ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 76/F din 21 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național SIRENE, și s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 iulie 2020, până la 23 august 2020, inclusiv.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că, la data de 22 iunie 2020, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național SIRENE, a înaintat Cererea nr. x/SIRENE/NLG/DIM din 19 iunie 2020, prin care a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luată față de persoana solicitată A., întrucât preluarea acesteia nu s-a efectuat către autoritățile judiciare din Spania, iar mandatul de arestare preventivă urmează a expira la 24 iulie 2020. În cuprinsul sesizării, s-a invocat situația epidemiologică generată de răspândirea rapidă a virusului COVID-19, pentru care pe teritoriul țării a fost decretată stare de alertă pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 iunie 2020, precum și prevederile art. 4 din anexa 3 la H.G. nr. 476/2020, potrivit cărora se prelungește măsura suspendării zborurilor efectuate de operatorii economici din aviație spre mai multe state, printre care și Spania, cât și din aceste țări spre România.

Curtea a constatat că, prin Sentința penală nr. 48/F din 26 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă, a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la 24 ianuarie 2020 de către autoritățile judiciare din Spania, respectiv de Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 5, în dosarul nr. x/2018, privind persoana solicitată A..

S-a luat act că persoana solicitată nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Spania, conform mandatului european de arestare emis pe numele acestuia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de escrocherie, prevăzută de art. 248 și urm. din C. pen., fals în acte, prevăzută de art. 390, art. 392, art. 74 din C. pen., apartenența la un grup delictiv, prevăzută de art. 570 din C. pen., spălare de bani, prevăzută de art. 301 din C. pen., fapte care au corespondent în legislația română în prevederile art. 249 din C. pen. (fraudă informatică), art. 327 din C. pen. (falsul privind identitatea), art. 367 din C. pen. (constituirea unui grup infracțional organizat), art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani).

S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004 combinat cu art. 27 parag. 2 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, că în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004, aceasta a fost reținută pentru 24 de ore în baza ordonanței emisă la 14 aprilie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, precum și că, prin Încheierea nr. 34/F din 15 aprilie 2020 a Curții de Apel Pitești, față de cetățeanul român s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 15 aprilie 2020 până la 29 aprilie 2020, inclusiv.

De asemenea, conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului și predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă, cu respectarea termenelor de predare prevăzute de art. 104 alin. (10) și art. 113 din aceeași lege, precum și emiterea de îndată a mandatului de arestare în acest sens.

S-a mai reținut că măsura preventivă luată față de persoana solicitată în vederea predării a fost menținută, ulterior, prin Încheierea penală nr. 54/F din 18 iunie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 iunie 2020 până la 24 iulie 2020, inclusiv.

Având în vedere că din formularul M, atașat cererii formulată de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național SIRENE, a rezultat că transferul persoanei solicitate nu a putut fi realizat din cauza situației epidemiologice generată de pandemia de COVID-19 și a suspendării zborurilor internaționale pe perioada stării de alertă instituită pe teritoriul României, Curtea, procedând conform art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a constatat că împrejurările invocate în susținerea cererii de menținere a măsurii arestării luate față de cetățeanul român A. se încadrează în noțiunea de eveniment imprevizibil, independent de voința autorităților române sau ale statului emitent, care justifică prelungirea respectivei măsuri în vederea predării, în condițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004.

S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor legale, în faza executării mandatului european de arestare, după încuviințarea acesteia, instanța nu are posibilitatea înlocuirii măsurii arestării reglementată de Legea nr. 302/2004 cu o măsură preventivă prevăzută de C. proc. pen., arest la domiciliu ori control judiciar, fiind permisă numai punerea în libertate a persoanei urmărite dacă sunt depășite termenele maxime de predare. Or, durata totală a măsurii arestării, în speță, este de 57 de zile, mai mică decât durata maximă totală permisă de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, de 180 zile.

Ca urmare, constatând că nu există o culpă a statului solicitant în realizarea efectivă a predării, Curtea a apreciat că această procedură poate fi prelungită fără, însă, a se depăși termenele expres stabilite prin decizia cadru pentru finalizarea operațiunii de predare, așa cum rezultă și din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauzele Wilcas, C-640/15, Aranyosi și Căldăraru, C-404/15 conexată cu C-659/15, și Francis Lanigan, C-237/15).

