ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 317/2020

Ședința publică din data de 05 iunie 2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor de la dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48/F din data de 26 mai 2020 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 109 raportat la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la 24 ianuarie 2020 de către autoritățile judiciare din Spania, respectiv de Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 5 de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018, privind persoana solicitată A. .

S-a luat act că persoana solicitată A. nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Spania, conform mandatului european de arestare emis de acestea, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de escrocherie - prevăzută de art. 248 și următoarele C. pen., fals în acte - prevăzută de art. 390, art. 392, art. 74 C. pen., apartenența la un grup delictiv - prevăzută de art. 570 C. pen., spălare de bani - prevăzută de art. 301 C. pen., cu corespondent în legislația română în prevederile art. 249 C. pen. (fraudă informatică), art. 327 C. pen. (falsul privind identitatea), art. 367 C. pen. (constituirea unui grup infracțional organizat), art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani).

S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, comb. cu art. 27 paragraful 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.

S-a constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 de ore în baza Ordonanței emisă la data de 14 aprilie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

S-a constatat că prin încheierea nr. 34/F din 15 aprilie 2020 a Curții de Apel Pitești, față de acesta s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 15 aprilie 2020 până la data de 29 aprilie 2020, inclusiv.

Conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului și predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) și art. 113 din aceeași lege.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele:

Prin adresa nr. x/2020 emisă la data de 15 aprilie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a transmis solicitarea formulată de autoritatea judiciară Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 5 - Spania, în vederea reținerii, arestării și predării persoanei solicitate A., în baza mandatului european de arestare emis la data de 24.01.2020 de Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 5, în dosarul x/2018, în vederea efectuării urmăririi penale sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privativă de libertate.

Solicitarea s-a formulat în conformitate cu dispozițiile legii nr. 302/2004 și ale Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind Cooperarea judiciară internațională în materie penală, între statele membre.

Fiind îndeplinite dispozițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind sesizarea instanței de judecată, la termenul fixat pentru soluționarea cererii, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta neformulând obiecțiuni privind identitatea.

Conform art. 104 alin. (3) și art. 106 din Legea nr. 302/2004 s-au adus la cunoștința acesteia drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare, efectele regulii specialității prevăzute de art. 117 din aceeași lege, conținutul mandatului european de arestare, infracțiunile pentru care este condamnată (prin hotărâre nedefinitivă) persoana solicitată, posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile judiciare spaniole, precum și caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

Persoana solicitată nu a fost de acord cu arestarea sa, respectiv cu predarea către autoritățile judiciare spaniole și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, aceste aspecte fiind consemnate în procesul-verbal din data de 26 mai 2020.

Mandatul european de arestare a fost emis la data de 24 ianuarie 2020 de către autoritățile judiciare din Spania, respectiv de Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 5, în dosarul x/2018, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene;

Decizia judiciară s-a luat în vederea efectuării urmăririi penale sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privativă de libertate față de persoana solicitată A., acuzată de comiterea infracțiunilor de escrocherie - prevăzută de art. 248 și următoarele C. pen., fals în acte - prevăzută de art. 390, art. 392, art. 74 C. pen., apartenența la un grup delictiv - prevăzută de art. 570 C. pen., spălare de bani - prevăzută de art. 301 C. pen., cu corespondent în legislația română în prevederile art. 249 C. pen. (fraudă informatică), art. 327 C. pen. (falsul privind identitatea), art. 367 C. pen. (constituirea unui grup infracțional organizat), art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani).

Circumstanțele cauzei constau în aceea că, începând cu anul 2016, persoana solicitată A., membru al unui grup infracțional organizat, a deschis cinci conturi bancare, folosind două identități false, pe numele B. și C., cu producerea unui prejudiciu material în sumă de 14.966 euro și realizând rambursări în valoare de 11.300 euro.

