ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 424/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 66/F din data de 08 iulie 2020 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 109 raportat la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la 30.06.2020 de către autoritățile judiciare din Italia, respectiv de Tribunalul din Genova, în Dosarul nr. x R.G.N.R.-7820/18 RG GIP, privind persoana solicitată A.

A luat act că persoana solicitată A. este de acord să fie predată către autoritățile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de acestea, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de apartenență la o organizație criminală și spălarea banilor, prevăzute de art. 416 C. pen. italian și art. 110, art. 648 bis C. pen. italian, infracțiuni incriminate și în legislația penală română în art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 (spălarea banilor) și art. 367 C. pen. (participarea la un grup infracțional organizat).

A autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

A constată că persoana solicitată A. nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, comb. cu art. 27 parag. 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.

A constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată A. a fost reținută în baza Ordonanței nr. 3752/II/5/2020 emisă la data de 07 iulie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru 24 de ore, începând cu data de 07.07.2020, ora 13:15 până la data de 08.07.2020, ora 13:15.

Conform art. 104 alin. (6) și (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08 iulie 2020 până la data de 06 august 2020, inclusiv și predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) și art. 113 din aceeași lege.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești de la data de 7.07.2020 emisă în Dosar nr. x/2020, înregistrată sub nr. x/2020, s-a propus în temeiul art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A., către autoritatea judiciară emitentă, respectiv Tribunalul din Genova, în Dosarul nr. x R.G.N.R.-7820/18 RG JEEP.

În sesizarea adresată instanței se arată că, persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare competente din Italia, respectiv Tribunalul din Genova, în Dosarul nr. x R.G.N.R.-7820/18 RG GIP pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 416 C. pen. italian și art. 110, art. 648 bis C. pen. italian, constând în aceea că, în perioada 2018 - 2019, în Genova (Italia), a săvârșit infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, care avea ca obiect comiterea de fraude prin tranzacții online și spălarea banilor proveniți din conturi bancare din străinătate ale persoanelor victime ale fraudelor prin tranzacții online.

Fapta persoanei solicitate este incriminată de legislația română în infracțiunea prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 (spălarea banilor) și art. 367 C. pen. (participarea la un grup infracțional organizat).

Persoana solicitată A. a fost reținută în data în baza Ordonanței nr. 3752/II/5/2020 emisă la data de 07 iulie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru 24 de ore, începând cu data de 07.07.2020, ora 13:15 până la data de 08.07.2020, ora 13:15.

La data de 7.07.2020, persoana solicitată A. a fost prezentă în fața instanței, unde acesta a declarat că este persoana care face obiectul solicitării introduse în sistemul SIS - SIRENE, că nu contestă identitatea acesteia, este de acord cu propunerea de arestare, consimte cu privire la predare, precizând totodată, că nu renunță la regula specialității.

Curtea a reținut că în mandatul european de arestare, tradus în limba română se reține ca stare de fapt că A. și B. sunt promotorii și organizatorii unui grup de crimă organizată care se ocupă cu spălarea banilor proveniți din conturi bancare din străinătate ale persoanelor victime de fraude prin tranzacții online. Aceștia, pe parcursul anilor 2018 - 2019, au constituit, în Genova, un grup infracțional organizat din care făceau parte ei, rudele lor, A. și concubina sa, grup care a organizat și promovat în Genova o activitate foarte intensă privind deschiderea de conturi bancare de către persoane nevoiașe pe care le-au recrutat și folosit de nenumărate ori ca persoane de fațadă, care în schimbul unei sume de bani modeste erau de acord să le pună la dispoziție conturi și, prin intermediul operațiunilor efectuate în aceste conturi, respectivii bani trimiși din conturile victimelor din străinătate.

Totodată, mai sus numiții șef și promotori ai grupului infracțional aveau legături cu diferiți recrutori de persoane de fațadă, care aveau rolul și de "trait d´union", între aceștia și între respectivele persoane de fațadă: mai precis recrutorii primeau de la organizatori o sumă de bani în funcție de numărul de persoane nevoiașe procurate, precum și pentru activitatea de colaborare oferită pentru fiecare cont bancar, de care se ocupau.

