ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 159/2020

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 14/P din data de 4 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 99, alin. (2), lit. c) și alin. (4) raportat la art. 109, alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă Sesizarea nr. x/II/5/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a fost refuzată executarea mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată A. la data de 19.11.2019 de Judecătoria pentru cauze penale nr. 7 din Bilbao - Bizkaia (Juzcado de lo penal no. 7 de Bilbao - Bizkaia) în baza încheierii de executare nr. 1395/2017.

A fost refuzată predarea persoanei solicitate A. (născut la 30.10.1987) către autoritățile judiciare spaniole, respectiv Judecătoria pentru cauze penale nr. 7 din Bilbao - Bizkaia (Juzcado de lo penal no. 7 de Bilbao - Bizkaia) în vederea executării pedepsei închisorii de 15 luni dispusă prin hotărârea definitivă din 19.05.2017 și prin încheierea de executare nr. 1395/2017.

S-a dispus informarea autorității judiciare emitente asupra posibilității de a solicita recunoașterea și executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relația dintre România și Spania (Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008).

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 28, alin. (3) din Legea nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen, republicată.

A fost revocată măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă față de persoana solicitată A. prin încheierea de ședință din data de 12.12.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Constanța și s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. (născut la 30.10.1987) de sub puterea mandatului de arestare provizorie în vederea predării nr. x/P/12.12.2019.

S-a dispus ca soluția să se comunice autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol, conform art. 109, alin. (2) din Legea nr. 302/2004, rep.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

La data de 11 decembrie 2019, cu adresa nr. x/2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a înaintat, în temeiul dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată, documentele privind pe numitul A.-, cu antecedente penale (conform cazierului judiciar nr. x/02.12.2019 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța), în vederea luării măsurii arestării preventive pentru punerea în executare a unei semnalări privind un mandat european de arestare dispus la data de 19.11.2019 de către judecătorul din cadrul Tribunalului Penal 7 din Bilbao - Spania, cu mențiunea că la data de 19.05.2017, prin Sentința penală nr. 1395/17 (definitivă) s-a dispus aplicarea unei pedepse de 15 luni închisoare sus-numitului, pentru comiterea infracțiunii de intrare prin efracție și furt prev. și ped. de art. 237 din C. pen. spaniol.

S-a reținut că faptă pentru care persoana solicitată a fost condamnată este incriminată și de legea penală română, respectiv infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen. și cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani).

Întrucât autoritățile spaniole nu au transmis mandatul european de arestare, s-a acordat termen în cauză la data de 20.12.2019, dispunându-se prin încheierea din data de 12.12.2019 arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile.

La termenul de judecată din data de 20.12.2019 mandatul european de arestare, a fost prezentat în dublu exemplar care a fost comunicat persoanei solicitate ocazie cu care aceasta a învederat că nu consimte la predarea sa către autoritățile spaniole deoarece este cetățean român, are familia în România și dorește să execute pedeapsa închisorii de 15 luni pe teritoriul României.

În acest context, Curtea de Apel Constanța a dispus amânarea cauzei la 14.01.2020, ora 11:00, pentru când s-a solicitat autorităților judiciare spaniole emitente ale mandatului european de arestare să transmită autorităților judiciare de executare, în termen de 20 de zile de la primire, o copie certificată a hotărârii de condamnare a numitului A., născut la 30.10.1987, precum și informații privind data și modalitatea rămânerii definitive și executorii a acestei hotărâri judecătorești și privind durata executată pe teritoriul Spaniei din pedeapsa închisorii de 15 luni, în scopul recunoașterii hotărârii penale și executării pedepsei închisorii pe teritoriul României.

La termenul de judecată din data de 17.01.2020, Curtea de Apel Constanța a constatat lipsa hotărârii de condamnare emisă de autoritățile spaniole, astfel încât a amânat soluționarea cererii pentru data de 04.02.2020, dispunând revenirea către autoritățile judiciare spaniole cu solicitarea de a înainta la dosar hotărârea judecătorească de condamnare a persoanei solicitate A. în vederea recunoașterii și executării acesteia pe teritoriul României.