Infracțiunile pentru care s-a emis mandatul european de arestare sunt sancționate de legea statului emitent cu pedepse de cel mult 6 ani închisoare (pentru escrocherie, fals în acte, spălare de bani) și 8 ani închisoare (pentru apartenența la o organizație criminală), putând da loc la predare, și se verifică și îndeplinirea condiției dublei incriminări, în conformitate cu art. 97 alin. (1) pct. 1, 8, 9, 23 din Legea nr. 302/2004 republicată;

Curtea a constatat și că persoana solicitată A. nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare spaniole în condițiile art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, Republicată, comb. cu art. 27 paragraf 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene;

De asemenea, prin raportare la disp. art. 98 și art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată curtea a apreciaz că nu se impune adoptarea unei soluții de refuz a executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate A..

Curtea a subliniat că în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în speță cel din Spania (Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 5 de la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. x/2018), în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea efectuării urmăririi penale și judecății, respectiv executării pedepsei, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

Examinând motivele de neexecutare a mandatului european de arestare invocate de persoana solicitată, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate.

Astfel, referirile persoanei solicitate cu privire la situația excepțională generată de pandemia de COVID-19 existentă pe teritoriul statului spaniol, dar și cu privire la situația familială de pe teritoriul României (respectiv problemele medicale ale membrilor familiei sale) nu pot constitui motive de refuz al executării mandatului european de arestare dintre cele reglementate de dispozițiile art. 98 și 99 din Legea nr. 302/2004, pe care Curtea este obligată a le examina în cadrul prezentei proceduri. În plus, Curtea a constatat că aspectele legate de evoluția pandemiei cu coronavirusul SARS-CoV-2 constituie chestiuni aferente procedurii de predare a persoanei solicitate, activitate ulterioară emiterii prezentei hotărâri, care se execută în conformitate cu dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004, cu respectarea termenelor maxime de predare.

În plus, admiterea cererii privind executarea mandatului european de arestare dă posibilitatea persoanei solicitate să formuleze apărările pe care le consideră necesare precum și să încheie un acord de recunoaștere a vinovăției, așa cum a învederat, în cadrul procesului penal ce se desfășoară pe teritoriul Spaniei.

Totodată, referirile la nevinovăția persoanei solicitate nu pot fi analizate în cadrul prezentei proceduri, singura îndreptățită să examineze apărările sale fiind autoritatea spaniolă.

Avându-se în vedere că sunt întrunite condițiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia - Cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, Curtea, în baza art. 109 raportat la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la 24 ianuarie 2020 de către autoritățile judiciare din Spania, respectiv de Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 5, ca fiind întemeiată

S-a luat act că persoana solicitată A. nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Spania, conform mandatului european de arestare emis de acestea, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de escrocherie - prevăzută de art. 248 și următoarele C. pen., fals în acte - prevăzută de art. 390, art. 392, art. 74 C. pen., apartenența la un grup delictiv - prevăzută de art. 570 C. pen., spălare de bani - prevăzută de art. 301 C. pen., cu corespondent în legislația română în prevederile art. 249 C. pen. (fraudă informatică), art. 327 C. pen. (falsul privind identitatea), art. 367 C. pen. (constituirea unui grup infracțional organizat), art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani).

S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și sub condiția ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Cu privire la acest ultim aspect, s-a reținut că, potrivit dispoz. art. 98 alin. (2) din Lg. 302/2004, când mandatul european de arestare a fost emis în vederea urmăririi penale sau a judecății unui cetățean român, predarea se face sub condiția ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Or, în speță, persoana solicitată este cetățean român și a declarat că refuză să execute pedeapsa pe teritoriul Spaniei, așa încât, predarea se va face sub condiția ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, comb. cu art. 27 paragraful 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.

S-a constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 de ore în baza Ordonanței emisă la data de 14 aprilie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar prin încheierea nr. 34/F din 15 aprilie 2020 a Curții de Apel Pitești, față de acesta s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 15 aprilie 2020 până la data de 29 aprilie 2020, inclusiv.

Conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului și predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) și art. 113 din aceeași lege. Cu privire la măsura preventivă ce se impune a fi adoptată, s-a reținut că potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situația în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea sau, după caz, menținerea arestării provizorii a persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, neexistând posibilitatea ca, în această etapă a procedurii să se dispună măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania.

Împotriva sentinței penale nr. 48/F din data de 26 mai 2020 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat prezenta contestație persoana solicitată A..

Analizând hotărârea atacată, în raport de actele dosarului și criticile formulate de persoana solicitată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată având în vedere următoarele considerente:

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanță a dispus, în mod corect, admiterea cererii privind executarea mandatului european de arestare emis la 24 ianuarie 2020 de către autoritățile judiciare din Spania cu privire la persoana solicitată A..

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în speță cel din Spania (Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 5 de la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. x/2018), în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea efectuării urmăririi penale și judecății, respectiv executării pedepsei, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

Înalta Curte, analizând actele dosarului, constată că față de persoana solicitată s-a emis la data de 24.01.2020 de Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 5, în dosarul x/2018, mandatul european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privativă de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de escrocherie - prevăzută de art. 248 și următoarele C. pen., fals în acte - prevăzută de art. 390, art. 392, art. 74 C. pen., apartenența la un grup delictiv - prevăzută de art. 570 C. pen., spălare de bani - prevăzută de art. 301 C. pen., cu corespondent în legislația română în prevederile art. 249 C. pen. (fraudă informatică), art. 327 C. pen. (falsul privind identitatea), art. 367 C. pen. (constituirea unui grup infracțional organizat), art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani).

În fapt, s-a reținut că începând cu anul 2016, persoana solicitată A., membru al unui grup infracțional organizat, a deschis cinci conturi bancare, folosind două identități false, pe numele B. și C., cu producerea unui prejudiciu material în sumă de 14.966 euro și realizând rambursări în valoare de 11.300 euro.

Infracțiunile pentru care s-a emis mandatul european de arestare sunt sancționate de legea statului emitent cu pedepse de cel mult 6 ani închisoare (pentru escrocherie, fals în acte, spălare de bani) și 8 ani închisoare (pentru apartenența la o organizație criminală), putând da loc la predare, și se verifică și îndeplinirea condiției dublei incriminări, în conformitate cu art. 97 alin. (1) pct. 1, 8, 9, 23 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Astfel, din conținutul mandatului de arestare rezultă că față de persoana solicitată A. s-a emis un mandat în vederea efectuării urmăririi penale sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privativă de libertate .

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile în vederea efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată, în contextul în care, din mențiunile cuprinse în mandatul de arestare rezultă că acesta a fost emis "cu scopul urmăririi penale sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate".

În raport cu dispozițiile legale mai sus-menționate, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condițiile privind executarea mandatului european de arestare, prevăzute de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În ceea ce privește dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, se constată că instanța fondului, în mod corect, a apreciat că nu există niciun motiv de refuz a executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate A..

De asemenea, referitor la susținerile apărătorului ales al contestatorului privind nelegalitatea sentinței atacate ca urmare a admiterii executării mandatului european de arestare, instanța de control judiciar constată că niciunul dintre motivele invocate nu se încadrează în motivele de refuz prevăzute de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004. Astfel, starea de pandemie la care s-a făcut referire, situația familială a contestatorului, faptul că mandatul a fost emis doar în vederea efectuării urmăririi penale și, de asemenea, faptul că acesta este cetățean român și nu a locuit niciodată în străinătate, nu sunt motive apte să conducă la refuzul executării mandatului european de arestare emis la data de 24.01.2020 de Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 5, în dosarul x/2018.

În ceea ce privește măsura preventivă dispusă în cauză, Înalta Curte constată că instanța fondului, în mod corect, a făcut trimitere la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, din care reiese că în situația în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea sau, după caz, menținerea arestării provizorii a persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, neexistând posibilitatea ca, în această etapă a procedurii să se dispună măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, astfel cum a solicitat contestatorul.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 48/F din data de 26 mai 2020 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 48/F din data de 26 mai 2020 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 iunie 2020.