Ca atare, în aceste conturi bancare - după ce au fost deschise - au fost acreditate sumele de bani (aproape întotdeauna din diferite țări europene) trimise de către persoanele fraudate, pentru ca în timp scurt, aceste sume - în funcție de cum decideau șefii și organizatorii mai sus-amintiți- să fie retrase, monetizate și strânse, pentru a fi ascunse și păstrate în locuri special amenajate cu scopul de a fi duse succesiv în România în mod periodic.

S-a reținut că A. care conducea desfășurarea acestora activități a efectuat activități de spălare de bani datorită faptului că ei însăși au manipulat și transferat sume de bani rezultate din infracțiunile de fraudă, pe numele lor (sau a membrilor familiilor lor), în România sau pe numele la terțe persoane care în această fază nu sunt cunoscute, în așa fel încât să împiedice identificarea originii acestor bani din delicte. A. și B., în mod particulare în perioada de timp mai sus indicată nu au avut nici un loc de muncă legal și s-au ocupat în mod stabil de crearea unei rețele strânse cu recrutorii de persoane de fațadă și cu respectivele persoane de fațadă (așa numiții "money mules"), dând acestora în mod continuu instrucțiuni operative privitor la cum se desfășoară activitatea, primind de la aceștia banii care precedent au tranzitat prin conturile bancare mai sus amintite, dând acestora o sumă de bani concordantă precedent (în general un procent minim din suma de bani monetizată): toate cele de mai sus, cu scopul să strângă aceste sume mari de bani, de proveniență ilicită, să organizeze așa numitele "căruțe" (furgoane, autobuze sau autovehicule proprii sau închiriate de la terți) și să le transporte în România.

Față de cele arătate anterior, Curtea a reținut că sunt îndeplinite cerințele legale ale executării mandatului, ținând seama că informațiile comunicate de autoritățile italiene sunt suficiente pentru a permite arestarea și predarea către autoritatea judiciară emitentă a persoanei solicitate.

De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată A. a consimțit la predare către autoritatea judiciară italiană, că nu a renunțat la regula specialității. Și că nu există niciun motiv de refuz al executării, nici obligatoriu, nici facultativ, conform art. 99 din aceeași lege.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana solicitată A., numai cu privire la măsura arestării preventive, solicitând, în esență, înlocuirea acesteia cu o altă măsură prevăzută de dispozițiile art. 202 alin. (4) lit. b) - d) C. proc. pen., având în vedere împrejurările cauzei, dar și situația personală și familială deosebită.

În motivele scrise de contestație, persoana solicitată a arătat că s-a întors din Italia împreuna cu cei doi copii minori C. și D. și mama acestora, B., urmând să locuiască în România, tocmai pentru a-și proteja copiii și pentru a nu se expune riscului de a contacta virusul COVID-19, cunoscut fiind că în Italia numărul persoanelor infectate cu acest virus este foarte mare, fiind în prezent una din țările cele mai afectate de pandemie.

Urmare a măsurii arestării dispuse împotriva sa, dar și a mamei copiilor, cei doi copii minori D. și C., în vârstă de 4 ani și respectiv 3 ani, sunt în prezent lipsiți de îngrijirea ambilor părinți. Se arată că cei doi copii sunt foarte mici, având diverse probleme de sănătate, necesitând o permanentă supraveghere și îngrijiri specifice, din partea cel puțin a unuia dintre noi, aspect ce rezultă din înscrisurile medicale atașate.

Reținerea părinților a determinat apariția unor noi probleme de natură psiho-emoționale la ambii copii: anxietate de separare, agitație psihomotorie însoțite de plâns incontrolabil, fiindu-ne recomandat chiar consult la neuropsihiatrie infantila.

Pe de altă parte, în aceasta perioada de pandemie, am fost lângă cei doi minori, reușind să îi protejeze de riscul contactării virusului Covid-19, prin diverse măsuri de izolare, pe care le-a continuat și când au venit în România.

A apreciat că în situația dată, măsura arestării nu este oportună până la momentul predării sale autorităților judiciare italiene, cu atât mai mult cu cât nici nu s-a stabilit când va avea loc. Totodată, contestatorul a precizat că nu se va sustrage cercetărilor penale începute împotriva sa în Italia, cu atât mai mult cu cât a arătat expres, în fata Curții de Apel Pitești, că este de acord cu predarea sa autorităților italiene.

