițiile în care acesta are de executat o singură pedeapsă recunoscută și dată spre executare de instanța penală română.

Împotriva Sentinței penale nr. 97 din data de 30 iunie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație condamnatul A.

În susținerea căii de atac, în esență a solicitat contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentințele penale succesive pronunțate de instanțele străine și recunoscute de autoritățile judiciare române, aplicarea legii penale române mai favorabile, deducerea, din perioada totală a pedepsei rezultate în urma cumulării, atât a perioadei de 469 zile (executate până la data de 17.02.2020), cât și a perioadei de timp cuprinse între 17.02.2020 și până la data rămânerii definitive a sentinței ce va fi pronunțată în prezenta cauză și stabilirea perioadei de pedeapsă cu închisoarea pe care o mai are de executat.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu motivele formulate de contestatorul condamnat A. și cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În cauză, prin Sentința penală nr. 44 din data de 07.05.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Neamț în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost recunoscute: Sentința penală nr. 422/21.09.2015 pronunțată de Judecătoria, secția Penală nr. 6 din Granada Spania (executorie 444/2015), definitivă la data de 21.09.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. Sentința penală nr. 463/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria, secția Penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 137/2015), definitivă la data de 12.03.2015 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. Sentința penală nr. 336/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 451/2013), definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen. Sentința penală nr. 337/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 4 din Granada Spania (executorie 457/2013), definitivă la data de 23.09.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen. Sentința penală nr. 224/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria, secția penală nr. 1 din Granada Spania (executorie 262/2012), definitivă la data de 17.05.2012 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 1 zi închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen.

Prin contestația la executare formulată, contestatorul aduce critici referitor la contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentințele penale succesive pronunțate de instanțele străine și recunoscute de autoritățile judiciare române, aplicarea legii penale române mai favorabile, deducerea, din perioada totală a pedepsei rezultate în urma cumulării, atât a perioadei de 469 zile (executate până la data de 17.02.2020), cât și a perioadei de timp cuprinse între 17.02.2020 și până la data rămânerii definitive a sentinței ce va fi pronunțată în prezenta cauză și stabilirea perioadei de pedeapsă cu închisoarea pe care o mai are de executat.

Înalta Curte constată că aceste critici puteau fi formulate doar în cursul judecării fondului cauzei, în primă instanță sau prin exercitarea căii de atac a apelului, neputând face obiectul contestației la executare.

Astfel cum s-a menționat anterior, contestația la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fără a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei.

Drept urmare, aspectele invocate de contestatorul A. reprezintă chestiuni de fond, care au intrat în puterea lucrului judecat prin rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 44 din data de 7 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2020, la data de 28.07.2020 prin respingerea apelului formulat de A. ca nefondat, prin Decizia penală nr. 194/A din a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cazul concursului de infracțiuni, dispozițiile art. 39 alin. (1) din C. proc. pen. au ca premisă esențială existența mai multor pedepse individuale și executabile, or, în cauză, Curtea de Apel Bacău i-a dat spre executare, cu caracter definitiv, pedeapsa de 2507 zile închisoare, din care a dedus perioadele pe care le-a considerat executate.

În acord cu instanța de executare se constată că nu se poate reanaliza hotărârea prin care s-au recunoscut hotărârile judecătorești spaniole și s-a dat spre executare pedeapsa de 2507 zile închisoare, cu luarea în considerare a pluralității de infracțiuni și, eventual, reducerea duratei pedepsei prin deduceri suplimentare, fără a analiza însăși modalitatea în care instanța română a făcut aplicarea acestor instituții de drept penal și fără a încălca autoritatea de lucru judecat.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 97 din data de 30 iunie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 97 din data de 30 iunie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2021.

GGC - NN