La termenul acordat la 04.02.2020 Curtea de Apel a constatat că, deși a revenit cu adresă în mai multe rânduri, autoritățile spaniole nu au înaintat hotărârea de condamnare solicitată.

Sub aspectul condițiilor de formă, s-a constatat că mandatul european de arestare dispus la data de 19.11.2019 de către judecătorul din cadrul Tribunalului Penal 7 din Bilbao - Spania față de persoana solicitată A. cuprinde mențiunile obligatorii prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

S-a mai arătat că mandatul european de arestare a fost emis în considerarea săvârșirii de către persoana solicitată a infracțiunii de intrare prin efracție și furt prevăzută de art. 237 din C. pen. spaniol, infracțiuni care sunt incriminate și de legea penală română, respectiv infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen. și cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani).

În circumstanțele cauzei Curtea de Apel Constanța văzând că persoana solicitată A. este cetățean român și că aceasta refuză să fie predat autorităților judiciare spaniole în vederea executării pedepsei închisorii de 15 luni dispusă prin hotărârea definitivă din 19.05.2017 și prin încheierea de executare nr. 1395/2017, față de împrejurarea că, deși le-a fost solicitată încă din 08.01.2020 (cu revenire la datele de 14.01.2020 și 20.01.2020), autoritățile judiciare solicitante spaniole nu au înaintat copie certificată a hotărârii de condamnare anterior menționată în vederea recunoașterii și executării pe teritoriul României a pedepsei închisorii de 15 luni, a apreciat că în cauză este incident motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare expus de art. 99, alin. (2), lit. c) din Legea nr. 302/2004 care transpune art. 4, par. 6 din Decizia-cadru nr. 584/JAI/2002.

Totodată s-a reținut că persoana solicitată, cetățean român, este căsătorit și locuiește cu familia sa pe teritoriul României și în raport cu durata pedepsei închisorii care a fundamentat emiterea mandatului european de arestare, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a refuzat executarea mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată A..

Împotriva Sentinței penale nr. 14/P din data de 4 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a formulat contestație.

În motivarea scrisă a contestației Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a arătat că hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit a fost respinsă sesizarea Parchetului și s-a refuzat executarea mandatului european de arestare.

S-a arătat că, chiar dacă refuzul persoanei solicitate este un motiv opțional de neexecutare a mandatului european, Curtea de Apel Constanța nu a ținut cont de faptul că persoana condamnată a săvârșit mai multe infracțiuni în țară și străinătate, iar termenul de 20 de zile în care autoritățile spaniole trebuiau să transmită informațiile solicitate este un termen de recomandare. Totodată persoana solicitată nu a executat nimic din pedeapsa de 15 luni închisoare, singura perioadă fiind aceea în care s-a aflat în stare de arest provizoriu în România.

În concluzie s-a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii și, în rejudecare, admiterea Sesizării nr. x/II/5/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța executarea mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată A. (născut la 30.10.1987) la data de 19.11.2019 de Judecătoria pentru cauze penale nr. 7 din Bilbao - Bizkaia (Juzcado de lo penal no. 7 de Bilbao - Bizkaia) în baza încheierii de executare nr. 1395/2017 și, totodată arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței penale nr. 14/P din data de 4 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori, privind pe condamnatul persoană solicitată A., Înalta Curte o apreciază că este fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Din actele dosarului rezultă că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare la data de 19.11.2019, de către judecătorul din cadrul Tribunalului Penal 7 din Bilbao - Spania, urmare punerii în executare a Sentinței penale nr. 1395/17 din data de 19.05.2017 (definitivă), prin care sus-numitului a fost condamnat la pedeapsa de 15 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de intrare prin efracție și furt prevăzută de art. 237 din C. pen. spaniol.