Dată fiind situația familială deosebită în care se află, cei doi copii minori rămânând fără niciunul dintre părinți, a apreciat că se impune o altă măsură preventivă, respectiv arestul la domiciliu până la predare, care în egală măsură asigură executarea mandatului european emis de autoritățile judiciare din Italia, iar pe de altă parte va fi ferit de riscul infectării cu virusul Covid-19, în această perioadă de pandemie, fiind de altfel cunoscut că în Centrul de reținere și arestare preventivă Argeș sunt confirmate cazuri de infectare cu noul virus.

În continuare, contestatorul a subliniat că rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției.

A precizat că în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecata hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

În opinia contestatorului, Curtea de Apel Pitești trebuia să analizeze distinct necesitatea luării unei astfel de măsuri, având orice măsura preventivă trebuie să fie necesară și oportună, pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. A mai arătat contestatorul că în aceeași cauză sunt cercetate și alte persoane față de care instanțele au luat măsura arestului la domiciliu, având în vedere împrejurări similare situației familiale a acestuia.

În acest context, a apreciat că măsura arestării nu îndeplinește condiția proporționalității, care presupune un echilibru între îngrădirea libertății persoanei solicitate și scopul urmărit prin dispunerea măsurii preventive, raportat și la situația sa personală, precum și la faptul că a fost de acord cu predarea, în cauză fiind suficientă luarea cel mult a măsurii arestului la domiciliu.

De asemenea, a considerat că luarea măsurii arestării nu este necesară, în scopul împiedicării sustragerii de la predarea către statul solicitant, atâta vreme cât a fost de acord cu această procedură, arătând că dorește să își dovedească nevinovăția.

În contextul celor expuse, a considerat că instanța de fond în mod greșit a dispus arestarea sa pe o perioadă de 30 de zile, sens în care a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsura preventiva, care ar reprezenta o garanție suficientă pentru realizarea scopului urmărit, respectiv aducerea contestatorului în fata justiției statului italian, pentru realizarea procedurilor de urmărire penală împotriva sa.

În fața instanței de control judiciar, contestatorul, prin intermediul apărătorului ales a arătat că demersul său este admisibil, întrucât ceea ce se contestată este măsura preventivă dispusă față de el și nu predarea sa autorităților judiciare italiene, cu care de altfel, a fost de acord.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestația pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În consecință, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației exercitate de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 66/F din 08 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare, emis de Tribunalul din Genova, în Dosarul nr. x R.G.N.R.-7820/18 RG GIP, față de contestator. Totodată, Înalta Curte reține că instanța de fond a constatat că persoana solicitată a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 104 alin. (5) și (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, declarația acesteia fiind consemnată în procesul-verbal încheiat la data de 08 iulie 2020.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (3), (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 după primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, iar în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, se va întocmi un proces-verbal în care se consemnează consimțământul și dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității, și dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Conform art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă, iar dispozițiile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., cadrul general de reglementare a căii ordinare de atac a contestației, prevăd că aceasta se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres și numai împotriva hotărârilor nedefinitive.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care se ia act de consimțământul persoanei solicitate și se dispune arestarea și autorizarea predării persoanei solicitate, este definitivă, deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situație determinată tocmai de consecințele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare și predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimțământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.

Chiar dacă persoana solicitată A. a formulat contestație doar împotriva măsurii preventive dispusă față de acesta, respectiv împotriva măsurii arestării provizorii în vederea predării, solicitând înlocuirea ei cu arestul la domiciliu, calea de atac este inadmisibilă, întrucât textul de lege de la art. 110 din Legea nr. 302/2004 nu distinge și nu prevede posibilitatea contestării separate a măsurii arestării provizorii dispuse de judecător față de persoana solicitată care a consimțit la predare. Ca atare, în prezenta procedură nu se prevede posibilitatea analizării măsurii arestării provizorii disociat de dispozițiile care reglementează predarea și acordarea consimțământului persoanei solicitate la predare, precum și consecințele ce se produc ca urmare a acestui consimțământ. O analiză a necesității și oportunității menținerii acestei măsuri poate fi efectuată de instanță doar în condițiile în care se solicită prelungirea măsurii preventive potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 66/F din 08 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea-persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 66/F din 08 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, în cuantum de 78 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iulie 2020.

GGC - NN