Astfel, pentru a nu lipsi de efecte juridice hotărârea judecătorească prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante și emitente ale mandatului european de arestare, Curtea a considerat că menținerea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 iulie 2020 și până la 23 august 2020, inclusiv, satisface acest deziderat și este nu numai necesară, ci și suficientă scopului pentru care a fost dispusă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A., solicitând înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu cea a arestului la domiciliu până la predarea sa către autoritățile judiciare spaniole. Totodată, a învederat că dorește să fie predată respectivelor autorități în cel mai scurt timp.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Astfel, reglementând termenul pentru predarea persoanei solicitate, art. 23 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre stabilește că persoana căutată trebuie predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate (alin. (1), respectiv în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare (alin. (2), iar, în situația în care predarea în acest termen este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită (alin. (3).

Totodată, potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI, în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei solicitate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

Transpunând aceste norme europene în legislația internă, art. 113 din Legea nr. 302/2004 prevede, printre altele, în alin. (1), că predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, pentru ca, în alin. (2), să stipuleze că, în situația în care din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de comun acord de instituțiile implicate, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării, pronunțându-se prin încheiere motivată, precum și cele ale alin. (10) teza finală al aceluiași articol, în conformitate cu care durata totală a acestei măsuri, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Așadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menționate, rezultă că, în situația în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea/preluarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voința autorităților implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă, să poată depăși 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că, în speță, prin Sentința penală nr. 48/F din 26 mai 2020 a Curții de Apel Pitești (definitivă prin Decizia penală nr. 317 din 5 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), s-a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile spaniole pe numele persoanei solicitate A. și, totodată, arestarea acestuia pe o durată de 30 de zile în vederea predării, începând cu data punerii în executare a mandatului, măsura preventivă fiind prelungită ulterior cu încă 30 de zile (de la 25 iunie 2020 și până la 24 iulie 2020, inclusiv) prin Încheierea penală nr. 54/F din 18 iunie 2020 a aceleiași instanțe dată în dosarul nr. x/2020 (definitivă prin Decizia penală nr. 386 din 26 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), față de imposibilitatea predării/preluării acestuia ca urmare a suspendării zborurilor internaționale către Spania în contextul epidemiologic actual.

De asemenea, se reține că, din înscrisurile depuse la dosarul de fond (Adresa nr. x din 19 iunie 2020 a Biroului Național SIRENE, Formularul M completat de SIRENE Spania), rezultă că autoritățile judiciare din statul emitent au comunicat că preluarea persoanei solicitate nu se va putea efectua în cursul lunii iulie 2020, din cauza situației generate de pandemia de COVID-19, neexistând zboruri internaționale către Spania, context în care Biroul SIRENE România a solicitat prelungirea măsurii arestării în vederea predării dispuse față de contestator.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 113 alin. (2) și art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 și a menținut arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 25 iulie 2020, imposibilitatea predării/preluării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voința autorităților implicate, respectiv de sistarea transportului internațional aerian pe ruta România - Spania în contextul nefavorabil generat de evoluția rapidă a pandemiei de COVID-19.

În plus, având în vedere data luării măsurii arestării în vederea predării față de persoana solicitată, respectiv 26 mai 2020, se observă că sunt respectate și dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă neatingând durata maximă de 180 de zile.

În aceste condiții, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că menținerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării către autoritățile judiciare din Spania constituie o măsură temporară, care satisface pe deplin exigențele constituționale prevăzute de art. 21 și art. 23 din Constituția României, precum și drepturile recunoscute de art. 5 și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind, în același timp, în concordanță cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care s-a statuat, în interpretarea art. 23 alin. (3) din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia cadru nr. 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, că "autoritățile implicate trebuie să convină asupra unei noi date a predării, în temeiul acestei dispoziții, și în cazul în care predarea persoanei căutate, în termenul de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul dispoziției menționate, este împiedicată de un caz de forță majoră" (Cauza C-640/15, hotărârea din 25 ianuarie 2017). Noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența constantă a Curții, în sensul de "împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate", în pofida diligenței manifestate de autoritățile implicate în procedura predării persoanei solicitate.

Deopotrivă, Înalta Curte subliniază că, din interpretarea prevederilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) din C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită, de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea/menținerea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Ca urmare, în această etapă a procedurii, ulterioară încuviințării predării, nu există posibilitatea dispunerii măsurii arestului la domiciliu, așa cum a solicitat contestatorul, având în vedere că predarea sa către autoritățile judiciare străine emitente ale mandatului european de arestare nu poate avea loc decât în stare de arest preventiv. În aceste condiții, Înalta Curte consideră că nu poate fi primită solicitarea contestatorului de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Pentru motivele de mai sus, nefiind identificate motive de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii contestate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 76/F din 21 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 245 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 76/F din 21 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 245 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2020.

GGC - CP