La data de 20.12.2019, judecătorul fondului a comunicat persoanei solicitate mandatul european de arestare, care ocazie cu care aceasta a învederat că nu consimte la predarea sa către autoritățile spaniole deoarece este cetățean român, are familia în România și dorește să execute pedeapsa închisorii de 15 luni pe teritoriul României.

În acord cu instanța de fond Înalta Curte constată că, sub aspectul condițiilor de formă, mandatul european de arestare dispus la data de 19.11.2019 de către judecătorul din cadrul Tribunalului Penal 7 din Bilbao - Spania față de persoana solicitată A. cuprinde mențiunile obligatorii prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată infracțiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată intrare prin efracție și furt prev. și ped. de art. 237 din C. pen. spaniol, este incriminată și de legea penală română, respectiv infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen. și cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani).Totodată persoana solicitată A. a invocat motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c), din Legea nr. 302/2004.

Parchetul a apreciat că, în speța de față nu ar fi incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, pe considerentul că acest refuz de executare a mandatului european este unul opțional și nu obligatoriu, iar în raport cu circumstanțele persoanei solicitate (cu mai multe condamnări) instanța de fond ar fi trebuit să acorde ajutorul cuvenit autorităților spaniole în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare.

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, "(2) Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare:

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent."

Contrar susținerilor Parchetului, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond constată că dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, sunt incidente în speță, fiind îndeplinite condițiile de refuz opțional.

Astfel, din analiza dosarului Înalta Curte constată că persoana solicitată A. este cetățean român, este căsătorit, locuiește cu familia sa pe teritoriul României, a refuzat să fie predat autorităților spaniole și în raport și cu durata pedepsei de 15 luni închisoare care a fundamentat emiterea mandatului european, opțiunea instanței de a refuza executarea mandatului european este în acord cu dispozițiile legale mai sus citate.

În această situație Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 99, alin. (3) - (4) din aceeași lege, potrivit cu care:

"(3) În situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate.

Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109.

(4) În cazul prevăzut la alin. (3), dacă persoana solicitată se află în stare de arest și autoritatea judiciară de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispozițiile art. 104 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. În situația în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilității de a solicita recunoașterea și executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relația dintre România și statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocității."

Împrejurarea că autoritățile spaniole nu s-au conformat solicitărilor Curții de Apel Constanța și nu au transmis informațiile solicitate nu conduce la ideea că hotărârea pronunțată este nelegală.

Contrar susținerilor Ministerului Public, termenul de 20 de zile, prevăzut de art. 99 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, nu este un termen de recomandare ci un termen de decădere.

Că este așa o spun chiar prevederile mai sus citate potrivit cu care: autoritatea judiciară de emitere transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca termenul de 20 de zile să fie unul de recomandare nu ar fi impus statului solicitant să se conformeze de la data primei solicitări, într-un termen ce nu poate depăși 20 de zile, având în vedere că procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004 este una de urgență.

Înalta Curte constată că, în cauză, Curtea de Apel Constanța s-a conformat dispozițiilor legi și a făcut suficiente diligențe solicitând autorităților spaniole încă din data de 08.01.2020 (cu revenire la datele de 14.01.2020 și 20.01.2020), să înainteze copie certificată a hotărârii de condamnare în vederea recunoașterii și executării pe teritoriul României a pedepsei închisorii de 15 luni.

Referitor la revocarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A., Înalta Curte constă că, în mod corect, în instanța de fond a dispus punerea acesteia în libertate, întrucât arestarea preventivă fusese dispusă în vederea predării, iar prin hotărârea pronunțată instanța a refuzat executarea mandatului european de arestare și predarea acesteia către autoritățile judiciare spaniole.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază sentința contestată ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței penale nr. 14/P din data de 04 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind persoana solicitată A.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței penale nr. 14/P din data de 04 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind persoana solicitată A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 martie 2020.

Procesat de GGC - GV